Dupa primele zile in Bali, am programat o excursie de cateva ore cu bicicleta pe insula. Am vazut terasele de orez, plantatia de cafea (Kopi Luwak), am vizitat satele, gospodariile dar si scolile locanicilor, am oprit pe marginea drumului ca sa culegem mandarine si chiar daca la un moment dat ne-a prins ploaia ne-a amuzat teribil traseul cu bicicleta prin jungla si apoi orezarii.
Terasele de orez sunt impresionante in toata lumea, dar in Bali sunt intr-adevar de o frumusete spectaculoasa. Mi-am dat seama de asta imediat ce am putut admira zonele terasate unde balinezii cultiva planta pe care ei o considera un dar al zeilor – orezul. Jocul razelor de soare printre firele de orez le face cu adevarat deosebite si aici, la terasele de orez, am putut admira cel mai frumos verde care cred ca poate exista undeva! Este impresionant si faptul ca totul se face manual, iar fermierii lucreaza cu o grija de parca ar indeplini cine stie ce ritual religios! Daca afli povestea cultivarii orezului pe aceasta insula si ii privesti pe balinezii cum scutura manunchiurile atenti parca sa nu piarda nici un bob, te asigur ca vei privi cu alti ochi orezul atunci cand il vei vedea in farfurie! Se spune ca balinezii au inceput sa lucreze la aceste terase acum peste 2000 de ani, iar ocupatia se transmite din generatie in generatie. Orezariile sunt nu numai o atractie turistica importanta in Bali, ci au si o importanta foarte mare pentru localnici – reprezinta hrana lor de baza si exista fel de fel de ritualuri care au loc in fiecare etapa a cultivarii lui. Insa daca ai fobie de serpi trebuie sa te inarmezi cu mult curaj! Eu am intrat cu picioarele goale in orezarii, pe terenurile mustind de apa si oamenii de prin preajma s-au amuzat cand m-au vazut asa “curajoasa”, pentru ca serpii sunt la ei acasa acolo! Probabil insa ca vreo zeitate balineza m-a protejat, pentru ca nu am intalnit niciunul! :)
Desi balinezii traiesc in special din turism, plantatiile de orez, cafea, fructe si legume sunt nu numai o parte importanta a economiei, dar si o atractie pentru turistii care ajung in tinuturile asiatice.
Cele mai mari plantatii de cafea sunt in regiunea Kintamani, langa muntele Batur, iar insula Bali este vestita pentru gustul deosebit al cafelei arabice produse aici. Are o consistenta deosebita si o poti savura in combinatie cu arome de lamaie sau alte citrice. Insa de departe cel mai scump, exotic si rar sortiment de cafea produs in zona este Luwak – o delicatesa, al carei pret trece de 500 de euro/kg in unele zone, aproximativ 700 de dolari/kg, in altele, iar degustarea unei singure cesti din pretioasa cafea il poate face pe cel curios sa savureze specialitatea balizeza sa scoata din buzunar si 100 de dolari! Ceea ce face ca acest sortiment de cafea, Kopi Luwak, sa fie in topul celor mai scumpe din lume este modul special in care se recolteaza si se prepara.
In limba indoneziana Kopi insemna cafea, iar Luwak este numele civetei de palmier, un animal care seamana cu un jder. Aceasta se hraneste cu boabele de cafea, dar are grija sa le aleaga doar pe cele de calitate foarte buna! Numai invelisul exterior al boabelor de cafea este digerat, iar restul bobului trece prin stomacul civetelor intact si asa este si eliminat. Localnicii culeg cu grija boabele de cafea din excrementele civetelor, le spala, le usuca la soare si apoi le prajesc. Pentru ca proteinele din boabele de cafea sunt distruse in stomacul civetelor, cafeaua Luwak nu este amaruie, ci are un usor gust de caramel, dar si arome florale delicate. Poti gasi acest tip de cafea si la noi in tara, dar sa stii ca este la fel de piperat ca in intreaga lume!
