Draga mea, sarbatorile de iarna sunt preferatele mele, iar momentul in care venea Mos Nicolae si imi “vizita” cizmulitele ma facea sa plutesc de fericire. Aproape in fiecare an, dimineata cand ma trezeam in “ziua cea mare” eram atat de grabita si entuziasmata sa vad ce am primit, inca de cele mai multe ori ma impiedicam si astfel “aterizam” pe burta in fata cadourilor. :)) Evident ca bucuria era atat de mare incat treceam foarte repede peste episodul cu cazatura si ma infigeam in ambalajul cadourilor, rupandu-l fara mila. De fiecare data primeam portocale, ciocolata, covrigi, nuci, pijamale si o jucarie (papusa de cele mai multe ori). Eu am pastrat acest obicei si in fiecare an, de Mos Nicolae in cizmulitele fratiorilor mei exista astfel de cadouri doar ca, in loc de papusa, primesc cate o masinuta.
M-am gandit ca poate cei dragi iti vor pune ei in ghetute portocalele, covrigii si pijamalele, iar eu impreuna cu echipa Melkior vom inlocui papusa, cu setul de beauty creat special pentru tine. :)
Te poti inscrie in concurs lasand la sectiunea “comentarii” povestea amintirilor tale legate de Mos Nicolae. Concursul incepe azi, iar extragerea se va face random pe data de 5 decembrie, astfel ca pe 6 cadoul sa ajunga la tine. :)
Gasesti regulamentul concursului aici: www.melkior.ro
De-abia astept sa fac si eu parte din povestea ta! :)
180 thoughts on “Concurs Melkior”
N-am știut niciodată cum a făcut greatnutaba pentru mine și astăzi fostul meu soț s-a întors la mine din cauza vrăjii lui de dragoste, dacă vrei ajutorul lui greatmutaba contactează-l: greatmutaba@ yahoo. com
Multumesc din suflettttt Laura….o surpriza minunata pe care o impart chiar acum cu mosul meu NICOLAE….:)M-AI SURPRINS…MULTUMESC si celor de la Melkior si tie multa iubire in ghetute!
De cand am crescut, n-am mai cunoscut acele adevarate bucurii si emotii pe care le traiam cand il asteptam pe Mos Nicolae… Niciodata..,trairile erau cu atat mai intense cu cat, in fiecare an, inainte de venirea lui Mos Nicolae, ma straduiam la scoala sa iau cele mai bune note, iar dovada lor statea mereu in ghetutze…era bineinteles, carnetul de note…de care aveam mereu grija sa arate impecabil,…ca sa vada mosul cat de ordonata si de silitoare am fost in anul ce se apropia de sfarsit…Stiam eu, ca Mos Nicolae aduce dulciuri, asa ca aveam grija de fiecare data sa ii fac o lista maaaaaaare in care treceam tot ce vedeam prin magazine si ce parintii mei nu-si permiteau sa cumpere, aveam conceptia puerila ca mosul poate cumpara orice si oricat, altfel cum si-ar fi permis sa aduca daruri, an de an, atator copii?? Cea mai mare dezamagire, pe care am retrait-o multi ani de atunci, am avut-o cand am descoperit ca de fapt Mos Nicolae nu exista, si ca toate acele dulciuri pe care le primeam eu in fiecare an erau cumparate prin sacrificiul enorm al parintilor…. si bineinteles ca urmatoarea intrebare a fost “si nici macar Mos Craciun nu exista???”… Am ramas insa cu bucuria pe care o simt si azi, ca am trait acea copilarie frumoasa, plina de credinta si spiritualitate, ca am trait diminetile de 6 decembrie cand de fiecare data la noi acasa mirosea a portocale…
Buna Laura! Sarbatori binecuvantate iti doresc! Prin 1985, cand aveam 6 ani traiam magia sarbatorilor de iarna la intensitate maxima. Ma scolise mama sa imi curat ghetutele pentru Mos Nicolae; ‘sa straluceasca!’ zicea ea.Erau niste ghetute imaculat de albe, din piele cu siret si cu blanita pe interior.M-am perpelit toata noaptea cu gandul de a ma trezi inaintea tuturor. Aveam o idee: sa folosesc crema de ghete a lui tata pentru ca papucii lui mereu straluceau.Da!! am folosit-o si pe exterior , si pe interior, si pe talpa.Da!! era crema neagra!.Continuarea este istorie..
Felicitari pentru ceea ce faci, Laura!
