Am “gustat” si eu putin din Bucurestiul vechi, in serialul Aniela :)
Desi nu pot spune ca Bucurestiul este cel mai frumos oras din tara, mie intotdeauna mi-a placut energia lui, pentru ca are cumva legatura cu spiritul meu.
In plimbarile prin capitala, m-am gandit sa ma interesez despre lucruri pe care nu multi le stiu despre Bucuresti, asa ca iata ce am aflat:
- Bucurestiul este a 6-a capitala ca marime din UE;
- Cea mai veche gara în Bucuresti este Filaret;
- Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn, astazi Calea Victoriei;
- Denumirea veche a Parcului Cismigiu era “Balta lui Dura Negutatorul”, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti, pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apa a orasului porunceste sa se construiasca o cismea spre iesirea Stirbei Voda de astazi;
- Bucurestiul este infratit cu 9 orase din intreaga lume, cele mai importante fiind Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra;
- Intrarea hotelului Novotel este fatada fostului Teatru National. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai exact in 26 august 1944, s-a urmarit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba insa a ratat tinta si a cazut pe Teatrul National.
Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.
Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi invins pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”.
Cotroceni – Numele ii vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.
Crangasi – Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crang. Aici traiau, normal, crangasii.
Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.
Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).
Dristor – vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau “darstari”, “darsta” fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau “darste” si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.
Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.
Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!) “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.
Floreasca – dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.
Ghencea -vine din limba turca . Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.
Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.
Lipscani – provine de la oraşul Leipzig din Germania, lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”.
Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna “mila”. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.
Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.
Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.
Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX.
Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”.
Cate nu stiam, nu? Trecem asa de usor pe langa cladiri, strazi si nu ne dam seama ca ele in permanenta ne “transmit” mesaje. Eu una, promit sa casc mai bine ochii si urechile de acum incolo. :)
15 thoughts on “Bucuresti, Bucuresti, cat de drag imi esti…”
Felicitari pentru blog. L-am descoperit din intamplare si am vazut articole foarte dragute si de bun-simt. Am vrut sa te felicit pt. ca esti asa cum esti!:) si reusesti sa demonstrezi ca pentru a reusi in domeniul tau nu trebuie obligatoriu sa epatezi si sa iesi in evidenta prin scandal. Felicitari inca o data pt ca ne arati ca sexy nu inseamna vulgar, frumos nu inseamna zeci de operatii estetice si tone de fard si vedeta nu inseamna sa te balacaresti pe la diverse emisiuni. Iti doresc o vara de vis si o nunta la fel!
Multumesc! :)
Pingback: Concurs! | Laura Cosoi
Buna Laura,
Am nevoie de un sfat. As dori sa stiu daca ai idee de site-uri, magazine… unde pot gosi rochii purtabile la cununia civila, dar sa nu fie de mireasa.
Merci frumos!!
Sunt foarte multe variante dar pot sa iti sugerez ceva in functie de buget…
ador acest tip de fotografii… as vrea sa am masina timpului sa pot trai cateva zile macar in trecut… ar fi interesant :)
Foarte frumos!!!
Buna ziua Laura.
Imi place foarte mult subiectul postarii. Ai avut o idee foarte buna sa ne impartasesti aceste informatii.. :) Bucuresti-ul este un oras frumos, insa nu ne “gandim” tot timpul sa-I descoperim. Intr-o vizita recenta acasa (de ani buni locuiesc in alta tara) am avut ocazia sa “descopar” Manastirea Stavropoleos care mi s-a parut superba. :)
:)
Foarte interesant textul. Felicitari ! Cand ai timp poate rasfoiesti si cartea lui Ceazar Petrescu-“Calea Victoriei”. Nu este ea o capodopera a literaturii noastre, dar iti poti face o imagine despre Podul Mogosoaiei si despre lumea care se plimba prin fata CEC-ului pe vremuri. Succes!
super fain!!!!eu am trait doar un an in Bucuresti si am ramas vesnic cu dor de el……il revad destul de des, datorita fratelui meu care s-a stabilit acolo, si cand revin la Tg Mures ma intorc ca intr-un sanatoriu!!!si mie mi se potriveste….
Ma bucur ca iti place!
Frumos ! :-)
Foarte interesanta postarea! Mi-a placut foarte mult !!!
Ma bucur :)