Am observat ca unul dintre subiectele discutate aprins pe net, care starneste dezbateri pe un ton foarte categoric este alaptatul. Si pentru ca primesc adesea intrebari despre cum merge treaba la noi in familie, m-am hotarat sa scriu astazi despre rutina mea de alaptat. Nu vorbesc despre acest subiect din perspectiva unui specialist in lactatie, pentru ca nu sunt. Nici medic pediatru nu sunt, ci mama a doua fetite, cu multe prietene cu copii mici. Asadar, tot ce voi spune mai departe reprezinta strict experienta mea. Si, in ce ma priveste, intotdeauna va fi loc si de alte pareri si de dialog constructiv.
Consider ca, atat cu Rita, cat si cu Vera, am avut noroc: s-au atasat bine la san, chiar din sala de nastere, iar acesta mi se pare cel mai bun exemplu ca, instinctiv, copiii stiu ce au de facut. Sa fii in conexiune cu corpul tau si cu copilul mi se pare lucrul cel mai important. Cred ca atunci stii exact ce ai de facut si cu alaptatul. Daca insa intampini unele dificultati, iata 10 lucruri pe care poti sa le faci ca sa ai o alaptare lina.
1. Cand alaptezi bebelusul, goleste-ti capul de preconceptii, de povesti auzite sau de parerile altora. Trage aer in piept si bucura-te de copil. Acel moment intim si este doar pentru voi doi.
2. Asculta-ti trupul, asculta-ti copilul. Lasa corpul sa faca ce stie sa faca. Nu-l bloca cu mintea. Astfel, lucrurile vor merge mult mai lin.
3. Nu te lasa influentata de pareri de pe forumuri sau de pe site-uri. Evita sa apelezi la informatii venite din afara, care te impiedica sa-ti asculti propria voce. Recomanda-le celor din jur sa nu discute subiectul asta cu tine, daca te simti inconfortabil. Mamele aflate la primul copil sunt extrem de vulnerabile. Stii cum se spune: nu atinge puiul de pisica, pentru ca mama nu-i mai recunoaste mirosul si nu-l mai alapteaza. La oameni este cumva asemanator. Nu lasa in cercul tau intim sa patrunda idei nocive sau cine stie ce energie, care te-ar putea influenta negativ. In bagajul de cunostinte cu care am fost inzestrate se afla si informatia asta: cum sa alaptam lin, firesc. E o experienta cat se poate de naturala. Trebuie doar sa avem acces la ea.
4. Daca totusi intampini unele probleme, vorbeste cu sora, sotul, mama sau o prietena buna. Relationeaza cu oameni care te inteleg si te fac sa te simti bine.
5. Daca problema depaseste sfera lor de competenta, vorbeste cu un consilier in lactatie. In toate clinicile private, dar si la stat exista persoane care pot da sfaturi despre cum sa procedezi intr-o situatie sau alta. Exista rezolvari. Eu am pastrat legatura cu Mihalea Timofte de la Medicover, la care am apelat si la Rita.
6. In ce priveste alaptatul, sunt si lucruri despre care nu-ti spune nimeni nimic si le descoperi pe pielea ta, in acele momente. Spre exemplu, nimeni nu-ti spune ca alaptatul poate sa doara. Faci asa-numitele ragade, rani pe sfarcuri. Dar se trateaza. Lanolina este foarte eficienta si nu-i face rau nici copilului sau te poti unge cu un strop de lapte. Ajuta si acesta. Daca sanii sunt tari si durerosi, poti pune comprese cu apa rece. Oricum, e bine sa intrebi si un specialist, care te va indruma in situatia concreta in care te afli. O alta situatie despre care nu se prea vorbeste: cand copilul suge poti sa ai contractii. Eu am avut si cand am alaptat-o pe Rita si acum, cu Vera. De fiecare data cand puneam copilul la san, aveam senzatia ca mai nasc o data. Nu te speria. Aceste contractii ajuta la eliminarea lohiilor, proces normal dupa nastere. Uterul se curata in mod natural. Iar singurul sfat pe care ti-l pot da in situatia aceasta este: embrace the pain.
7. Alege o strategie a alaptatului potrivita pentru copilul tau. Cand Rita era sugar, am ales sa o alaptez la ore fixe. Acum, cu Vera, m-am decis sa o alaptez la cerere, pentru ca am vrut sa am lapte mai mult. Si intr-adevar, am cat ii trebuie plus o rezerva cam de un biberon /zi (60-70 ml).
8. Tine cont de particularitatile copilului tau. Spre exemplu: cand un copil are icter, e nevoie de o foarte buna hidratare. Dar problema e ca un astfel de copil e somnoros. In acest caz, trebuie ascultata recomandarea medicului: la 3 ore jumatate il trezesti. Si nu este o prostie. In primele saptamani de viata exista posibilitatea sa-i scada glicemia si sa dea in probleme de sanatate la care nici nu vrem sa ne gandim. Daca bebelusul e somnoros, se poate intampla sa-ti fie greu sa-l hranesti. Vine la san, dar adoarme din cauza efortului, tu nu produci lapte, iar copilul nu se hidrateaza. Un cerc vicios. Solutia mea e sa ma mulg. Am o pompa dubla de la Spectra (am detaliat aici modelul etc) si astfel economisesc timpul si copilul este hidratat si hranit. Cam in 10-15 minute am terminat cu ambii sani. E adevarat ca e un proces delicat, iar mamele cu mult lapte ar putea avea o problema, in sensul ca produc si mai mult – organismul intelege ca are nevoie copilul. Uneori insa e nevoie si de asa ceva, ca sa-ti creezi o rezerva cand esti nevoita sa pleci pentru cateva ore de acasa. Spre exemplu, la finalul lunii am spectacol si voi fi plecata cateva ore. In cazul acesta, Cosmin are asigurat laptele pentru copil.