Cu totii ne-am bucurat in copilarie si ne bucuram si in prezent de aceste sarbatori. Mos Nicolae, pentru mine, este prevestitoul iernii, daca il pot numi asa. De la el incepe startul sarbatorilor, pe care le ador! Imi aduc aminte ca DOAR pe 5 decembrie lustruiam ghetutele, DOAR atunci puneam mai mult decat o pereche la usa, DOAR atunci eram cea mai cuminte. Asa imi doresc sa ramana, pentru totdeauna! Va pup cu drag!
Cea mai frumoasa amintiree a mea legata de Mos Nicolae este o portocala. Vecina si prietena mea totodata provine dintr-o familie cu multi copii si de cele mai multe ori ea nu gasea nimic in papucei. Intr-un an stransese bani si a cumparat cate ceva pentru fiecare membru al familiei. In dimineata cadourilor era vesela si trista in acelasi timp ptr ca era singura care nu avea nici o atentie din partea mosului. Am fugit repede acasa si am luat 1 portocala pe care i-am pus-o in ghete, fiind cea mai frumoasa amintire a noastra legata de acest obicei. De atunci, in fiecare an, portocala este elementul care se asociaza perfect in inimile noastre cu Mos Nicolae iar fiecare an care a trecut a lasat in ghetutele noastre macar cate…O PORTOCALA!!! :)
De Mos Nicolae, copiii cuminti primesc dulciuri si jucarii, iar cei rai, nuieluse . Asa auzeam in copilarie de la parintii nostri. Acum, la varsta maturitatii, ne reamintim nostalgic de acele seri minunate cind ne pregateam cizmulitele… Mos Nicolae venea in fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care inmiresmau zilele de iarna ale copilariei noastre. Acum, din tara sau din departari, ne simtim din nou legati, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilariei. Ati pregatit cizmele? Mos Nicolae vine si in acest an….
Draga Laura,
Cand ma gandesc la sarbatori de iarna, Mos Nicolae si mai apoi Mos Craciun, amintirile ma duc undeva inapoi, pe taramul copilariei cand totul era perfect (as zice acum), iar una dintre maile griji ale mele era ce cadouri urma sa primesc.
In seara de Mos Nicole, eu si fratii mei cu 5 ani mai mici, ardeam de nerabdarea de a-l “primi” batranul darnic. Tata zicea sa ne curatam ghetutele si sa le punem la usa, dupa care sa mergem frumos in camera si sa-l rugam pe Doamne Doamne ca Mosul sa vina la noi. Erau momentele magice in care se punea tara la cale :-) Era minunat, era pur, erau momentele al caror iz parca il simt si astazi. Daca as avea bagheta fermecata, mi-ar placea macar pentru 10 minute sa dau timpul inapoi si sa ma intorc in copilarie – cea mai frumoasa perioada din viata omului, nu degeaba se zice.
Te pup, Laura! Mi-est una dintre cele mai dragi artiste, persoane…esti un om frumos interior si exterior. Ti-am mai scris-o prin comentarii si ti-o scriu si acum: esti atat de naturala si de feminina, incat nu stiu cine ar avea sa-ti reproseze ceva in privinta aceasta. Dumnezeu sa-ti dea sanatate, intelepciune si pe jumatatea vietii tale care sa te umple de multa, multa iubire (pentru ca meriti).
Sarbatori minunate!
Cu drag,
Camelia Covaci :*
Sarbatorile de iarna mi-au umplut tot timpul sufletul de bucurie. Desi cadourile erau reprezentate de cateva mandarine, bomboane si biscuiti, emotia cu care alergam catre cizmulite facea ca ziua de Mos Nicolae sa fie una cu adevarat speciala. Mi-e dor de acele zile, in care totul era atat de frumos prin simplitate…sa aveti parte de sarbatori cu adevarat speciale si sa nu uitati niciodata sa impartasiti bucuria cu cei dragi.
Sarbatorile de Iarna sunt cele mai frumoase, atat din punct de vedere al obiceiurilor cat si din pricina semnificatiei care o au ( Nasterea Domnului). Am amintiri dragi legate de aceste sarbatori..familia reunita, spiritul Craciunului, cadourile primite si daruite..o gramada de bucurii atat pentru suflet cat si pentru trup. Anul acesta, ca de fiecare an de altfel, sarbatorile vor fi langa cei dragi, acasa la mama unde este cel mai frumos si cel bine. La mine deja a venit Mos Nicolae…insa fiindca sunt foarte cuminte, poate mai trece odata..atunci cand trece in mod normal pe la fiecare..si cine stie poate imi lasa in cizmulite setul de beauty de la Melkior ! :*
Sarbatorile de iarna sunt preferatele mele. Intotdeauna m-am bucurat de zilele dintre Mos Nicolae si Craciun. Iar de cadouri nu am dus lipsa nuciodata. Intotdeauna Mos Nicolae venea cu dulciuri si fructe pentru ca Mos Craciun sa recupereze cu jucariile mult asteptate. Iar la mine cadourile erau si mai multe pt ca ziua mea este chair cand vine Mos Craciun, pe 24 decembrie:) Poate ca nu primeam cadouri scumpe asa cum primesc copiii din zilele noastre, dar emotiile si bucuria acelor zile ma urmaresc si azi si mi-as dori ca si fiica mea sa poata simti acele emotii si sa stie sa aprecieze orice dar, oricat de mic, facut din inima, cu mare drag. Va doresc Sarbatori fericite, cu sanatate si cadouri facute din suflet, pentru suflet!
