Lectura de toamna

foto: Dan Andrei Paraschiv

Zilele trecute, cand afara era si frig si ploaie si vant, am avut o gramada de treburi de rezolvat. Mi-am propus de multa vreme sa nu ma mai plang de lucruri care nu sunt tocmai catastrofe – de genul, ploua si se circula infernal sau degeaba am umbrela pentru ca a rupt-o vantul si iata cum ajung la masina uda leoarca. Teoretic, stiu ca ploaia e necesara in perioada asta a anului, pentru ca la primavara sa ne bucuram de tot ce ne ofera pamantul. Cu toate astea, am ajuns acasa intr-o stare mai degraba morocanoasa decat senina. In situatii de acest gen imi vin in minte cuvintele lui Dalai Lama despre rabdare, bucurie si cum se construieste fericirea si ma simt vinovata sa „dezertez” de la principiile in care si eu cred, dintr-o simpla combinatie de vreme rea si nervi in trafic.
In ziua aceea, mi-am regasit starea de echilibru si de bine abia dupa ce mi-am facut o ceasca cu ceai verde cu iasomie – parfumul ei imi aduce automat zambetul pe buze – mi-am luat o carte si am inceput sa citesc. Ploaia siroia pe geam, copacii se indoiau ca intr-un dans ciudat, iar eu m-am simțit foarte norocoasa sa pot sta in camera mea parfumata cu iasomie si sa citesc o carte buna. M-ai intrebat in mai multe randuri ce carti citesc cu placere si astazi as vrea sa-ti vorbesc despre cateva volume pe care nu le-am putut uita.
„Cel care mă așteaptă” de scriitoarea iraniana Parinoush Saniee este o carte la care m-am gandit multa vreme dupa ce am citit-o. Aflasem ca este un roman controversat, interzis in cateva randuri in tara natala a autoarei, iar lucrul asta m-a facut curioasa. In plus, mi s-a parut fascinat sa pot afla atatea despre modul cum traieste o femeie in Iran. Imi amintesc ca am citit cartea aceasta mai mult in avion, in calatorii in tara sau strainatate si ma gandeam ce diferenta intre modul lipsit de constrangeri in care traim noi si viata femeilor din astfel de tari, in permanenta in umbra barbatilor lor. Am fost foarte impresionata de destinul lui Mesumeh, eroina cărtii, pedepsita si casatorita fortat doar pentru un nevinovat schimb de priviri. De fapt, intreaga atmosfera a cartii te marcheaza. „Cel care mă așteaptă” este o carte si frumoasa si foarte interesanta, pe care ti-o recomand cu toata inima. Urmeaza pe lista “Tatal celuilalt copil” 
Mi-a mai placut foarte mult si „Cele 40 de legi ale iubirii” de Elif Shafak, unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste pe care l-am citit în ultimii ani! De fapt, cartea scriitoarei turce (pe care o admir foarte mult) este mult mai mult decat o poveste de dragoste din trecut care se intersecteaza cu una din prezent. Gasesti in ea reflectii profunde de viata la care te vei gandi multa vreme dupa aceea.

In ziua cu ploaia de care-ti pomeneam mai sus, tocmai citeam „Arta fericirii. Manual de viata”, dialoguri intre Dalai Lama si psihiatrul american Howard C. Cutler. Este o carte uluitoare! Imi place atat de mult tonul cald si intelegerea cu care vorbeste inteleptul tibetan! Plus ca are darul de a-ti schimba total perspectiva din care privesti viata. Invat de la el ca fericirea este o stare pe care o putem construi, prin antrenamentul mintii si al sufletului (lucruri pe care le intuiam). „Arta fericirii” este o carte care te lumineaza in sensul cel mai propriu al cuvantului, te face sa intelegi ca doar tu esti responsabil de starea ta interioara. Dalai Lama ne invata sa fim mai atenti asupra emotiilor pe care le avem, sa inlaturam cauzele celor negative si sa le cultivam pe cele pozitive si astfel vom privi lumea cu alti ochi. Nu mi se pare usor de pus in practica, insa, sunt convinsa ca aceasta este calea buna.

Vorbind despre acest volum mi-a venit in minte o alta carte, la fel de utila, a calugarul budist Haemin Sunim – „Opreste-te putin si priveste in jur”. E potrivita pentru toti aceia care simt ca ritmul vietii a devenit atat de alert incat nu mai au timpul nici sa se bucure de viata. Eu am citit si recitit de cateva ori si „Puterea prezentului” a lui Eckhart Tolle, care m-a intrigat la inceput prin chiar tema cartii. Am reluat-o apoi pentru ca imi reveneau in minte ideile lui si, chiar daca nu urmez chiar tot ce scrie acolo, cu un lucru sunt absolut de acord – momentul prezent este singurul pe care il avem cu adevarat, iar fiinta noastra acolo ar fi bine sa-si adune energiile. Mi-am cumparat și abia astept sa citesc seria de volume (deocamdata trei) „Conversatii cu Dumnezeu. Un dialog neobisnuit” de Neale Donald Walsch. Am auzit multe despre cartile astea si mi-au trezit curiozitatea. Cat despre beletristica, sunt pur si simplu indragostita de stilul lui Mihail Bulgakov. Recomand cu caldura nuvelele „Ouale fatale” si „Diavoliada”, „Inima de caine” si „Insemnari pe mansete” tuturor celor care le-a placut „Maestrul si Margareta”. Vor avea astfel o imagine mai completa asupra operei scriitorului rus. De fapt, eu iubesc literatura rusa, care mi se pare foarte profunda asa ca nu voi obosi niciodata sa recomand romanele ei clasice. Cred ca romanul „Invierea”, ultimul scris de Tolstoi, este una dintre marile carti ale lumii, care nu trebuie ratata. Am citit cu interes si „Oameni sarmani” a lui Dostoievski. Asta pentru ca cine a citit marile lui romane este curios sa vada cum a inceput totul. „Oameni sarmani” este romanul cu care Dostoievski a debutat.
Dintre autorii moderni imi place mult scriitoarea turca Elif Shafak. Romanele „Cele patruzeci de legi ale iubirii” si „Bastarda Istanbulului” sunt printre preferatele mele. De altfel, ea m-a facut sa-l citesc pe Rumi (iti recomand „Oceanul sufletului”). „Sfantul nebuniilor incipiente” este un pic altfel decat cartile pe care ti le-am pomenit mai sus, dar personajele sunt incantatoare, iar temele puse in discutie dintre cele mai profunde.

Cand am avut chef sa citesc un thriller, am ales in ultima vreme cartile lui Tony Mott, „Julieta avea un pistol” si „Un glont pentru Julieta”, pentru ca, pe langa suspans, scriitoarea din Brasov dezvolta multe alte teme interesante, iar personajele sunt foarte nuantate.
O carte care m-a impresionat pana la lacrimi, pe care am „savurat-o” pana la ultima fila este „Toata lumina pe care nu o putem vedea” a lui Anthony Doerr. Este una dintre cartile mele preferate, care mi-a ramas in minte si suflet. Stilul are un soi de magie, iar personajele le vei iubi!
Asteapta la rand acum alte doua carti, pe care cred ca le voi citi in postul Craciunului – „Cum putem deveni mai buni” de arhimandritul Teofil Paraian si „Esti ceea ce gandesti” de Dr. Wayne W. Dyer. Din ce am citit despre ele par interesante si foarte folositoare.

Tu ce mai citesti? Imi recomanzi o carte care ti-a placut tie mult?