9. Daca nu ai suficient lapte, nu ai alta solutie decat sa-i oferi copilului formula. Evident, mai bun decat laptele de la san nu exista nimic. Dar daca o mama nu are suficient lapte va lasa copilul flamand? Nu. Ii da copilului si o masa de formula, ia o tetina din latex, potrivita pentru bebelus si gata. Consider ca prea mare valva se face din povestea asta. Eu hranesc copilul exclusiv la san, dar nu mi se pare ca o mama care ii ofera biberonul cu lapte praf bebelusului greseste, mai ales daca nu are lapte suficient din diferite motive. Formula NU este otrava, ci o solutie foarte buna pentru puiul tau care trebuie hranit. Daca apelezi la ea asta nu te face mai putin mama!
10. Ai grija de tine. Mi se pare foarte important ca mama sa fie bine, fizic si psihic. Iar pentru asta trebuie sa-si respecte nevoile. Nu inseamna ca esti mai putin mama daca pleci de acasa doua, trei ore pentru un consult sau ca sa faci ceva pentru tine (sa mergi la masaj, la cosmetica). Nu trebuie sa stai jertfelnica la picioarele copilului, epuizandu-te, ignorand toate nevoile tale. Copilul va avea nevoie de tine – sanatoasa, in forma – toata viata. Noi am adus copilul in vietile noastre nu noi in a lui!
Ca sa fiu mai explicita si de mai mult ajutor, ma gandeam sa-ti povestesc si despre rutina mea de alaptare luata pas cu pas:
- Dimineata ma trezesc in jur de 8, 8.30, cand se trezeste si Rita. Atunci o pun pe Vera la san o jumatate de ora, sau cat are nevoie, dar inainte de alaptat intotdeauna o schimb. Daca nici acum nu a golit sanii de peste noapte, apelez la pompa si rezervele le pun deoparte. Laptele il pastrez o zi, doua la frigider sau il pun la congelator. Apoi se incalzeste cu tot cu biberon, intr-o oala cu apa fierbinte. Bineinteles, inainte sa il dai bebelusului, il testezi la incheietura mainii.
- Vera doarme in jur de 3, 4 ore, inclusiv noaptea. E un program pe care si l-a stabilit singura, de vreo doua saptamani. Asadar, se trezeste in jur de 13, cand o pun din nou la san. Cat o alaptez, incerc sa ma relaxez, las geamul deschis, imi pun muzica clasica si ma concentrez doar pe acel moment. Am inteles ca lucrul acesta ajuta la o mai buna calitate a laptelui. Ce vreau sa subliniez este ca asa procedez in general. Mai sunt si zile cand ma plimb cu copilul la san prin casa facand una-alta, pentru ca asta inseamna sa alaptezi la cerere. Adica uneori vrea sa suga din 5 in 5 minute, din jumatate in jumatate de ora, alteori la doua, trei ore. Copilul nu suge doar de foame, ci si de sete sau pentru ca il calmeaza, vrea alinare sau pur si simplu in bratele mamei.
- Daca mi se pare ca a mancat destul, incerc sa-i distrag atentia, nu o pun la san imediat. Iesim pe-afara, ii vorbesc, facem gimnastica. Dar daca tot insista, o alaptez pana la urma. Totul e cum simti copilul.
- Este foarte important sa nu lasi copilul sa planga si apoi sa-l pui la san pentru ca va intelege ca asa se face si va comunica cu tine prin plans. Eu incerc sa-i anticipez nevoile si daca plange (chiar rar se intampla) mai intai o calmez si apoi o pun la san.
- Seara, la 9.30, cand o bagam pe Rita in pat, o pun pe Vera la san. Prin exceptie, daca dupa ce alaptez nu este satula si simt ca nu am suficient lapte, folosesc rezervele. Asta pentru ca intr-o zi ma mulg o data, de doua ori si pun deoparte laptele, ca sa aiba o masa consistenta cand va fi cazul. In acelasi timp, o obisnuiesc si cu tetina, pentru momentele cand nu voi fi acasa – spre exemplu pe 30 septembrie, cand voi avea spectacol. In mare parte su zile intregi cand Vera sta doar pe san si biberonul este trecut la categoria “exceptie”.
- Dupa ce o alaptez, stau si cate 20-30 minute ca sa scoata aerul. Acest proces este foarte important impotriva colicilor. Apoi o duc in dormitorul nostru. Se mai trezeste in jur de 2.00, 2.30, cand o alaptez iar. O iau in pat si, sprijinita de tablie, o las intai pe ea sa suga, apoi o ajut, masand sanii. Astfel, timpul petrecut cu alaptatul e scurt: 10 minute la un san, 10 la altul. Iar daca adoarme, o gadil sau o mangai sa se trezeasca si sa manance din nou pana simt ca este satula.