O amintrire legata de Mos Nicolaie este de pe vremea cand aveam 7 ani. Il asteptam pe mos sa vina sa imi puna cadourile in ghete. Pret cu care imi luasem ghetutele in camera. In incercarea Mosului Nicolaie sa imi puna cadourile in ghete eu m-am trezit si il auzeam si iii vedeam oarecum umbra in camera datorita lunii de afara ..dar nu eram destul de curajoasa sa dau ochii cu el. Asa ca stateam nemicata in pat si cu frica in san cum s-ar spune; asta si pentru ca Mos Craciun stiam cum aratra..este imbracat in rosu cu alb, are barba, este batran, are reni..dar despre cum arata Mos Nicolaie nu stiam nimic. Am adormit cu frica si cu mosul in camera; iar dimineata cand m-am trezit pe langa cele aduse de mos am gasit doua bete :)). Am pus repede mana pe bete le -am rupt si le-am bagat in soba..asta ca sa nu vada parintii ca am primit bete semn ca nu fusesem chiar asa cuminte.
Seara de Mos Nicolae imi aminteste de multe ore nedormite si capcane puse impreuna cu fratele meu pentru a afla cine este cu adevarat mosul. Si cum niciodata “nu il prindeam”, bucuria gasirii in ghetutele cele mai inalte a dulciurilor si micilor cadouri era parca si mai mare!
Ca totii copii asteptam nu nerabdare venirea primului mos, Mos Nicolae. In ajunul venirii sale, eu impreuna cu fratele si sora mea lustruiam toti papucii care existau in casa. Deja ne imaginam cate dulciuri vor incapea il ele. Dimineata ne grabeam sa navalim peste papuci si mare ne era surpriza cand vedeam ca doar 3 perechi erau pline si fix ale noastre. Era un mister faptul ca Mos Nicolae stia exact a cui sunt papucii si ca nu il puteam pacali.
Cand ma gandesc la sarbatori de iarna imi vin in minte anii copilariei mele, cand asteptam cu nerabdare imbodobirea bradului, sosirea Mosului Nicolae si a Mosului Craciun. Tin minte ca lustruiam cu mare grija ghetutele,atat eu cat si restul familiei, scriam un mesaj pe care il lasam langa ghetutele mele cu scopul de a-l citi Mos Nicolae, prin care ii povesteam rezultatele mele la scoala si cat de cuminte am fost in anul respectiv si ma bagam repejor la somn (mama mea spunea ca daca mosul vede lumina intr-o casa nu mai lasa cadouri acolo) dar nu inainte de a scoate cheie din usa (trebuia sa intre si Mosul pe undeva nu? :D ) . Acum am un fratior de 8 ani si parca copilaria mea se repeta, facem aceleasi lucruri cu acelasi entuziasm si speram ca si anul acesta sa vada Mos Nicolae cat de cuminti am fost si sa nu uite sa treaca pe la ghetutele noastre.
Sarbatori fericite, Laura si sa iti aduca Mos Nicolae tot ce iti doresti.
Sarbatorile de iarna au inceput sa isi piarda farmecul odata cu trecerea anilor si cu pierderea bunicului.Inainte,nu era membru al familiei care sa lipseasca de la adunarea generala.Cativa ani ai copilariei i-am petrecut la tara.”Mos Nicolae” venea de dimineata cand bunicul isi cauta motiv sa iasa afara pentru a-mi strecura in cizmulite ciocolata sau alte dulciuri.Emotia era foarte mare,nici somn nu aveam in noaptea de dinainte.Imi placea sentimentul acela cand ma bucuram chiar daca primeam o simpla bomboana.Acum,cu regret,lucrurile nu mai stau asa.Mi-ar placea sa fiu surprinsa ca atunci in loc sa-mi aleg eu cadoul pe care il primesc.
