“A vorbi despre dinastia romana in ceasurile cele mai grele din existenta noastra nationala e a indeplini cea mai fireasca datorie de recunostinta” – N. Iorga
…si da, recunosc, am fost marcata de vizita facuta la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei.
Inchisoarea cu ferestrele mici si obloane facute in asa fel incat detinutii sa nu priveasca decat cerul, camerutele reci cu peretii incarcati de istorie si durere, povestile despre codul Morse, scrierile despre detinutii politici, metode ireale de tortura, scrisori, acte, fotografii, sapunul pe care era lasat un mesaj de dragoste, uniformele puscariasilor, Radio Romania Actualitati pe fundal, desconspiratii, lacrimi… cu asta m-am intalnit in vizita mea la Memorialul Durerii.
A fost o lectie, aceea de a NU uita! Daca in trecut nu bagam de seama cand cineva zicea “parca era mai bine pe vremea comunismului”, acum am sa-i trimit sa viziteze Sighetul care “este o «deschisoare» prin care istoria unei jumatati de Europa se elibereaza si isi face loc spre libertatea adevarului” – Jardar Seim.
Iti recomand sa citesti mai multe pe www.memorialsighet.ro si mai mult decat atat, iti recomand sa il vizitezi ca sa intelegi!
25 thoughts on “Romania – Sighetu Marmatiei: Memorialul Durerii”
L-am vizitat si eu in urma cu vreo 4 ani .Ingrozitor ,am ramas foarte remarcata si fiind si evreica am realizat si ceea ce au simtit evreii in lagarele de concentrare si in inchisorile unde au fost ei inchisii.Chiar este o memorie dureroasa!
Intr-o saptamana am fost de patru ori la acest memorial deoarece am vrut sa inteleg mai multe despre ceea ce a fost acum multa vreme. Nu stiu daca ai fost in “Neagra’, camera de pedeapsa. Acolo am stat cateva minute bune si am realizat ca nu sunt singur, am fost inconjurat de foarte multe persoane care au avut ghinionul sa fie legate in acele lanturi.
E adevarat ca regimul a fost criminal, insa fara slugarnicia gunoaielor de romani care executau ordinul comunistilor fara sa cricneasca, schingiund si omorind fratii lor romani, aceste crime oriblie nu ar fi avut loc. Toti se vaita si le pare rau, dar daca ar fi sa vina regimul criminal communist inapoi, 80% din romani ar face la fel ca predecesorii lor.
Romanii sunt un popoir de lasi, lingai si tradatori. Au votat USL, partidele criminalilor bolsevici care au distrus Romania in ultimii 24 de ani. Sa votezi un ilici criminal si un Voiculescu securest mason sa conduca Romania din nou, dupa ce vezi astfel de fapte facute de ei, e dezguztator. Romanii sunt in proportie de 80% prosti si inculti, voteaza ca niste idiotii criminalii comunisti care le-au distrus tara, se vind pe un kil de ulei si o punga de zahar. Va doresc sa va calareasca comunistii sclavilor, va meritati soarta. Nu va mai smiorcaiti ca vai ce rau a fost in trecut. Va meritati soarta, popor ingrat de curve, hoti si tradatori. Mare dreptate a avut Maresalul Antonescu. Romanii un popor ingrat.
Cititi “Timpul ce ni s-a dat 1944-1947” de Annie Bentoiu ca sa vedeti cum au ajuns romanii slugile comunistilor. E o relatare foarte detaliata si obiectiva a acelor vremuri tulburi.
istoria noastra din pacate are si lucruri intunecate,oameni deportati in siberia pentru ca au avut ghinion sa fie romani romani vind romani,nu e un fenomen nou,e din toteauna
Socant, dar adevarat! Si cand te gandesti ca tortionarii sunt inca printre noi…isi vad de viata,cresc nepoti si dorm linistiti!
dumnezeule sfinte, cata suferinta au indurat unii…mi se pare incredibil..nu am taria nici macar sa ma uit peste poze:( am un concediu planificat in martie in MM, insa doar gandul de a vizita locul acesta, ma umple de o tristete ce nu-si are cuvinte:(
foarte trist locul, l-am vizitat si eu in toamna.