- Urmatoarea etapa de hranit e la 6 dimineata, cand o iau din nou in pat langa mine si, mai mult adormita, culcata pe lateral, o alaptez. Consider totusi ca are un program regulat de somn, ceea ce ma ajuta si pe mine sa ma odihnesc si noptile trec destul de bine peste noi. :)
Foarte important! Am grija intotdeauna sa o pun pe umar si sa elimine aerul cand mananca. Parerea mea e ca ajuta mult. Nici Rita si nici Vera nu au avut colici.
Cand alaptez, am langa mine o sticla cu apa din care tot beau, pentru ca simt nevoia acuta de hidratare. Parca ma sufoc daca nu beau apa. Evident, nu-mi lipsesc servetelele si nici perna de alaptare.
Eu asa ma organizez astfel incat alaptatul sa fie bland si sa am timp si energie sa ma ocup si de altele. Am un copil de 2 ani si 3 luni la cresa, iar Cosmin ma ajuta, e adevarat, dar ziua lucreaza. Trebuie sa fac mancare, curat, sa ma ocup de Vera, dar si de proiectele mele din teatru. Cum fac sa reusesc cu toate e o alta poveste, pe care o sa ti-o spun intr-o postare viitoare.
Iti ziceam la inceput ca scriu aceasta postare in urma impresiei pe care mi-au lasat-o anumite pareri exprimate pe net. Foarte multe mame pun la zid alte mame, le arata cu degetul pentru ca procedeaza intr-un fel si nu intr-altul – cum cred ele ca e mai bine. Citind postarile acelea ai impresia ca pe lume exista femei, barbati si mame – alta specie. Nu stiu daca e cazul sa discutam cu un ton plin de vehementa despre nastere naturala sau cezariana, alaptat la san sau hranit cu lapte praf. Cine stie ce poveste are in spate fiecare mama? Poate isi creste copilul singura, poate sotul nu e langa ea, sufera de vreo boala sau are dificultati financiare mari. Nu putem sti. Cred ca e in neregula sa ne consumam energia in felul acesta, cu atat mai mult cu cat nimeni nu e atotstiutor, fiecare situatie are particularitatile ei, iar copiii sunt unici.
Am facut aceasta postare din tot sufletul pentru proaspetele mame. In perioada asta, de inceput, nu esti in cea mai buna forma psihica sau fizica. Iar copilul nu vine la pachet cu instructiuni de folosire, ca electrocasnicele. Ce vreau sa-ti spun e ca, desi pare ca viata s-a schimbat complet, toate trec. Clipesti de doua ori si bebelusul pe care-l alaptezi acum ajunge la diversificare. Clipesti inca de doua ori si e la cresa si uite-asa, usor-usor se face adolescent.
Asa ca, dragi mamici, bucurati-va de familia voastra, de sot, de copil, dati drumul la muzica, asezati-va confortabil, priviti-va puiul, mirositi-l si alaptare lina va doresc!
Tu ai intampinat dificultati in perioada alaptarii?
P.s: Eu nu spun ca trebuie sa urmezi calea mea, dar poate exista ceva din rutina mea si din intreaga experienta ce sa ti se potriveasca si sa iti fie de folos. :)
37 thoughts on “Alaptarea blanda”
Buna, sunt la primul bebe, il alaptez exclusiv, alaptarea o fac la cerere. Referitor la colici, eu personal nu am scos aerul, decat foarte rar ziua, 2-3 min. Noaptea il alaptez in pozitie culcat si nu i-am scos aerul niciodata, deoarece adoarme si nu am vrut sa risc sa-l trezesc. In aceste conditii, nu a avut deloc colici, face 3 luni pe 14, suntem de aceeasi varsta🙂, deci probabil tine foarte mult de copil. Am inteles ca ajuta si nasterea naturala la formarea sistemului digestiv, nu stiu daca asta ne-a ajutat, dar am fost destul de relaxata in aceasta privinta, am
mancat fructe, legume crude fara probleme.Mult succes, sa aveti o crestere usoara si frumoasa!
Buna, eu cred ca este esenta alaptarii ceea ce ai scris tu, normal ca mai pot fi spuse si altele, dar fix asta ai intampinat tu si mi se pare ceva util, informatii bune pe care orice mama poate sa le treaca prin filtrul ei si sa faca exact cum crede ea ca e mai bine! Foarte bun articolul! Fiecare e liber sa inteleaga si sa culeaga ce vrea! Un mare like de la mine!
Bună Laura. Un articol bun, foarte educativ . Te apreciez foarte mult, şi din tot ce văd şi citesc despre tine am tras concluzia că eşti o mămică şi soţie devotată, o familistă convinsă, cum se spune :)
Însă, desi alaptarea este un proces natural, nu toate mamicile reusesc sa-l duca la buna sfarsit şi de multe ori, nu depinde doar de ele, fiind necesara administrarea unor pilule in acest sens. Exista si produse naturiste care incurajeaza secretia de lapte, insa eficacitatea lor nu a fost inca dovedita din punct de vedere stiintific. Femeile care asteapta sosirea pe lume a unui bebelus, trebuie sa se informeze cu privire la toate procesele fiziologice pe care organismul lor le va suferi, si sa stie exact la ce sa se astepte. Daca decid ca isi vor alapta copilul la san, este foarte important sa invete cum sa o faca, si ce presupune aceasta modalitate de hranire in sine.
