Vacanta cu autorulota

Anul acesta am avut o vara plina de calatorii in multe colturi ale tarii si ale lumii. Dar vacanta de aproape 14 zile pe care am petrecut-o cu autorulota prin tara a fost cu totul speciala. O premiera in viata mea, care mi-a oferit un incredibil sentiment de libertate!

Invitatia sa mergem in vacanta cu autorulota a venit de fapt din partea lui Aylin Cadir si a sotului ei, Bebe, prietenii nostri, dupa ce ne-am intors din vacanta din Maldive, in ianuarie. Ne-au spus că ei merg cu autorulota in Grecia, in luna iunie si ne-au intrebat daca nu vrem sa mergem si noi. Era vorba de un grup de mai multe familii, toți cu autorulote si, vorba aceea, lume multa, distractie pe masura! Ne doream de multa vreme sa mergem cu autorulota, asa ca ne-am organizat imediat: am vorbit sa inchiriem o autorulota de la Haff.ro, pentru ca stiam ca au si autorulote premium, ne-am gandit ce sa ne luam la noi, cand tocmai am aflat ca „Forma gustului” a fost nominalizata la premiile speciale Gourmand din Hong Kong. Decernarea premiilor s-a nimerit sa fie in perioada cand trebuia sa plecam in Grecia cu autorulota, asa ca ne-am reconfigurat planurile. Am planificat vacanta pentru sfarsitul verii, pentru ca atunci obisnuim sa mergem pe la tara, la munte, in locurile unde am copilarit, ca sa ne incarcam cu multa energie pozitiva, asa ca am mutat datele inchirierii ca sa facem acest traseu, prin Romania.

Dupa ce ne-am intors din Hong Kong (via Macao, via Bali), ne-am trezit ca la scurt timp a sosit data sa plecam cu autorulota. Si, de unde trebuia sa plecam un grup mare cu autorulotele, ne-am trezit ca am pornit la drum numai noi trei.

Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, cand sa plecam, Rita a facut prima febra din viata ei. Nu i-a trecut asa repede cum credeam, asa ca am amanat din nou plecarea, cu o zi. Am fost la medic si nu era ceva grav. Cand s-a stabilizat si am considerat ca e mai bine, am plecat – cu catel, cu purcel si medicamentele la noi – din nou la drum. Ne-am gandit ca, pana la urma, tratamentul il urma si acasa si oriunde ne-am fi aflat, asa ca nu am considerat ca este un pericol. In fond, eram intr-o casa pe roti, in care aveam toate conditiile!

Dar, inainte sa plecam, ne-am organizat putin. Mai în gluma, mai in serios am facut cu Cosmin „scenarii” de tipul: „Deci, ne suim în autorulota, de ce avem nevoie dimineata, dar la pranz, dar seara?” Și fiecare completa: de lenjerie, prosoape, apa, periute, pieptane, haine groase și subțiri, incarcatoare, mancare, ce mancare, ce-i dam Ritei etc. O sa revin intr-o postare viitoare asupra tuturor acestor aspecte atat de importante de organizare cand pleci cu „casa-n spate” in vacanta.

Ne gandeam ca vom face un traseu de vreo 2000 de km, ca nu vom merge mai mult de doua ore si jumatate, trei pe zi, sa nu fie obositor si ne-am propus sa stăm mai mult off camping.

Am plecat cu gandul sa ajungem in Bucovina, dar iata ca varul meu Laurian impreuna cu sotia si cei doi copii urmau sa mearga in Maramures. Ne-am gandit sa ne sincronizam si asa ne-am intalnit la Vatra Dornei. Si, de unde ne facuseram noi planul sa facem drumuri scurte, nu mai mult de trei ore pe zi etc, ne-am asternut la un drum de 12 ore, dintre care, cel putin ultimele trei, nu prea mai stiam ce-i cu mine. Rita s-a mai luat cu joaca si a fost mai usor, insa eu abia asteptam sa campam. A dat Dumnezeu si am ajuns cu bine, la Bizom, Vatra Dornei.

In Romania, daca parchezi off camping trebuie sa respecti anumite reguli:

– anunti in prealabil, pentru ca poate fi periculos

– trebuie sa campezi in zona cu semnal, poate ai nevoie sa apelezi 112

– dai un share location unor prieteni

– ai grija sa nu fii urmarit de cine stie ce oameni, daca mergi pe drumuri laturalnice

– sa ai la tine un cutit sau o „bota” – in cazul ca esti atacat de animale salbatice

– nu faci postari chiar din locul unde te afli sau fa-le mai tarziu, pentru mai multa siguranta

Acestea sunt niste minime conditii de prevedere atunci cand pleci cu autorulota, pentru ca e important sa te simti in siguranta. Le-am respectat, mai ales ca era Rita cu noi, dar sincer, nicio secunda nu m-am simtit in vreun pericol, desi am campat doar in afara zonelor special amenajate.