In noaptea asta vine “mosul ala mai sarac, frate cu Mos Craciun”. Asa imi zicea bunica. Zambeam si imi pregateam ghetutele… Nu am crezut niciodata in Mos Nicolae, Mos Craciun, Iepuras sau alte personaje d-astea fantastice care iti aduc cadouri. Nu stiu de ce, dar ai mei nu au reusit niciodata sa ma convinga de existenta lor, oricat s-au straduit. Mereu puneam prea multe intrebari iar ei se incurcau in raspunsuri si eu tot sceptica ramaneam. Apoi s-au despartit si nu mai aveau timp sa ma convinga de nimic.
In concluzie, stiam ca ei sunt cei care imi aduc cadouri. Aveam grija sa le plasez din timp listele cu pretentiile mele de copil cuminte. Si cum am invatat sa scriu si sa citesc foarte devreme nici nu aveam nevoie de ajutor sa le pregatesc. Faceam liste diferite: una pentru mama, una pentru tata, una pentru bunica. A tatei era cea mai lunga… cu dulciurile care se gaseau cel mai greu. Mama primea in general liste cu jucarii, iar bunica maruntisuri. Nu imi luau doar ce era pe liste. Uneori luau in plus, alteori in minus. Si chiar daca stiam ca ei sunt cei care le cumpara, pentru mine ziua asta avea farmecul ei. Eram foarte entuziasmata. Din pacate am trait traditia “pusului in ghetute” foarte putin ani, ea fiind inlocuita apoi de tot felul de lipsuri (de timp, de bani, de chef…).
Mi-aduc aminte ca mereu imi scoteam si imi aranjam, pe holul de la bunica, (unde am locuit pana in clasa a 4-a) TOATE incaltarile. As in TOATE. Le scoteam din cutii si pe cele de vara… Si aveam pretentia sa gasesc in fiecare sandaluta sau ghetuta ceva. Imi mai amintesc cu placere ca primul cadou “de Mos Nicolae” il primeam de la unchiul meu (“unghi”, cum il poreclisem de cand aveam doar cateva luni si abia invatam sa vorbesc), care locuia cu mine si bunica (si care azi nu mai e printre noi), cand venea acasa de la munca. Nu prea se pricepea el la dulciuri si treburi d-astea, asa ca mereu lua pungutele cu cele mai colorate chestii pe care le vedea la buticul din coltul strazii. Erau niste rahaturi… dar cat imi mai placea sa le primesc!
Urmau cadourile de la mama si bunica. Ele se intelegeau din timp si le puneau impreuna, in ghetutele mele expuse cu grija inca de la 6 seara. Cele mai multe proveneau de la mama, care incepea sa cumpere diverse inca din noiembrie. Nu erau neaparat cele mai scumpe dulciuri, dar erau chestii de sezon sau foarte diferite de ce gasesti in restul anului. Preferatii mei erau banutii de ciocolata inveliti in ambalaj auriu sau argintiu.
Ultimele cadouri erau cele de la tata. Pentru ca, in general, uita ca e Mos Nicolae… sau facea cumparaturile pe ultima suta de metri si ramanea prins in aglomeratia din magazine. Ajungea la bunica ori dupa ce deja adormeam (dar auzeam mereu soneria si ma trezeam instant si pandeam sa aud zgomotul facut de pungile desertate rapid pe hol), ori cu o intarziere de 2-3 zile. Ceea ce uneori era cool, pentru ca deja imi terminam proviziile de la mama si aveam nevoie de altele. Dar in genere era trist… pentru ca, inca de mica, credeam cu tarie ca unele lucruri trebuie sa se intample in anume momente. Si doar atunci! Nu mai tarziu… Adica… Mos Nicolae vine pe 5 spre 6 decembrie, nu in alta seara.
In fiecare an in care nu gasesc nimic in ghetute ma intristez. Stiu ca e o prostie, ca am crescut si ca s-au dus momentele astea. Iar daca eu nu am avut parte de suficiente, teapa mea. Asta e! Si totusi simt ca seara asta nu e una ca oricare alta… E ceva in aer care o face altfel. Sau poate e totul doar in imaginatia mea… Ce stiu sigur e ca atunci cand voi avea un copil, o sa ii umplu ghetutele, de Mos Nicolae, in fiecare an. Pana se muta de acasa. Promit…
Cate comentarii, cate povesti de Mos Nicolae :) ma bucur sa vad atata voie buna, macar aici, asa :)
Mos al meu Nicolae n-a fost, pe timpul copilariei, aproape niciodata, linistit sau vesel pana la capat :) intotdeauna se intampla cate ceva care sa ne aduca aminte (mie si surorii mele) de gustul amar al ghinionului, indiferent ca era vorba ca se supara tata ca nu ne-a putut lua papusile dorite sau mama pe el ca nu pot plati lumina luna asta, sau se certau intre ei.