Ai o familie minunată.
Multă sănătate tuturor!
Personal consider ca este un articol echilibrat care în niciun caz nu transmite un mesaj de genul “faceți asa ca asa e bine”. Din păcate multe dintre persoanele care promovează alăptarea atât mame cât și consultanți prezintă aceste asa zise reguli în alăptare ca și când ar fi litera de lege, când realitatea ne arata tuturor ca în cazul alăptării (ca în orice aspect care tine de creșterea copilului) nu exista ceva ce funcționează suta la suta în mod universal pentru toate mamele. Eu am avut noroc de un consultant în alăptare echilibrat care mi-a vorbit și despre biberon și despre suzeta și despre alăptarea la cerere în cel mai obiectiv și natural mod posibil deci se poate și asa. Experienta mea cu alăptarea a fost una confuza și dureroasa pentru ca deși am reușit sa alăptez cu succes pana pe la 3 luni, de la 3 luni fetita mea a refuzat sanul (și nu, nu a fost greva suputului ci o problema medicala pt care însa nu s-a impus tratament pentru ca lua bine în greutate) asa ca am ales sa ma mulg și sa ii ofer laptele cu biberonul și am făcut asta pana a împlinit un an. Nu știu dacă se cheamă alăptat ce am făcut eu, dar asta a fost experienta mea și pe parcursul ei pot spune ca genul de comentarii ca cele de mai sus care repeta și repeta aceleași reguli făceau mai mult rău dându-mi impresia ca sigur greșesc eu undeva și dacă respectam regulile acelea ar fi fost bine. Ceea ce nu e asa. Citind acest articol și având totuși o experienta palpabila în spate ma gândesc ca dacă l-aș fi citit pe vremea când încercam sa alăptez poate chiar as fi vrut sa încerc cate ceva din aceste recomandări asa ca eu concluzionez ca are un totally good vibe 😊.
Felicitări, Laura! Mamă eroină, bună și frumoasă (trup, minte și suflet). Te urmăresc cu drag ori de câte ori postezi câte ceva nou. Frumoasă abordare a unui subiect atât de controversat. Am și eu o fetiță (Iris) în vârstă de 2 luni. Mărturisesc că lucrurile nu au stat atât de simplu pe cât aș fi crezut la început, însă înainte de a naște, mi-am dorit din tot sufletul să alăptez. A fost atât de greu , încât aveam frustrări că nu îmi pot hrăni copilul cum trebuie, deoarece plângea foarte mult (iar eu în rând cu ea). Însă și eu am procedat cum am considerat mai potrivit pentru fetița mea. Important pentru noi mamele este să fim raționale, să “culegem”, să ne informăm din surse avizate și să aplicăm ce considerăm a fi optim pentru noi și pruncul nostru. Până la urmă simplul fapt de a-ți strânge pruncul la piept e un sentiment divin. Multă sănătate și liniște alaturi de minunata familie.
P.S. Alaptatul este o parte infima din dezvoltarea unui copil; e important, da, la inceput, pt sistemul iminitar, dar cand copilul o sa aiba 18 ani, o sa te uiti la el si o sa spui:Oh, sunt atat de mandra de el, l-am alaptat!
Da, inteleg perfect sfaturile tale si ce as recomanda eu cel mai mult, asa cum ai spus si tu, neavand o experienta prea buna cu alaptatul, din mai multe motive, este sa nu te lasi influentata de alte pareri, de comentarii, ci sa ti urmezi instinctul. Ca mama stii imediat, instinctual, daca totul e ok cu alaptatul sau nu. Si daca simti ca nu functioneaza prea bine, sa folisesti formula. Nu vrei sa fii stresata tot timpul, nu e bine pt tine, ca mama, si daca formula te ajuta sa ti fie bine si tie si bebelui cu atat mai bine.
Abia astept postarea despre cum te descurci. Intotdeauna m am intrebat cum fac alte mame, pt ca eu nu am timp de nimic.
Multa putere in continuare !🤗
Si eu sunt la al doilea copil. La prima fetita nu am reusit sa alaptez. La a doua fetita am reusit si inca alaptez. Mi-am dorit foarte mult acest lucru dar am.incercat aa nu fie o presiune foarte mare pentru mine. Din pacate de la multe persoane cu care intram in contact primeam intrebarea: ALAPTEZI. E trist ca atunci cand abia ai nascut si ai nevoie de o vorba buna, sa te intrebe lumea daca te simti bine, daca ai nevoie de ceva…poate sunt mamici care nu se pot deplasa nici macar pana la magazin sa-si cumpere o paine din diverse motive, “prietenele” decid ca e momentul sa-ti tina o lectie despre alaptare. E o presiune foarte marte pe care o simt multe mamici.