In drum spre Bucovina am facut scurte popasuri sa alimentam, sa ne dezmortim, sa admiram locuri frumoase de pe drum, am mai facut ceva de mancare rapid, apoi seara am ajuns la Bizom si ne-am instalat acolo unde am copilarit si unde mi-am facut multe vacante cu sora si verisorii mei din Vatra Dornei. Locul a fost incarcat de emotie, pentru ca nu am mai fost de cativa ani in zona si atunci pe fuga.

Am ajuns seara, tarziu, pe la miezul noptii si eram atat de obosita ca nu mi-am mai facut nicio grija ca vine ursul, ca e prea bezna, unde campam si altele de genul acesta. Pur si simplu ne-am culcat, iar a doua zi ne-am trezit fericiti, intr-un peisaj mirific!

E minunat sa te trezesti dimineata intr-un peisaj de munte asa frumos! Mi-am baut cafeaua langa izvor, am facut putina gimnastica, am inspirat din toti plamanii aerul proaspat si parfumat, ce sa spun, aproape ca nu am cuvinte sa descriu experienta! De altfel, in fiecare dimineata, oriunde ne aflam, Cosmin pornea generatorul si imi faceam cafeaua la expresor. Este o adevarata placere sa iti bei cafeaua sau sa iei micul dejun intr-un peisaj superb, alaturi de cei dragi!

Ne-am plimbat si prin parcul din Vatra Dornei si mi-am amintit cum, in copilarie, bateam doua nuci ca sa chem veveritele – ma invatase tata si am invatat-o si eu pe Rita, careia i-a placut teribil: ciocanea continuu nucile sa vina Mariana.

Cum calatorului ii sta bine cu drumul, ne-am facut bagajele si am pornit spre Prislop, unde am prins un apus de ni s-a taiat respiratia. Ne-am urcat pe o coama a unui deal, de unde se vedea in departare manastirea Prislop si crestele muntilor Rodnei, am pregatit cina si am adormit butuc toti trei. A doua zi dimineata, nu ne venea sa credem ce traiam. Noi ne beam cafeaua, Rita se juca, eram intr-un peisaj natural fantastic, completat de vocile maicutelor care cantau si chemau la rugaciune, de talangile ciurdei si berzele plecau in stoluri. Am avut sentimentul de timp incremenit pe loc, de tihna si frumusete solemna. Avem, intr-adevar, o tara minunata. Sper sa o pretuim mai mult!

Am pornit apoi spre Maramures, Baia Sprie, locul unde voia initial sa ajunga varul meu. Doar ca in acea dupa-amiaza s-a anuntat cod portocaliu de ploi, asa ca ne-am gandit sa ne oprim undeva, langa un lac. Dar drumul ne-a purtat prin Rozavlea, unde se afla prietenul nostru Nicolai Tand cu sotia sa Monica. Si uite asa ne-am oprit in curtea lor la o cina, la un ceaun clocotind pe pirostrii, plin cu mancare buna, la un dans si o plimbare pe malul Izei, cu copiii si ai lui Nicolai si ai nostri (Rita si verii ei) care chiuiau si fugeau dintr-o rulota intr-alta, ce mai, un balamuc frumos!

Trebuia sa ajungem noi la Baia Sprie, dar uite cum, pana la urma, am innoptat in curtea lui Nicolai. La Baia Sprie am ajuns a doua zi, dar nu am vrut sa campam la Mogosa,doar ca era imposibil apoi ne-am reorientat spre drumul care duce la Creasta Cocosului. N-ar fi fost o problema daca n-ar fi inceput o ploaie grozava, care ne-a prins pe munte, de nu mai puteam sa coboram cu masina, pentru ca erau si pietre, vizibilitate zero, adrenalina curata! Pana la urma, am mers la Casa Olarului, zona unde urmeaza sa ne amplasam si noi casa maramureseana pe care am salvat-o. Iar acolo, ne-am pozitionat autorulota fix in locul unde avem de gand sa asezam casa. Au fost trei zile de poveste! Ne trezeam, ne bucuram sa ne bem cafeaua in natura, ne gospodaream, apoi veneau ba Dan Les si Dana de la Casa Olarului să ne aduca placinte calde, ba prietenii nostri Adriana si Ioel, care ne-au facut deserturile la botez. Au fost seri superbe in jurul focului, am cantat, am facut drumetii, Rita a vazut Lacul Albastru – care vara e mai mult verde – am inotat, iar apoi am luat-o de la capat. In fiecare seara aveam cina pregatita pentru musafiri, sub marchiza, priveam impreuna apusul si ne plimbam in satele vechi cu bicicleta. Cu ocazia asta, Rita a mers pentru prima data cu bicicleta, cu tatal ei. La un moment dat ne-a surprins si sora mea cu o vizita. Impreuna cu sotul ei se intorceau de la Venetia si ne-au facut o scurta vizita. A fost tare placut sa petrecem toti clipe magice in locul in care in urma cu un an am sarbatorit botezul Ritei.