Insa cu aceeasi pregnanta imi aduc aminte ghetele noastre lustruite cu o precizie nemaivazuta si mandarinele care dadeau pe afara si o ciocolata sau pufuleti sau bomboane de pom, vrac :) si cum ne bucuram si saream pe langa ele, incercand sa destindem atmosfera, si sa i luam si pe parinti in joc. Bucuria noastra mare in seara aia era sa adormim toti impacati. N-aveam mai mult de 8-9 ani, si totusi si eu si Alina ne gandeam la ai nostri, sa nu se certe, ca stiam ca asa ne va fi si noua bine.
Sunt mandra acum ca, de cativa ani, eu si a mea sora facem traditie din a ne imbraca din cap pana in picioare parintii de mos Nicolae si de a le umple noi lor ghetutele, si apoi si pe ale noastre :) Nu exista sarbatoare de Mos Nicolae sa nu fie facuta in familie. E important in viata sa stii ce sa pretuiesti, el ne invata asta fara intarziere, de fiecare 6 decembrie.
Sarbatori fericite, Laura. Sarbatori fericite tuturor, cum sunt si ale mele.
Imi amintesc de fiecare data cu zambetul pe buze cand intr-un an de Craciun bunica mi-a facut cadou o pereche de cizme de cauciuc cu sosete de blanita. Mi-au fost atat de dragi incat seara le-am pus pe noptiera de la patul meu. Erau maro una din ele avea un defect in bot:)
well well well….comunistii luau curentul…eram micuti eu vreo 7-8 ani, fratele meu mai mic cu 4 ani mai mic decat mine; cismele lustruite asteptau linistite in coridor…jaluzele la fereastra inchise..era ajunul de Mos Nicolae….Bunica, dulcea noastra bunica lua din magazia casei un clopot mare ramas de la parintii ei/de la animale si pe la obloanele inchise trecea cu clopotul si ne introducea in atmosfera….Ho Ho Ho spunea ea cu glas gros si jos….lumanarile din casa palpaiau/o ascultam, probabil eu o dadeam de gol ca e ea la fratele meu mai mic…mama ascundea cadouri mici in papucei si pe langa ei/jucarioare cioco si poate ceva fructe…le cautam bucurosi, iar apoi colindam cu buni la lumina lumanarilor si la o felie de cozonac….poate spre seara tarziu venea si curentul….dar noi dormeam fericiti deja
Luna decembrie este preferata copiilor deoarece vine cu doua dintre cele mai frumoase sarbatori. Dulciurile, jucariile si darurile frumoase din aceasta perioada sunt pregatite de doua personaje. Primul pe lista este Mos Nicolae, pe care o multime de micuti, si nu numai, il asteapta in acea noapte cu nerabdare.
Eu personal, am numai amintiri frumoase legate de aceasta sarbatoare, numele meu fiind ca al acestui Sfant, ma numesc Nicoleta. Cea mai importanta este ca in aceasta perioada am inceput relatia cu iubitul meu, in curand vom face de doi ani deja.. ( cum zboara timpul!) si ne iubim la fel sau chiar mai mult decat in prima zi.
Este o zi importanta pentru mine, avand in vedere ca sunt si eu Nicolae, nu-i asa ? :D
Din pacate aceasta sarbatoare este straina pentru mine intrucat in Rep. Moldova nu exista o astfel de sarbatoare, Noi primeam cadouri doar de Craciun. Am aflat de aceasta sarbatoare frumoasa cand am venit in Bucuresti la 15 ani, dar am savurat frumoasele povesti de mai sus. Felicitari tie Laura pentru ce faci si bafta frumoaselor tale participante:*
MOS NICOLAE…multe amintiri , de la an la an dar una… si cea mai puternic intiparita in mintea mea a fost in anul cand eram prea mica sa pot intelege ca nu un cadou bogat material e cel mai bogat . Eram pare-mi-se prin clasa 2-a cand am gasit in ghete o pungulita legata cu un snur rosu in care se aflau cateva ducliuri, doua portocale si o carticica cu povesti . Am fost trista, atat de trista cand am vazut ca al meu cadou era sarac si in comporatie cu al vecinei mele si in comparatie cu ceea ce asteptam. Nu mi-am ascuns dezamagirea fata de mama mea si nu am facut decat sa o intristez tare. Nu, nu mi-a spus , vedeam pe chipul ei tristetea si o intrebasem pe sora mea de ce este trista mama . Si sora mea mi-a spus ” Cristina , e adevarat ca ” Mos Nicolae ” e saracut dar sa stii ca el iubeste toti copii si sa mai stii ca sunt copii la care el nu ajunge ..copii saraci ..sunt spre exemplu copilasi care nu au ca noi , mama si tata si ei nu si-ar dorii altceva decat o mama si un tata . Noi suntem mult mai bogate decat ei ..” . Asa mica cum eram , am fugit in camera mea si am plans, am plans de rusine si mi-am pupat apoi mama, am strans-o in brate si i-am spus sughitand cat de mult o iubesc !
