Italia: Verona

Desi de obicei nu sarbatorim Valentine’s Day, Cosmin mi-a facut o surpriza si a ales sa petrecem week-end-ul dedicat indragostitilor la Verona si Bergamo. Ne-am imbarcat in avion cu destinatia Verona, iar acolo am inchiriat o masina ca sa ne putem deplasa mai usor intre orase.
Trebuie sa recunosc ca nu aveam mari asteptari de la Verona insa odata ce am ajuns sa o descopar ma lasam incet, incet impresionata. Mi-a placut mult! Oricum, Italia este cuceritoare si de fiecare data iti ofera cele mai frumoase surprize.:)
Si daca tot am ajuns la Verona, nu puteam sa ratez balconul Julietei, nu? Dupa cum poti vedea si in imagini, balconul este intr-o curte destul de inghesuita. Casa dateaza, intr-adevar, din secolul al 13-lea si a apartinut familiei Del Capello – un nume apropiat de Capulet si adaptat probabil de Shakespeare. Se pare ca balconul a fost adaugat in anul 1928. Dar adevarul istoric conteaza prea putin. Mie, la fel ca milioanelor de oameni care vin sa vada balconul Julietei, imi place povestea de dragoste a acestor indragostiti. Este un etalon pentru ceea ce inseamna iubire dusa pana la sacrificiu. De fapt, nici un vizitator ajuns acolo nu se intreaba care este adevarul istoric. Lumea se inghesuie sa mangaie sanul drept al Julietei ca sa aiba noroc si lasa tot felul de biletele de dragoste pentru Romeo sau Julieta lor :)

Pe 13 februarie, cand indragostitii de peste tot din lume se pregatesc sa serbeze Valentine’s Day, la Verona, in loc sa gasim orasul plin de inimioare si alte accesorii specifice acestei zile, avea loc un carnaval, o sarbatoare pe care veronezii o tin de 470 de ani incoace.

Este o traditie prin care este celebrata viata si biruinta asupra foametei si bolii. Cernavalul marcheaza sfarsitul unei epidemii care, in 1660, a ucis multi veronezi, iar orasul era cuprins de foamete si boala. De aceea si azi se impart pe strazi gnocchi – o mancare traditionala facuta din piure de cartofi si faina. Micile bucatele de coca se fierb in apa si se mananca cu sosuri variate. Acest fel de mancare simbolizeaza reintoarcerea la prosperitate, dupa lunga perioada de foamete. La atatea sute de ani distanta, pe 13 februarie Verona era toata o sarbatoare. Mii de oameni costumati cantau si aruncau cu confetti pe strada. Nu ma dau in vant dupa astfel de evenimente aglomerate si galagioase, insa spiritul petrecaret al italienilor si felul in care se bucura de viata este irezistibil.
Am vizitat si Arena, un amfiteatru roman foarte bine conservat, care acum gazduieste spectacole si concerte deosebite.

Ne-am plimbat pe stradutele inguste, am admirat arhitectura deosebita,  ne-am imaginat povestile din spatele casutelor cu obloanele colorate si am testat mancarea din trattoriile celebre deja in intreaga lume pentru deliciile culinare si design-ul unic. Am intalnit si foarte multi romani. Nu a existat magazin, strada sau restaurant in care sa nu ma fi intalnit cu romani. Asa ca, dragilor, va salut si ma bucur ca ne-am cunoscut!:)

Am descoperit si cateva locuri foarte frumoase in care am mancat din preparatele atat de simple, dar incredibil de gustoase ale veronezilor. Poti alege mancare traditionala sau reinterpretari ale acesteia intr-o nota mai moderna. Localurile au si ele povestea lor, iar unele dainuie acolo de sute de ani. Au zeci de sortimente de vinuri cu care te imbie si ar fi bine sa le incerci. :)
Seara ne-am oprit la una dintre terasele din Piazza delle Erbe (despre care se spune ca este adevarata inima a Veronei) sa bem un pahar de prosecco si desi frigul ne brazda obrajii, atmosfera de petrecere si bucuria de a fi impreuna ne faceau sa uitam ca avem picioare inghetate si nasul bocna.:)

Cu o arhitectura medievala si renascentista, Verona este unul dintre cele mai frumoase orase din toata Italia. Asa ca, daca ti se iveste ocazia, nu rata acest frumos oras al dragostei, cu al lui aer de “dolce far niente”.