Revenind la alaptare si eu am avut noroc ca fetita mea s-a atasat f bine, ne bucuram de aceste momente importante ca timpul trece foarte repede. Acum avem o alta presiune…fetita are 1 an, cat o mai alaptezi? Am refuzat sa raspund dar voi alapta atat cat simtim NOI DOUA si cand vom decide ca e momentul be vom opri 😉
Buna Laura,
Cum stii ca “s-a terminat” laptele dintr-un san si o muti pe vera la celalalt? De unde stii ca a mancat suficient? Sunt insarcinata in 27 sapt si incerc sa ma documentez cat mai mult :) multumesc
Buna Laura,
Multumesc pentru informatiile si experienta impartasite. Sunt lucruri pe care le aud prima data (ca poti avea contractii in timpul alaptarii) – ma bucur sa aflu asta de acum, pentru a nu ma speria atunci cand se va intampla (sunt insarcinata in 27 sapt). Am o curiozitate. Cum iti dai seama ca “s-a golit” sanul si trebuie sa il pui pe bebe la celalalt? Cum iti dai seama ca bebe s-a saturat sau ca a mancat suficient? (m-am inscris la un curs de puericultura si voi intreba asta si acolo, insa nu strica sa mai aflu din alte experiente…pt ca imi imaginez ca fiecare bebelus, mod de alaptare, organism al mamei..iar la curs probabil se vor oferi info cu ce se intampla in general).
Multumesc :)
Dragi mămici,
Laura împărtășește cu noi experiența personală, a specificat acest lucru la începutul articolului.
Am mai scris acest lucru si repet:dacă nu va place ce scrie,nu mai cititi.
Eu personal nu am reușit să alaptez copilul meu, pana la aproape 3 luni a primit lapte de la mine,dar din sticla, deoarece nu am reușit să îl atașez la san.
Mi-am dorit enorm de mult sa alaptez dar nu s-a putut.
Laura, urmăresc blogul tau cu mare interes de dinainte de nașterea Ritei si au fost lucruri ce le-am aplicat si eu pt baietelul meu dar si lucruri cu care poate nu am fost poate ” de acord” dar in multe din situatii m-ai inspirat.
Deci, dragi mămici sau viitoare mămici mai cu atentie la comentarii.
O zi frumoasă tuturor!
Multumesc, Andreea! Eu las aceste articole sub forma unui jurnal, pentru mine si familia mea, dar si sa inspire, daca este cazul, personale care il rasfoiesc :)
Dragi mamici, fetelor, reprezentante ale sexului frumos: am citit cu mare atentie postarea Laurei si comentariile voastre. Din ceea ce ati notat voi, am simtit “conflictul”. De ce? Inteleg si respect parerea tuturor, Laura a precizat clar in text ca nu este o experta, nu are studii medicale etc., pur si simplu se bucura sa impartaseasca cu noi toata experienta ei cu fetele si in familie. De ce avem aceasta latura conflictuala, tendinta aceasta de a acuza, de a privi intr-o maniera negativa lucrurile? M-as bucura mult, m-as incarca pozitiv sa vad cum noi, oamenii, luam ce este mai bun pentru noi din ceva, ne face bine noua in primul rand, apoi intregii societati. Multa sanatate tuturor!
Multumesc, dar eu inteleg ca acest subiect este foarte delicat si probabil ca lupta mamelor cu alaptatul este o continuu conflict, cu ele in primul rand. Nu este un proces simplu, la inceput, dar tocmai aceste discutii si faptul ca nu se iese din carapace il face si mai complicat. Eu accept parerile celor care vin aici, le citesc, raspund, dar fac cum simt. Poate chiar aceste comentarii ajuta alte mamici care vad lucrurile diferit de mine si atunci ajut chiar si asa.
Ooo, Doamne, ce articol frumos! Plin de învățăminte și compasiune. Te felicit, din to sufletul!
Da, am avut mari dificultăți.. Au venit la pachet cu tristețea și dezamagirea că nu am putut să nasc natural. Și într-adevăr unii apropiați nu făceau altceva decât să pună sare pe rană. După ce mă felicitau pentru bebe, întrebau cum am născut și dacă alăptez sau nu…
Atașarea copilului a fost destul de bună, dar mameloanele nu erau formate și am făcut niște ragade de toată frumusețea. 2 luni a trecut până m-am vindecat complet. Pe lângă asta am făcut și furia laptelui,iar în loc să fiu sprijinită de cadre medicale competente, mai mult am fost dată peste cap. Fiecare îmi zicea altceva.
Pompa electrică a fost cel mai bun ajutor. Cred că cel mai important a fost că în acea perioadă am primit mult sprijin din partea soțului…el avea cea mai mare încredere în mine că pot.
Am alăptat 1 an si 5 luni, iar înțărcarea a fost una blândă.
Acum așteptăm frățiorul sau surioara și sper să fie totul mai ușor. În primul rând n-o să mai pun atâta presiune pe mine.
Va fi mai simplu si in sfarsit te vei putea bucura de inceputurile alaptarii altfel. :) Sa ai sarcina usoara!