Urmatoarea destinatie a fost Apuseni, dar ne-am oprit putin la Lacul Tarnita pentru ca avem o lansare de carte la Cluj so doream sa fim mai aproape. Ne-am despartit de varul meu si familia lui sin ne-am dat intalnire cu Gabi, Mihai si finuta noastra Maria Monica, care ne asteptau pe malul lacului, cu focul aprins si mancare de casa pe masa. A fost foarte frumos pana la miezul noptii, cand ne-am trezit asediati la propriu de grupuri galagioase care au campat acolo. Semnalul de plecare ne-a fost dat tot de ei: cand am vazut a doua zi ca un cort era la propriu lipit de rulota noastra, am decis ca nu mai avea rost sa zabovim. Oricum, locul se transformase imediat: peste tot peturi, gunoaie si poluare fonica!

Am mai oprit in Marisel, in Muntii Gilau, o zona pitoreasca, apoi am urcat spre manastirea Crucea Iancului, unde am campat intr-o poienita de poveste! Asta este partea buna cand mergi cu autorulota – te opresti unde vrei si chiar cautarea aceasta este placuta, plus libertatea ca in fiecare zi sa mergi altundeva. Ziua urmatoare am campat langa o stana, apoi am mers la Cluj, la lansarea de carte si la Festivalul vinului, unde am si gatit iar Rita a fost incantata sa-si reia „viata sociala” .
Din Apuseni spre Alba am mers prin Pasul Ursoaiei, un fel de Transalpina Apusenilor, un traseu spectaculos, pe care ti-l recomand cu caldura. Tot ce vedeai era ca un fel de tablou al României vechi și pitoresti, ireal de frumos. Ne propusesem sa ajungem in Coslariu, un alt loc unde mi-am petrecut copilaria. Acolo, am campat exact pe pasunea pe care o bateam in lung si lat cu toti copiii din sat. Serile am depanat amintiri cu rudele mele de-acolo, la un pahar cu Prosecco, o farfurie de paste sau de pancove, gogosile ardelenesti rumene si parfumate!

A urmat Targu-Mures si apoi drumul spre Bucuresti. Inapoi acasa, cu o valiza de amintiri. Aceasta a fost de departe una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut vreodata. 14 zile de poveste si pline cu de toate: cu salbaticie si confort, cu adrenalina, vant, seri reci si dimineti calde, cu roua sub picioare, cu foc de tabara si mancare calda, cu oameni dragi in fiecare loc, cu peisaje minunate si o Romanie de care sunt foarte mandra.

Mi s-a parut un lux sa ne asezam unde dorim si senzational sa fim independenti, sa avem dus cu apa calda in creierii muntilor, in salbaticie, sa mancam inghetata si sa bem Prosecco rece, sa nu facem bagaje. Asta inseamna vacanta in autorulota, la care Rita s-a adaptat perfect.

Dupa ce am pus imaginile din aceasta vacanta pe Instagram, mi-au scris o multime de romani din strainatate. Mi-au spus ca le este dor de plaiurile noastre, de oamenii de aici. Ma bucur ca am facut prima vacanta cu autulota in Romania, pentru ca reactiile acestor oameni m-au impresionat. Le multumesc tuturor, daca citesc aceasta postare, iar gestul lor ma incurajeaza sa impart cu alti oameni bucuria de a descoperi locuri frumoase.

Tu ai fost vreodata in vacanta cu autorulota sau rulota?

P.s: Noi am avut generator si astfel am reusit sa stam offcamping doua, trei nopti. Rezervorul de apa are 120 de l si aprovizionam de la benzinarii, localnici, izvoare. :)