Aici au fost ingropate valorile si visele Romaniei.Mai rau este ca astazi suntem condusi tot de politicieni cu mostenire comunista, nu mai conteaza din ce partid fac parte , toata elita politica a tarii este descendenta directa a comunismului.In cadrul acestei democratii, provoaca tarii un rau imens, nu sub forma torturii fizice, cat sub forma coruptiei, a hotiei, a lipsei de speranta, imingandu ne sa ne parasim tara si sa o uram, astfel ei si astazi ne distrug viitorul nostru si al copiilor nostri.Tara asta nu poate sa iasa din starea actuala de anestezie dacat prin masuri extreme. Stiu ca iti place vama Laura, melodia asta e reprezentativa pentru situatia in care ne aflam.
http://www.youtube.com/watch?v=xlo1c3Rvkwk
Va rog sa corectati numele orasului
numele corect este SIGHETU MARMATIEI – fara L la final
multumesc
o sigheteanca
Extrem de trist…mereu plâng când văd imagini sau documentare despre închisorile comuniste sau naziste…Dacă oamenii aceea curajoși nu luptau ptr idealurile și credința lor,noi nu cunoșteam azi libertatea!”Jurnalul fericirii” a lui N.Steinhardt e prima carte citita după 1989,care mi~a arătat lumea terorii din inchisorile comunismului.Imaginile văzute pe blogul tău, mi- au reactivat amintirile….sa nu uitam niciodată jertfa acelor eroi!
În ziua de 22 august, in fiecare an are loc pelerinajul anual care se face pe jos şi se întinde pe o distanţă de aproximativ 165 de km, între localităţile Şimleu Silvaniei şi Sighetu Marmaţiei. La eveniment participa peste 120 de tineri din mai multe zone ale ţării: Bihor, Sălaj, Satu Mare, Maramureş, Cluj, Bacău, Iaşi, Neamţ, dar şi din străinătate – Italia, aflăm de pe EGCO.ro. A fost remarcată prezenţa unui grup numeros de copii între 9 şi 14 ani. Ca în fiecare an, pelerinajului a inclus zilnic Sfânta Liturghie, Rozariul, multe cântece religioase, devoţiuni şi rugăciunea pentru beatificarea Episcopilor greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul comunist.
Cu cei peste 160 de km de mers pe jos, prin soare sau ploi, cu renunţarea la somnul de dimineaţă, la internet, televizor, distracţii, una dintre dimensiunile pelerinajului a constituit-o jertfa, alături de cinstirea Episcopilor şi a tuturor victimelor comunismului, şi de salutul şi încurajarea comunităţilor parohiale prin care au trecut pelerinii. Anul acesta a fost dedicat în mod deosebit cunoaşterii vieţii Episcopilor care au murit în închisorile comuniste. Pelerinajul s-a încheiat la Cimitirul Săracilor de la marginea Sighetului, în data de 28 august. În ziua următoare, 29 august, când biserica sărbătoreşte Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, pelerinii au participat la Sfânta Liturghie ce se celebrează în incinta fostei închisori.
pentru mai multe detalii: http://www.egco.ro/news_1205_ro.php
de asemenea, in inchisoare am asistat si la marturiile unor fosti detinuti…intradevar cutremuratoare, imposibil sa nu iti dea lacrimile.in timp ce vorbeau, simteai toata durerea lor si toate chinurile prin care au trecut. Intradevar, este cel mai trist loc in care am fost si eu. De aceea, pentru cei interesati, recomand pelerinajul desfasurat in 22 august-1 septembrie, organizat in cinstea martirilor cazuti sub regimul comunist. este o experienta uimitoare, o jertfa poate prea mica pentru cei care au avut curajul sa se opuna, sa zica nu.
Înspăimântător ! Am senzaţia că sunt sugrumat. Am citit şi văzut multe la viaţa mea, inclusv Fabrica morţii din timpul nazismului, dar ceea ce văd în ţara mea este absolut incredibil. Partea rea a minţii omeneşti nu are limite. Toţi acei români, morţi pe nevinovate, trebuie consideraţi eroi. Prin fapte, nu prin vorbe deşarte, goale de conţinut sau cu unul ipocrit.
Si eu am fost la Memorialul durerii intr-o excursie…ce am vazut acolo a fost de-a dreptul cutremurator.Este un loc de…nedescris!!Merita vizitat!!
Simt aceeiasi emotie pe care am avut-o cand am pasit in lagarul de la Auschwitz…
Multi nu inteleg termenul de Libertate, pentru ca noi asta am castigat la revolutie. E adevarat ca acum ne confruntam cu alte probleme, dar Libertatea e mai presus de orice!
trist…
http://alexandradinuphotography.wordpress.com/
am fost…e foarte dureros….nu ai fotografiat vasele in care primeau mancare…sau canile pentru apa.. ::(
Am vizitat si eu locul acum doi ani. N-are cum sa nu ti se faca pielea de gaina macar o data cat esti acolo sau sa nu-ti vina sa lacrimezi macar o data…
Nu am vizitat, dar imi da o emotie puternica numai cand am vazut pozele. Nu cred ca as avea taria sa vizitez. S-a murit pentru tara si credinta, ei sunt adevaratii martiri ..
Pfff mi-au dat lacrimile sincer…
Inteleg ce simti!
Cutremurator!
Despre chinurile din inchisori poti gasi si in VAleriu Anania – Memorii.
Cand vezi asa ceva, realizezi ca noi nu stim adevartul sens al cuvantului libertate.
Exact!