Mulțumesc din suflet! 😊 Creștere frumoasă și micuțelor voastre! 😇
Eram sigura ca și aici, unde ai precizat clar ca asta funcționează pentru tine nu neapărat pentru alte mame, o sa existe oarecare critici. Nu cred ca am simțit vreodată în viata asta o privirea mai grea decât atunci când imi hrăneam copilul la biberon, și asta venea din partea altor mame! Trist, foarte trist… Nu credeam sa existe o răutate asa mare venita de la i alta mama, în loc de compasiune sau o vorbă dulce. Eu sunt una din mamicile care nu a avut noroc de suficient lapte decât 4luni la primul bebe și 6 luni la următorul, dar am primit replica ca nu exista asa ceva! Sa nu ai lapte suficient m, și ca ceva nu am făcut eu bine!
Eu acum sunt împăcată cu mine și ii mulțumesc lui Dumnezeu ca am fetițele sănătoase hrănite asa cum s-a putut. Dacă rutina ta e una care îți aduce satisfacție și liniște, nu vad de ce atâtea contradicții.
O mica precizare am și eu, compresele cu apa rece pot calma pentru scurt timp durerea însă mai de ajutor sunt cele cu apa calda, stimuleaza fluxul de lapte, deblocheaza canalele si relaxeaza sanul plin, laptele începe sa curgă singur și sanul se detensioneaza ( asta am învățat și eu la un curs de alăptare 😊)
Numai bine și sănătate!
Buna, sa stii ca m-am gandit ca cele cu apa calde pot fi mai utile, dar nu mai puteam si apa rece mi se parea solutia ideala. :) Multumesc! :)
Buna, Laura! Felicitari pentru blog si articolele interesante, e o placere sa le citesc! Sunt gravida in luna a 5-a si, intr-adevar, alaptatul este unul din subiectele foarte dezbatute… As vrea sa te intreb ce anume te-a determinat sa schimbi stilul de alaptat? La Rita a fost cu program fix, in cazul Verei la cerere.
Multumesc si multa sanatate!
La Rita am avut o perioada, scurta cei-i drept, in care am alaptat mixt si am pus pe seama faptului ca inca de la inceput am fost sfatuita sa alaptez la ore fixe. Am avut o desincronizare cu Rita pe care apoi am reglat-o dar a fost mai greu. :)
Ce bine mi-ar fi prins aceste informatii susurate in urechi in prima luna cel putin; desi citisem inainte destul si aveam prietene care alaptasera si impartasisera cu mine din experienta lor, parca in momentul in care am avut copilul in brate s-a sters tot din minte! Mi-am dorit mult sa alaptez si in ciuda problemelor ivite, am reusit si continuam si azi la 1 an si 7 luni…mi-as fi dorit sa pot spune ca si eu am avut o experienta placuta la Medicover dar nu a fost in totalitate asa; i-am ales tocmai pentru ca ma asteptam sa primesc mult ajutor in ceea ce priveste alaptarea: mama la primul copil, sfarcuri ombilicate, cezariana si o tona de emotii cand iti vezi in sfarsit minunea in brate (dupa 3 fiv-uri). Din pacate, au fost doar 2-3 doamne asistente care m-au ajutat sa atasez copilul la san, sa imi arate cum se face corect, a trebuit sa folosesc multa vreme mameloane artificiale ca sa poate si bebelusa primi ceva colostru, desi a stat cu mine in rezerva sunt sigura ca atunci cand mergea la schimbat primea si ceva laptic praf in ciuda a ceea ce imi doream eu (icter usor, somnoroasa); informatiile erau contradictorii in functie de cine intra pe tura: eu voiam alaptat exclusiv la cerere, unele doamne imi spuneau sa o pun la san fie din 30 in 30 min, fie la 2 ore (!), dar nu mai mult de 3 ore intre mese; sau unele imi spuneau sa dau din ambii sani, altele doar din unul la o masa si apoi sa schimb la masa urmatoare…si uite asa a pierdut copilul 300 gr pana la externare! Eram confuza, epuizata, recuperarea dupa operatie destul de grea, adresam o gramada de intrebari in functie de ceea ce stiam deja, raspunsurile erau vagi sau derutante; au fost cateva doamne foarte dragute care chiar m-au ajutat: una mi-a adus in ultima zi pompa de san sa vedem cat lapte am pt ca sanii erau angorjati si copilul nu mai tragea la san (probabil biberonul primit in unele ture incepuse sa saboteze alaptarea), alta mi-a aratat cum sa ma masez, imi amintesc de Mihaela Timofte care chiar in ziua externarii a aparut ca un inger si mi-a tinut un adevarat seminar si m-a luminat; mi-a lasat chiar si numarul de telefon in cazul in care as avea nevoie de consiliere telefonica, eu fiind din provincie. Ei, si a trebuit sa se incheie la fel de derutant cu vizita dr neonatolog (nu am sa dau nume) care mi-a spus ca nu e nicio problema daca primeste si lapte praf si ca bine ar fi sa il folosesc ca poate nu am lapte (!!!). Mi s-a parut atat de aiurea cand tocmai cineva bine informat in ale alaptarii imi spusese ca nu exista asa ceva, sa tin copilul la san, sa ma chinui cat pot de mult cu mameloanele pana se formeaza sfarcul astfel incat copilul sa primeasca ceea ce eu mi-am dorit si sa nu renunt la alaptare! Acelasi dr neonatolog nu ne-a incurajat absolut deloc nici la consultul de 10 zile…pacat pentru echipa Medicover!
