A treia sarcina: Primul trimestru

10 ani de relatie si 7 de casatorie, doua fetite acasa si una pe drum…Toate lucrurile astea sunt pentru noi un miracol si un vis implinit. Suntem foarte recunoscatori ca la 40 de ani eu si Cosmin la aproape 46, asteptam ca la vara sa vina in familia noastra cel de-al treilea copil. De la inceput ne-am dorit o familie mare, cu copii multi si lucrul asta se intampla deja. Rita si Vera sunt foarte fericite ca vor avea o surioara, pe care si noi asteptam cu mult entuziasm sa o cunoastem.

M-au intrebat unele persoane daca nu ne doream si un baiat. Din punctul acesta de vedere si eu si Cosmin am gandit de fiecare data la fel – ne dorim ce ne da Dumnezeu si ne bucuram sa fie copilul sanatos! Cum am putea sa spunem altfel cand lucrul asta nu poate fi controlat? :) Pana una-alta, mi se pare idilic, de poveste sa avem 3 fetite si totul pare ca se intampla cu un sens. Parca acum intelegem mai bine rostul vietii noastre, ne simtim mai impliniti, pentru ca, indiferent ce altceva vom face, copiii sunt cea mai mare incununare a iubirii dintre noi.

Imi doream sarcina aceasta si mai devreme decat ma asteptam, visul mi s-a implinit. Ca o curiozitate – desi cred ca nimic nu e intamplator pe lumea asta – cele 40 de saptamani se implinesc fix in aceeasi zi cand s-au implinit si la sarcina cu Rita, in iunie. Dar, bineinteles, nasterea naturala nu o poti controla. Rita a venit pe lume bine si sanatoasa la termen. Sa vedem cum va fi de data asta. Evident ca as vrea sa nasc tot natural si preferabil nu pe 11 iunie, de ziua Ritei! Asta nu stiu cum o s-o fac. O sa-ncerc sa „ma abtin”!

Cum m-am simtit in primul trimestru de sarcina

Daca primele doua sarcini au fost cumva asemanatoare, de data asta a fost diferit, in sensul ca in primul trimestru mi-a fost mai rau. Nu am stat la pat, am putut sa-mi vad de treaba, dar a trebuit sa suport o stare de greata continua. Culmea, asta nu se intampla de dimineata, ci de pe la 12 pana seara, cand ma culcam. Iar daca in trecut ghimbirul era aliatul meu, acum chiar si ingredientul asta minune a fost frecvent depasit de situatie. Daca mancam imi era greata, daca nu mancam, la fel. Au fost momente destul de delicate, pentru ca am avut repetitii si am fost si in turneu prin tara. Asa ca am incercat sa gestionez situatia cat am putut de bine ca sa nu mi se faca rau pe-acolo, pe unde eram. Avem tot timpul ceva la mine sa rontai si de data asta m-am descurcat bine cu limonada cu ananas. Mancam felii de ananas, beam compot de ananas si il combinam si cu lamaie.

Am observat ca imi trecea greata si daca faceam miscare, cateva exercitii sau scurte plimbari. Au fost si situatii un pic neobisnuite, de genul – in toiul repetitiilor, ma ridicam si faceam cateva genuflexiuni ca sa ma “dezmortesc” fara sa dau explicatii :))) Astfel greata se ameliora, desi nu stiu care era explicatia! Oricum, nu am luat niciun medicament.

Sa nu-ti imaginezi insa ca am facut mult sport. Doar cateva miscari usoare, exercitii de respiratie sau stretching, pentru ca am fost destul de prinsa cu spectacolele si, in plus, cu doi copii mici acasa nu e chiar foarte usor.

Cum am anuntat fetele si familia extinsa

Cam cu o luna inainte de Craciun, cand erau la noi in vizita socrii si mama, i-am invitat sa ne uitam la video de la botezul Verei. Nu-l vazusera inca, pentru ca abia atunci fusese realizat montajul. Dupa ce toata lumea a urmarit emotionata si amuzata imaginile, am afisat pe ecran un mesaj: „Ne revedem aici in vara lui 2022!”. Apoi au urmat imagini de la prima ecografie din sarcina, pe care le-am filmat alaturi de Dorina Codreanu, medicul meu de multi ani. Au fost momente extraordinar de emotionante, pentru că familia a auzit primele batai de inima ale bebelusului. Totodata, in filmul de la botez apare la un moment dat si tata, care ii transmite un scurt mesaj Verei, pe care sa-l vada cand va fi mare. Am trait atunci atatea emotii cu totii – bucuria unei noi vieti, nostalgia si dorul dupa o alta, de care putem acum doar sa ne amintim cu dragoste.