“nu bogatia, ci linistea col;ibei tale te face fericit ” Liviu Rebreanu
Cu drag , Cristina , Timisoara
Ce primeam de Mos Nicolae? In general dulciuri, ceea ce se gasea in acele vremuri: ciocolatele Scufita Rosie, bomboane de pus in bradul de Craciun- care desigur erau mancate pana atunci- , si uneori, cand ai mei “trageau “niste “sforicele” portocale si banane care trebuiau sa stea pe dulapul din sufragerie invelite in ziar pentru a se coace, dar care erau mancate verzi desi nu vreau sa va spun cu ce senzatie ramaneai in gura. :). Dar chiar si asa , farmecul sarbatorilor parca era altfel – contau oamenii de langa noi mai mult decat ceea ce ne aduceau.
Sunt multe amintiri legate de Mos Nicolae, iar cele mai frumoase si mai pline de sentiment sunt cele copilarie. Imi amintesc cum seara dinaintea venirii lui,ghetele mele si ale fratilor mei primeau cea mai strasnica lustruire din tot anul. Din putinul pe care il aveau, parintii ne puneau doar noua cate ceva in ghete, iar eu nu intelegeam de ce Mos Nicolae nu vine si la ei. Chiar daca ei ne-au explicat ca Mosul vine doar la copii, eram trista sa stiu ca ei nu primesc nimic. Asa ca, intr-un an, am strans cativa banuti, am cumparat cateva dulciuri si le=am strecurat pe furis in ghetele parintilor. Bucuria de a-i vedea pe ei fericiti descoperind cadoul e cea mai frumoasa amintire.
Sarbatorile de iarna sunt de asemenea preferatele mele, il astept pe Mos cu mare nerabdare :)
Tin minte ca imi spalam ghetutele pt seara de Mos Nicolae cu mare interes, era singurul moment in an :)) Ai mei imi spuneau ca Mosul vrea sa vada si notele de la scoala si mereu ma mandream cu carnetul de note. Bucuria de dimineata e de nedescris, dormeam cu grija, de abia asteptam sa se treaca noaptea.
La un moment dat, am dormit cu usa de la balcon deschisa, ca sa aiba Mosul pe unde sa intre, am intepenit-o pe mama :))
Roxana
Iarna.. anotimpul meu preferat.Atmosfera sarbatorilor de iarna este de nedescris. De cand sunt mica, in fiecare an astept cu nerabdare luna decembrie sau mai bine zis a “cadourilor”. Seara de 5 noimebrie este cu totul speciala pentru mine si pentru familia mea. Sunt fericita cu gandul ca maine seara va veni Mos Nicolae(care a fost nelipsit in fiecare an) pe care il voi astepta cu toate incaltamintele pe care le am:)) bine lustruite inainte.Dulciurile vor fi nelipsite din ghetutele mele,portocalele de asemenea si botoseii aceea pufosi si caldurosi, care sunt minunati pentru aceasta vreme. Mos Nicolae, te astept cu ghetutele curate la usa!
Ca fiecare copil imi stergeam si eu ghetutele in seara dinaintea venirii lui Mos Nicolae..imi stergeam mai multe perechi poate poate primesc mai multe anul acesta :))desi stiam clar ca voi primi acelasi lucru ca si in anii trecuti: cateva dulciuri, portocale si pijama/fular+manusi/papusa( in cel mai fericit caz ).Acum, cand am 22 de ani, tanjesc dupa momentele acelea cand ma trezeam emotionata si curioasa de ce mi-ar fi putut aduce Mosu’..De cativa ani nu mai primesc nimic in ghetute..probabil ca e mai usor sa mi se dea cadoul personal..dar nu mai simt acelasi farmec al anilor copilariei..Imi e dor de momentele alea si chiar mi-ar placea sa ma trezesc in dimineata de 6 decembrie si sa gasesc un cadou in cizmulite..as simti ca farmecul sarbatorilor nu a disparut deloc :)
Emotia sarbatorilor Este la fel de intensa pentru mine indiferent de varsta Si nu am cum Sa nu ma gandesc atunci cand vine vorba de Mos Nicolae la orasul meu natal Si Mai presus de toate la parinti.. Ei sunt cei care impletesc misterul Si bucuria din jurul sarbatorilor, care ne amageau cu povesti Sa adormim ca Sa vina Mosul, care din nimic faceau o bucurie Si care Raman pe vecie gata Sa ne aduca zambetul pe buze.