Da, mi-as fi dorit sa fie foarte lin inceputul si la noi dar am ajuns acasa si ne-am gasit tihna si ritmul amandoua, in ciuda altor si altor pareri binevoitoare! Am avut o mare temere in ceea ce priveste biberonul, pentru ca si eu incepusem sa ma mulg acasa; imi era teama si de folosirea in exces a acelor mameloane si cumva am reusit sa le scot din uz treptat, am avut incredere in bebelina si pot spune ca sunt fericita cu tot drumul parcurs pana aici! Alaptarea e magica!
Multumesc ca mi-ai scris! Sper sa ajute experienta ta si alte mamici. :)
Fetita mea în prima săptămână nu a acceptat sânul drept și în spital a fost hrănită mai mult cu lapte praf. Însă când am ajuns acasă, de abia mă mișcam în urma operației de cezariană (nu la cerere dar asta e) și mi-am dat seama că nu voi putea și nici nu voiam să îi dau lapte praf. Pe lângă toate astea era și foarte scump și pt. mine a fost un aspect important. Așa că m-am străduit din răsputeri să îmi alaptez puiuțul. Cumva, a acceptat ambii sâni, a fost un pic dureros recunosc, dar a decurs apoi de minune. Am alaptat-o până la 1 an și 9 luni când am simțit că fizic nu mai pot fizic si psihic, având în vedere că lucram. A fost cea mai minunată și plină de sens experiență din viața mea și abia aștept să repet experiența cu bebe nr 2, atunci când va veni în familia noastră.
Te admir mult atât ca mamă, cât și ca femeie și postările tale le văd foarte de ajutor. ❤️
Esti o mama puternica si determinata! :) Multumesc!
Ati dezvățat-o pe Rita de scutecul din timpul nopții? Dacă da, aștept un articol pe tema asta, căci la pasul acesta sunt cu fetița mea și nu știu cum ar fi mai bine să procedez.
Ziua face la wc. Doar in timpul somnului de la amiază și în timpul nopții mai are scutec.
Sunt de aceeasi parere cu Ioana! Experienta ta daca este urmată de alte mame este posibil sa nu le ajute, mai degrabă să le încurce. Si iti spun eu ce stiu, după ce am citit mult pe tema alaptarii si am apelat la 5 consultanți in lactație IBCLC ca intr-un final sa reusesc sa am o alaptare fireasca: unii bebelusi pot face confuzia san-tetina daca le este oferit biberonul des, asa cum spui tu ca i-l dai Verei ca sa o obisnuiesti pentru cand vei fi plecată. Exista alternative la biberon, la vârsta asta sotul cred ca o poate hrăni cu sns ul cu degetul sau cu lingurița.
Alaptatul tau nu prea pare a fi la cerere asa cum mi s-a zis mie ca inseamna la cerere pentru ca ai spus că o amani pe Vera si nu ii dai sa suga imediat, uneori. Alaptatul e si de foame si de sete, de confort și poate avea multe alte semnificații pentru bebelus. La cerere inseamna la primele semne de foame.
Si ar mai fi, insa nu asta e scopul. Important este ca functioneaza pentru voi doar ca fiind persoana publica ar trebui mai multe atentie la informatiile pe care le dai, care in cazul de fata, pot sabota alaptatul altor mame. Asta e de fapt problema. Alaptare lina !
Buna, am citit cu atentie cometariul tau, dar mi se pare ca nu m-am facut inteleasa. Eu nu ii dau biberon des, dar i-am dat la inceput cu laptele meu, pentru ca avea o forma usoara de icter si trebuia eliminat din organism si pentru ca adormea la san a fost unica solutie. Si crede-ma ca sunt putine mame care sa aiba lapte siroi din prima, a doua zi de nastere. Eu nu am lasat-o pe Vera nicio secunda fara mine in maternitate si a primit doar laptele meu. Sincer, biberonul este varianta la care am apelat noi si functioneaza foarte bine. Mi se pare mai greu cu lingurita si chiar mai periculos, tinand cont ca un bebelus la o luna mananca si 90 ml de lapte la o masa.
Alaptatul meu este la cerere, dar asta nu inseamna sa stai doar cu sanul in gura copilului. Orice consultant in lactatie iti va spune ca este ideal sa existe si pauze intre mese, poate chiar si o ora, din cand in cand. Si de unde stii ca semnele pe care ti le da copilul sunt “primele semne de foame”? Poate ca nu are scutecul schimbat, poate a amortit, poate ii este cald sau frig. Este important sa analizam situatia data, nu sa ii dam lapte, peste lapte, peste lapte. Aceasta este si una din cauzele colicilor, pe care Vera nu le are.
Iti multumesc :)
Oh Doamne! There she is, ca sa zic asa! Exact tipul de femeie/mama despre care mentionezi spre sfarsitul articolului!
