Ce citesc acum

Stateam si ma gandeam astazi ce inseamna sa fii fericit, sa duci o viata de care sa te bucuri. Bineinteles, nu ma refer la momentele cand suntem incercati cu greutati, boli, dificultati financiare si tot ce se mai poate ivi in viata unui om. Am observat persoane care par sa le aiba pe toate – mai putin multumirea, bucuria de a trai. Cred ca intuitia nu ma insala cand spun ca o viata fericita, ca medie a momentelor bune, este una pe care o construiesti asa. Se zice ca „fericirea nu pica din cer”. Parțial cred ca asa este. Sa ne straduim ca fiecare zi sa ne-o facem frumoasa, indiferent de starea cu care ne trezim – plictiseala, descurajare si alte asemenea lor. Si ne-o pica si din cer apoi. Vede Dumnezeu ca ne straduim! Mai concret – si asa am ajuns astazi in fata laptopului ca sa iti scriu – vreau sa ne gandim impreuna la mici lucruri pe care le-am putea face zilnic astfel incat seara sa putem pune capul pe perna zâmbind: „A fost chiar o zi frumoasa!”

Primul lucru care-mi trece prin cap in sensul acesta sunt cartile. Un roman bun, care te captiveaza parca te extrage din realitate si-ti ofera momente speciale. Abia astepti sa mai citeasca si altcineva din jur cartea, ca sa ai cu cine comenta! Am descoperit cateva carti bune, interesante, care au aparut in librarii de curand si despre acestea as vrea sa-ti vorbesc. „Povestea mea” autobiografia lui Michelle Obama este una dintre ele. Cartea a aparut la noi in vara anului trecut, dar auzisem ca „Becoming Michelle Obama” (titlul in engleza) a facut valva in lume la momentul lansarii ei. Pe buna dreptate! Michelle Obama are un ton atat de cald si apropiat de cititor, iar povestea ei e cuceritoare. Nu ma asteptam ca o femeie – fosta prima doamna la Casa Alba – sa fie atat de modesta, in sensul bun! Are o idee in carte care imi place foarte mult. Ea nu considera ca si-a atins potentialul maxim, chiar daca este sotie de fost presedinte. In fiecare clipa devine – o sotie mai buna, o mama mai buna, un om mai bun. E un proces care se incheie doar la finalul vietii. Cartea te pune pe ganduri, cu atat mai mult cu cat Michelle Obama este plina de curtoazie fata de cititori: ne indeamna sa ne gandim la propria poveste și sa ne-o asumam. Sa devenim si noi cea mai buna varianta a noastra. Vorbeste foarte frumos si despre familia ei – deloc bogata – din Chicago si despre cum l-a cunoscut pe Barack, despre momentele mai dificile ale casniciei lor. O carte care merita citita!

„De ce mancam animale” a lui Jonathan Safran Foer mi s-a parut o alta carte interesanta. Stiam deja ca dupa lectura ei Natalie Portman a devenit activista vegana convinsa si am fost curioasa sa o citesc. Este o carte apropiata pe alocuri ca stil de investigatia jurnalistica, insa contine si episoade din biografia scriitorului. Spre exemplu, marturiseste ca dupa nasterea copilului lui s-a gandit serios daca este bine sa-i dea carne provenita din fermele industriale (in Statele Unite peste 90% din produsele de origine animala provin de acolo). A facut asadar o cercetare amanuntita – teren, interviuri, studii – iar cartea este concluzia acestor analize. Mie mi s-a parut ca autorul are o pozitie onesta – nu ne sileste sa gandim ca el. Ba chiar recunoaste ca i se face pofta de un hamburger cand sfaraie gratarul in curtea vecinilor. Ce face el insa este sa atraga atentia asupra cruzimii nejustificate impotriva animalelor si a distrugerii planetei ca sa-i smulgem cu lacomie resursele. O pozitie de bun simt, zic eu.

Imi place mult Elena Ferrante, iar romanul „Zilele abandonului” mi s-a parut cutremurator. Recomand cu caldura! Este vorba despre o femeie care a renuntat la toate visurile ei pentru a-si sprijini sotul si a-și creste cei doi copii, iar intr-o buna zi el ii spune ca o paraseste. Mai departe se vede talentul incredibil al scriitoarei italiene, care surprinde degradarea psihica si morala a acestei femei in cele mai sumbre nuante: de la gelozie, agresivitate si violenta pana la manifestari la limita de demnitatii umane. Culmea e ca mi s-a parut o carte foarte realista. Cate femei n-or trece prin astfel de drame, nestiute, langa noi?

Dintre cartile citite in ultima vreme m-a impresionat foarte tare si „Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina. Personajul principal, tanara tataroica Zuleiha, este exceptional. E o carte pe care o citesti printre lacrimi uneori! Zuleiha are langa soacra si sotul ei o viata pe care noi astazi am considera-o de cosmar. Este constant abuzata, in toate felurile. Insa mama ei a crescut-o in traditia respectarii barbatului indiferent cum e el. Pare la inceput un personaj fragil, slab. Dar dupa ce sotul ii este ucis, ea e deportata in Siberia si i se naste si un fiu, forta acestei femei ne surprinde. Ne dam seama ca, intr-un fel sau altul, in fiecare femeie exista dorinta de a ocroti o viata, iar asta este si forta ei ascunsa.

Sper ca recomandarile mele de carti sa-ti fie utile, daca te intrebai ce sa mai citesti. Tu ce ai mai citit bun in ultima vreme?