Când eram mică cele mai aşteptate cadouri erau cele pe care le primeam de la Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Dar pregătirile pentru Moş Nicolae erau de-a dreptul savuroase. Alegeam, impreună cu fratele meu, toţi papuceii, toate ghetuţele, ba chiar şi pe ale părinţilor şi făceam un mic depozit de încălţăminte în aşteptarea lui Moş Nicolae.
Urma apoi sa ne spună părinţii, după ce curăţam şi ne făceam papucii ca noi, ca dacă vede Moşul că dorim atâtea cadouri de la dânsul, acesta nu ne va lăsa nimic. Poate doar celebra nuieluşă ca o învăţătură de minte a lacomiei noastre. Astfel, treceam la planul B, şi anume, ce pereche de ghetuţe să-i lăsăm Moşului, dezamăgiţi de faptul că trebuia lăsată doar una singură.
Dupa ce ne hotăram, fugeam rapid în pat pentru a adormi şi a ne trezi cât mai repede pentru a descoperi ce a lăsat Moşul Nicolae în ghetuţe. Primeam cadouri de la Moş Nicolae de obicei jucării, dar şi cărţi de colorat şi câte o hăinuţă. Bineânţeles, pentru că nu incăpeau prea multe în ghetuţe. Cu promisiunea din partea mamei că de Moş Crăciun vom primi mai multe, acesta venind de cele mai multe ori cu tolba plină. Probabil Moş Crşciun avea acces la un magazin online cu jucarii si avea de unde alege. :D
Şi aveau dreptate ai mei, de la Moş Crăciun primeam cadouri jucării, hăinuţe şi fructe în număr mai mare.
Acum îl aştept pe Moş Nicolae şi pe Mos Crăciun cu multă linişte în familie şi cât mai multă odihnă.
Sarbatorile de iarna erau cele mai asteptate, fiind copil era inevitabil acest lucru. Stiu ca seara in care trebuia sa vina Mosul eram foarte nerabdatoare incat somnul nu vroia sa-si faca aparitia. Cele mai nastrusnice momente , in legatura cu aceasta minunata zi, sunt cele in care imi cremuiam incaltamintea, dar nici de cum nu uitam sa aplic acelasi tratament si bocancilor incapatori ai tatalui meu care erau mult mai primitori pentru ceea ce-mi doream eu. :)) Iar alt moment, amuzant acum, a fost cel in care am gasit ” o urma de dulciuri” de la incaltaminte pana la usa camerei, semn ca mosul a facut risipa din greseala de dulciuri, iar bucuria mea a fost imensa pentru ca in gandul meu stiam ca am capatat mai mult decat era cazul.
Va doresc Sarbatori fericite tuturor ! :*
De Mos Nicolae de fiecare data primeam dulciuri si fructe de sezon! Lustruiam ghetutele si pe ale noastre si pe ale parintilor ca sa le aduca si lor ceva; ne culcam seara tarziu dar ne trezeam devreme pentru a vedea ce ne-a adus Mosul! Acum abia astept seara de Mos Nicolae sa o vad pe fetita mea de 2 anisori cum se va bucura cand o sa gaseasca cadoul de la Mos Nicolae in ghetute!
Il asteptam pe Mos Nicolae cu drag de fiecare data, aducandu-mi dulciuri si haine. Speram tot timpul sa nu gasesc in ghetute nuiaua. (si n-am primit-o). Acum retraiesc momentele de asteptare altfel cu fetita mea de 1 an si 7 luni. Sarbatorile de iarna sunt niste momente magice traite alaturi de familie.
Fiecare dintre noi are o poveste deosebita, plina de farmec si emotii. Eu abia asteptam sa vina ziua de 5 decembrie, Imi faceam ghetulele cu crema, le aranjam frumos la usa si asteptam, asteptem….si iar asteptam. De atatea emotii nici somnul nu ma lua.Stiam ca Mos Nicolae imi aduce mai putine cadouri, in general multe dulciuri si fructe.