Mi se pare foarte relaxat si benefic si pentru mama(ca fix si ea conteaza), dar si pentru copil programul tau. Este chiar unul sanatos. Este un reper, nu este litera de lege. Oricine cu putin discernamant intelege ca nu trebuie sa ia programul ad litteram, ci cum spui, trebuie sa ti simti copilul si sa incerci si pentru tine si pentru el sa ti faci o viata usoara! Frumos articolul. N am putut alapta primul copil, sper sa am mai mult succes cu cel de al doilea 🤰daca nu, formula for the win! 🍼
Buna Laura, te citesc de vreo doua saptamani cand am vazut intamplator ca ai nascut si diferenta dintre copiii tai este aprox. diferenta dintre copiii mei. Sunt insarcinata in 8 luni si am o fetita de 18 luni. Voiam sa vad cum te descurci, care e experienta ta. Mi-a placut cum scrii si mi s-a parut o schimbare pozitiva in lectura mea pregatitoare acestei etape plina de imprevizibil. Felicitari pentru familia frumosa si modul pozitiv in care ai intampinat aceasta noua etapa! M-a bucurat mult sa vad prin randurile tale ca in Romania exista informatie corecta, ca femeile citesc si exista echipe medicale care sustin nasterea naturala, alaptatul si ce e natural si atat de important pentru inceputuri. Sa ai copilul pe piept sa il pui la san etc. Eu locuiec in Elvetia de multi ani si aici am nascut prima fetita, venind din Romania unde toate prietenele mele faceau cazariene dara motiv a fost um proces psihic f interesant, sprijinit de multa lectura si medici, moase etc. Din pacate dupa 36 de ore de travaliu a trebuit sa accept o cezariana de urgenta si salava cerului ca fetita noastra a venit pe lume sanatoasa si bine. La fel cu alaptarea, blog-ul tau este atat de pertinent si bine informat. Nimeni nu iti spune ca doare si ca poti sa ai probleme, mastita, sau sa nu ai lapte suficient etc. Pozele cu femei senine cu copilul la san peste tot si ti se spune mereu ca e atat de natural. Este natural dar asta nu inseamna ca nu e greu si uneori plin de obstacole. Norocul meu a fost ca am avut o moasa de vis care era si consultant in lactatie care m-a ajutat enorm sa trec peste orice si asta mi-a asigurat 13 luni de alaptare unde bebelusa mea a primit ce a fost mai bun pentru ea. In fine, sunt hormonala si gravida si imi amintesc cu nostalgie de inceputuri. Ce vreau sa zic, este ca ma bucur enorm ca exista informare buna si pentru mamicile din Romania. Ma bucur sa vad ca scrii asa de frumos si pertinent. Sper sa te citeasca multe mamici si viitoare mamici si usor sa se schimbe si in Romania mentalitati care nu sunt justificate. Iti doresc numai bine si tin un ochi sa vad cum te descurci cu doua fete asa apropiate in varsta. Maria
Buna, am sa revin cu un articol in care sa surprind atmosfera casei noastre in aceasta perioada. Pana acum suntem in grafic si am mare noroc ca vera este tare linistita. :)
Buna, Laura! Te citesc si te urmăresc mereu cu drag. Imi dau seama ca tot ceea ce faci este sa povestești din experienta ta personală, dar persoana publica fiind, dai un exemplu multor mame care te urmăresc. Poate ca asa v-a fost voua bine, însă multe din obiceiurile tale sabotează tocmai acel alăptat firesc despre care vorbești. Si la fel, cum pentru tine nu este o problema, pentru alte mame ar putea sa fie (cum a fost si cazul meu, de altfel). Orice consultant in lactație certificat ar putea confirma.
Am doar intenții bune, nu judec, fiecare face cum simte. Dar mi-as dori ca mamele sa dispună macar de o informație corecta.
In rest, felicitari pentru familia frumoasa si pentru felul in care cresteti impreuna! Sunteti minunați!
Buna! Nu inteleg de ce spui ca alaptarea mea nu este fireasca? Eu sunt bine informata, dar explica-mi unde sabotez alaptatul? Multumesc! :)
Iti dau eu un exemplu: niciun consilier in alaptare nu o sa-ti recomande sa muti copilul cand la un sân cand la altu asa cum ai pus tu “10minute la unu si apoi alte 1o la celălalt”. In mod normal trebuie sa suga dintr-un sân pana il termina si daca nu il termina următoare masa incepe de la același sân pe care nu l-a terminat.
Nu exista sa produci prea putin lapte. Produci atat cata cerere exista.
Eu fac cum simt, nu ma ghidez dupa reguli stricte, desi sunt bine informata. :)
Iata si acel “nu exista sa produci prea putin lapte”. Daca va vedeam fata in fata pe voi astea care sustineti sus si tare asa ceva in prima luna de viata a fetitei mele va strangeam de gat la propriu. Dupa consultatii cu 2 specialisti in lactatie, o luna de zile de alaptat dimineata de la 7 la 12 ca apoi bebelusul sa planga si sa ma loveasca fiindca inca ii era foame, dupa plansete de disperarea si frustrare din partea mea,nu-ti pot spune decat atat: shut the f… up si opreste-te din a da sfaturi. EVER! Am o prietena ca tine asa, care la primul copil a avut lapte pentru tot blocul si se batea cu pumnul in piept ca si cum baiatul ei era deja intrat la facultate; la al doilea copil nu i-a mai mers la fel de bine alaptatul si si-a inghitit cuvintele. Incetati sa credeti ca toate suntem la fel, ca toate corpurile si bebelusii functioneaza la fel. Si nu mai dati sfaturi,never ever,fiindca se poate sa dati peste o mamica mai slaba de inger si sa o bagati intr-o depresie crunta.
👏👏👏👏