Nasterea naturala

Foto: Sorina Andreica

Am promis ca voi reveni cu detalii despre noaptea in care a venit pe lume Rita. Noi, femeile, suntem binecuvantate, pentru ca putem trece prin experienta de a da viata unui copil. Sunt momente magice, unice si de aceea ma bucur ca pot impartasi lucrul acesta cu tine.

Dupa ce am nascut, multe femei m-au intrebat cum a decurs si m-au felicitat pentru curaj, ceea ce mi s-a parut foarte curios. Nu cred ca nasterea naturala este un gest de eroism, ci unul absolut firesc. Daca nu exista contraindicatii, iar mama este in forma, nasterea naturala e o optiune cat se poate de normala.

Eu am stiut ca pot sa fac lucrul asta, pentru ca ma simteam in forma. Am ascultat nevoile organismului mai atent in perioada sarcinii si am facut sport. In plus, am avut incredere ca voi face echipa buna cu fetita mea si ca ma va ajuta sa nasc natural. S-a dovedit o alegere perfecta, pentru ca am fost binecuvantati cu cea mai frumoasa nastere, cu clipe magice si trairi intense cat pentru o viata! Nu am spus ca a fost usor, ci foarte frumos, o experienta care are in ea ceva mistic.

Seara de 10 iunie am petrecut-o acasa, impreuna cu prietenii, am stat pe terasa si am mancat inghetata. Aproape de miezul noptii am avut ceva contractii, dar nu m-am impacientat: am luat Nospa si m-am dus la culcare. In somn, am auzit cum s-au rupt membranele – un sunet ca acela pe care-l face dopul de la sampanie.:)  M-am uitat atunci la Cosmin si i-am spus ca a venit momentul. Eram amandoi senini si relaxati, desi nu aveam nimic pregatit: nici bagajul, nici camera copilului. Nici macar patul ei nu era montat! Aveam insa pregatit la usa  kitul pentru recoltatea celulelor  de la Baby Steam.

Simteam contractiile din ce in ce mai puternice, insa nu am plecat de-acasa fara ritualul de frumusete, timp in care Cosmin a sunat-o pe moasa Adina Craciun, care a spus ca ne vedem la Medicover. Si asa a inceput aceasta experienta, care acum este una dintre amintirile mele cele mai frumoase!

Nu voi uita linistea aceea de la maternitate, care invaluia parca totul si ne dadea o stare de calm. Cand m-a vazut medicul de garda, m-a felicitat si mi-a spus ca eram la jumatatea travaliului, cu dilatatie de 4, 5 cm. Am urcat cu liftul spre sala de travaliu, timp in care ma tineam de glume: „Vezi sa nu nasc in lift!” ii spuneam lui Cosmin . La 4.30 dimineata, dilatatia era aproape maxima, asa incat, dupa monitorizarea bebelusului am mers in sala de nasteri.

Echipa de la Medicover a fost uimitoare in acele momente, pentru ca mi-au oferit exact ce aveam nevoie: intimitate, sprijin, cand a fost cazul si o absoluta intelegere a nevoilor si legaturii firesti mama-copil.

In momentul nasterii simti cat este de natural sa-ti cauti locul pentru a aduce pruncul pe lume in cele mai bune conditii. Atmosfera a fost foarte intima. Eram doar cu moasa si Cosmin pe timpul travaliului si am ascultat cu atentie indicatiile moasei. Este foarte important respiri corect si sa impingi doar in momentele in care iti spune ea, nici mai devreme, nici mai tarziu ca sa eviti complicatiile. Am rugat sa inchida aerul conditionat si sa stinga luminile principale pentru ca in semi intuneric ma simteam neobservata, avand astfel starea de confort de care aveam nevoie, asta evident pana in momentul cand a venit pe lume Rita.

Nu spun ca nu au fost dureri, ci doar ca le-am acceptat, le-am imbratisat si am cautat sa inteleg in fiecare clipa ce se intampla. Am cerut si epidurala, dar ajungand cu o dilatatie de 9-10 pe masa de nastere, efectul l-am simtit dupa ce Rita era deja in bratele mele. Nu stiu daca exista un secret, dar este important sa accepti fara frica acel moment, cu incredere, cu credinta in Dumnezeu. Daca in mintea ta nu exista alta varianta decat cea pe care tu o vezi, nu are cum sa fie ceva rau. Nasterea nu a fost o experienta traumatizanta, ci un moment uimitor: firesc pe de-o parte, la granita cu miracolul, pe de alta parte. Am simtit ca sunt transpusa intr-o alta lume, diferita, luminoasa si am fost tot timpul constienta ca acele clipe sunt privilegiate, atinse de har. Nu stiu unde gasesti, atunci, forta, curajul, taria, fericirea, frumusetea, adrenalina si dragostea, intr-un singur trup, intr-un singur moment. Am avut sentimentul ca parcurg un ritual, cu Cosmin alaturi de mine, care mi-a dat forta si m-a sprijinit nu numai psihic, ci cu orice a fost nevoie – inclusiv cu ceva treburi tehnice, la masa de nasteri! A fost o binecuvantare faptul ca a fost langa mine cand am nascut! Sub nicio forma nu as condamna femeile care isi alunga barbatii de langa ele cand nasc. Nici eu nu am stiut pana in ultimul moment cum voi proceda. Dar iata ca ne-am intampinat amandoi fetita cand a venit pe lume si sunt convinsa ca lucrul acesta creeaza niste legaturi foarte puternice.

Am avut parte de „magic hour”, ora care vine imediat dupa nastere, cand copilul nu trebuie despartit de mama lui, pentru ca un contact piele pe piele si respectarea instinctelor firesti au beneficii uimitoare – fizice si psihice – asupra dezvoltarii bebelusului.

Cand a venit Rita pe lume, toata viata noastra, a capatat sens!

Mi-au pus-o pe abdomen, iar ea, usor-usor s-a ridicat pana la san – cand inca avea cordonul legat. Copilul incepe sa suga instinctiv, dar daca lucrul acesta nu se intampla, exista un consultant in lactatie, Angelica in cazul nostru, care poate ajuta.

M-au intrebat si daca vreau sa o spele imediat, insa nu am dorit sa o agit mai mult. Mi s-a parut ca este timp petru toate. O tineam la san si inspiram mirosul acela – cel mai frumos din lume – de bebelus nou-nascut!

Alaturi de noi a  fost si medicul meu ginecolog, la care merg de vreo 8 ani, Dorina Codreanu, un om extraordinar si un profesionist desavarsit. Iti multumim Dorina pentru tot! Esti minunata! :)

Multumim si medicului Radu Dumitrescu, care ne-a fost alaturi. :)

Din cand in cand, imi revin in memorie flash-uri – eu si Cosmin, tinandu-ne de mana, in asteptarea copilului, eu, Rita si Cosmin, fericiti, cu ochii in lacrimi, trecand impreuna prin miracolul nasterii si contempland, cu toate simturile in alerta, puiul de om perfect, cu care am fost daruiti. Am incercat multe sentimente in acele clipe – de la fericirea exploziva, coplesitoare, la bucurie calda, care te invaluie si duiosie.

Iata ce ne-a adus noua ziua de 11 iunie, dis-de-dimineata, la 5.36 de minute, o dimineata de luni, asa cum i-a placut Ritei sa vina pe lume – o fetita de nota 10, dupa cum au apreciat medicii. Noi nu avem insa o nota pe care sa o acordam fetitei noastre, din simplul motiv ca experienta pe care ne-a daruit-o este nepretuita si, datorita ei, suntem completi.