In ce-l priveste pe Cosmin, i-am zis de multa vreme ca, daca vom mai avea un copil, cred ca va fi tot fetita. Dupa o vreme am uitat, dar, dupa ce m-am dus la Femme Boutique Medical sa fac morfologia de trimestrul 1 si doctorita ne-a intrebat daca vrem sa ne dezvaluie sexul copilului, i-am raspuns ca-l spun eu: „Este fetita!”. Si, bineinteles, am avut dreptate.

Foarte stranie a fost situatia cu Rita, care parea ca stie ce se va intampla, intr-un mod total inexplicabil noua. S-a petrecut imediat dupa ce am ramas insarcinata, cand numai Cosmin stia. Intr-o seara, eram pe canapea, la televizor, iar Rita a venit langa mine, si-a pus urechea aproape de burta si a zis: „Mami, aici e un bebelus! Auzi cum ii bate inima!” Am fost socati! Am ramas fara cuvinte si eu si Cosmin, cu atat mai mult cu cat nu purtasem nicio discutie. Oricum, nici n-am mai deschis subiectul pana de Craciun. Dupa ce am facut bradul si am impartit cadourile, le-am dat vestea fetelor. Bineinteles, Rita s-a bucurat foarte tare. A avut o reactie surprinzatoare pentru un copil de nici 4 ani. Si acum e mereu atenta cu mine si cu „surioara din burtica”. Vine tot timpul sa ii asculte inima si in toate desenele pe care le face apare si ea. I-a spus si Verei vestea cea mare, cum ca o sa aiba si ea o surioara! :)

M-am gandit multa vreme la intamplarea cu Rita, desi pentru unele lucruri nici nu stii ce explicatie e posibila. Exista o vorba care spune ca unii copilasi isi cheama fratii sau surorile. Poate, cine stie, chiar asa o fi!

Ce analize am facut

Multumesc lui Dumnezeu, pana acum n-am avut nicio sarcina cu riscuri sau alte probleme. Insa, e adevarat ca am facut la timp toate analizele si am ascultat sfaturile medicilor.

In cea de-a 11-a saptamana de sarcina am facut testul Neobona si morfologia de trimestrul 1 – analize foarte importante – acolo unde am fost si la precedentele sarcini, la Femme Boutique Medical. De morfologie s-a ocupat Ioana Dragan, care a masurat si a cercetat pe toate partile bebelusul si apoi ne-a dat vestea cea buna: „Fatul este in grafic si sanatos!”. Dr Ioana Dragan a confirmat si ceea ce-mi spunea deja intuitia, faptul ca vom avea o fetita.

foto. Sorina Andreica alaturi de Ioana Dragan si Dorina Codreanu

 

Ce am mancat si ce nu in primul trimestru de sarcina

Cum iti spuneam, de data asta mi-a fost destul de rau – o stare de greata sacaitoare, care imi trecea abia seara, cand ma culcam. Dar, tinand cont ca ma apuca pe la 12, aveam grija pana atunci sa mananc destul de bine. Adica luam micul dejun, iar apoi un brunch, asa incat atunci cand incepeau greturile „ciugulisem” deja cate ceva la doua mese.

Ce am mancat

Tinand cont ca fie ca mancam, fie ca nu, imi era greata, m-am multumit cu portii mici si mancare usoara, de genul:

Supe

Paste

Peste

Salate cu multa lamaie

Iaurt

Lapte

Cereale

Fructe variate (m-a ajutat ananasul)

Sucuri naturale si smoothie-uri

Unt de arahide

Branzeturi

Oua

Avocado

Orez si gris

Terci de ovaz

Multe legume

Mixuri de seminte

Biscuiti fara zahar

Ceaiuri

Limonada

Cafea

Multa apa

Ce nu am mancat

Sau mai bine zis, ce nici macar nu voiam sa miros:

Carne

Ceapa cruda

Usturoi

Orice fel de prajeli

La finalul primului trimestru s-au încheiat si greturile, asa ca am putut sa merg in vacanta in Thailanda absolut linistita. Iata ca timpul zboara si bine face, pentru ca pe masura ce sarcina avanseaza devin din ce in ce mai nerabdatoare sa o cunosc pe cea mai mica dintre fetele mele!

Tie ti s-a intamplat sa ai sarcini atat de diferite intre ele?