Aceasta este metoda traditionala de recoltare a boabelor de cafea Luwak, insa in unele zone din Asia (din fericire, nu in Bali), incurajati de pretul astronomic al kg acestui produs, s-a incercat realizarea unor adevarate ferme de civete. BBC si The Guardian au facut dezvaluiri cutremuratoare, in urma cu doi ani, despre ceea ce se intampla in aceste ferme: civetele erau tinute in custi minuscule, infometate – erau hranite doar cu boabe de cafea – iar cele mai multe dintre ele nu supravietuiau acestui regim de viata. Si, bineinteles, gustul cafelei nu era nici pe departe cel care trebuia! Aceasta pentru ca, in salbaticie, civetele aleg singure boabele de cafea pe care le mananca, iar acesta este unul dintre secretele cafelei Luwak. Se pare ca cel mai bine este intotdeauna sa lasi natura sa-si faca singura treaba!
Terasele de orez:
Pentru ca nu au apa curenta, oamenii se spala in canalele de la marginea drumului
Gospodariile localnicilor si templele din curtea caselor
19 thoughts on “Indonezia: Bali (terasele de orez, satele si cafeaua Luwak)”
Buna,
Ma pregatesc sa ajung in Bali- Ubud, in noiembrie. As dori sa mi spui daca voi ati inchiriat bicicletele, cu un tur organizat sau v ati dus de capul vostru? Eventual niste ponturi.
Multumesc anticipat
Draga mea, am luat un tur organizat si iti recomand sa mergi tot asa. Traficul este destul de anevoios si este mai sigur sa mergi cu un ghid. In plus ei stiu traseele mai bine. :)
Buna Laura,
Traseul arată superb, si eu sunt acum in Ubud cum ați făcut traseul, ați avut un ghid?
Mulțumesc,
Roxana
Am luat ghid de la resortul nostru Kamandalu. :)
Buna Laura,
Traseul arată superb, si eu sunt acum in Ubud cum ați făcut traseul?
Mulțumesc,
Roxana
Cafeau lor este diferita de a noastra Laura, in sensul ca este mai buna, are o alta aroma ?
Este putin diferita. De exemplu cafeaua Luwak este usor caramelizata. :)
Multumim ca imparti cu noi imagini si povesti de acolo !! distractie placuta :*
superb
Cunosteam povestea cafelei din articole de specialitate . Insa aceastea sunt scrise in stilul publicistic, lipsit de pretiozitatea omului sensibil, care experimenteaza din interior si analizează cu sufletul ! Trecem pe lista si: de încercat cafeaua luwak :)
Mulțumesc, Laura !
Asa sa faci. Sa te intorci cu povesti de acolo, da?
Neapărat, și am sa le spun si prietenilor despre sursa mea de inspiratie !
Foarte frumos!Imi place foarte mult cum povestesti tu.V-ati intors in tara?
Pentru mine, partea cu satele, localnicii si orezariile, a fost cea mai frumoasa! Am fost si noi la un localnic acasa, care ne-a plimbat peste tot prin satul lui, ne-a povestit multe legate de viata de acolo si ne-a explicat cum e cu orezariile.
Apropo, de particularitatile stiluluo de viata, stiti cum sta treaba cu numele balinezilor? E ceva …altfel. Am redat ce mi-a spus un localnic aici: : http://piuneze.ro/dar-pe-tine-cum-te-cheama-prietene-balinez/
Laura, sper ca ne incanti si cu un articol despre mancarurile balineze… :)
Tocmai am publicat imagini cu piata din Bali. Urmeaza si retete!!! :)
Doamne ce impresionant este totul… Mirific …. Cuvintele sunt de prisos! Sa va simtiti minunat in continuare! Multumim pentru acest blog!
In sport se spune ca niciodata in viata sa nu iti para rau ca ti-ai lucrat corpul iar tu Laura pari sa ai un tonus foarte bun, se vede asta in pozele tale pe MTB din Bali.
Ca de obicei pozele tale imi ofera mie o ferestra catre locuri unde nu am fost niciodata si sper ca intr-o zi sa ajung si eu in astfel de locuri sau cel putin la fel de frumoase.
Ce locuri de poveste! <3
https://silkrina.wordpress.com/
Buna Laura. Imi plac foarte tare ochelarii tai. De unde sunt ? Multumesc