Acelasi lucru se intampla si acum, desi am 25 de ani, inca primesc ceva de la mos.
Anul acesta astept sarbatorile mai mult ac oricand, este primul an cand le petrec in calitate de pers. proaspat casatorita. Nici acum nu mi-a disparut fericirea de pe chip cand ma gandesc cat de frumos e sa daruiesti si sa primesti o mica atentie de sarbatori.
Sarbatorile de iarna sunt si preferatele mele. Cele mai multe amintiri le am despre Mos Craciun si despre agitatia care era la noi in casa pe data de 24 decembrie, cand eu si fratele meu incercam sa-l pandim pe Mos Craciun cand vine.
Pe Mos Nicolae il asteptam mereu cu ghetutele curate, iar el ne aducea multe fructe, dulciuri si cate o jucarie. Parca simt si acum emotia din acele zile, cand eram nerabdatoare sa ajung la ghetute sa vad daca sunt pline sau nu. Dupa ce ma lamuream ca am ceva in ele, ochii imi fugeau in ghetutele fratelui meu, care nu era la fel de nerabdator si ii strigam eu ce a primit :)))
Frumoase amintiri….
Mie imi placea sa pun ghetutele langa intrare seara si sa le gasesc pline de dulciuri si portocale. Nu imi placea insa sa le curat sau sa le dau cu crema, asa ca mereu ma rugam de mama sa ma ajute sa le fac… pana la urma, tot ea le curata :D. Iar dimineata mereu aveam emotii … poate gaseam, Doamne fereste, o nuielusa!
Cu nostalgie imi amintesc cat de mult mi-am dorit de la Mos Nicolae un inelus de aur ca al surorii mele D., entuziasmata ca in acel an o sa vina mosul cu inelus, de emotii si de fericire nu am dormit toata noaptea. De dimineata, m-am dus in fuga cea mai mare la ghetute si am constatat ca la ale mele ghetute era un pachet cu o funda foarte mare…la ghetutele surorii mele unul mic cu o fundita….In final, eu l-am primit pe mister rabbit, iar D. inca un inelus cu pietricica:))))
Amintiri minunante….
Amintiri, dor si nostalgie <3 …!
imi aduc aminte de emotiile de atunci, de bucuria pe care o resimteam indiferent de ce primeam si imi doresc sa ofer baiatului meu aceleasi sentimente.
Nu pot sa nu zambesc gandindu-ma la emotiile pe care le aveam inainte de venirea Mosului. Impreuna cu fratele meu ne pregateam ghetutele, iar dimineata ne trezeam devreme ca sa vedem daca a venit Mosul si ce ne-a adus
Emotia si bucuria venirii Craciunului se simt la fel la orice varsta, cu o incantare si o exaltare fireasca ,asemenea unui suflet de copil.Daca la inceput,in primii ani de varsta, imi pazeam cu orice pret cizmulitele proaspat lustruite si imi tineam rasuflarea la orice miscare care se presupunea a fi a batranului Mos Niculae ,pe parcursul trecerii timpului nu mai conteneam cu scrisorile infinite in care imi insiruiam dorintele ,gandurile,multumirile ,rugandu-ma in fiecare seara ca Mosul sa primeasca scrisoarea mea.Inocenta copilariei se consuma cu trecerea anilor,cu toate acestea, placerea de a darui nu se va irosi niciodata.Magia acestor momente este in sine ,pretuirea chiar si a celui mai mic si nesemnificativ lucru ,pentru ca totul este o arta de a trai!Sa incercam sa fim mai buni,mai iubitori si mai sensibili ,sa-i bucuram pe altii si in acest mod sa ne bucuram si pe noi insine.Farmecul acesta de nedescris, se rezuma doar la a fura un zambet,un zambet care vine din lucruri simple, incununate cu placerea de a darui neconditionat.
Cu alte cuvinte , nu trebuie decat sa-l primim pe Mos Niculae in sufletele noastre ca sa ne lumineze si sa ne ajute sa ne bucuram impreuna de frumos!
Cat de nostalgica si visatoare devin in aceasta perioada….am atatea amintiri legate de sarbatorile de iarna.Pentru mine prevestirea apropierii sarbatorilor incepe cu mirosul de portocala si ceaiul cald cu arome de scortisoara care,parca are cu totul alt gust in aceasta luna…..
In ceea ce priveste venirea lui Mos Nicolae pentru mine reprezenta un moment foarte important cand eram mica.Inca cu o saptamana inainte eram nelinistita de aparitia Mosului si de cadourile pe care le visam….In seara de 5 spre 6 decembrie imi curatam toate ghetutele atat eu si fratele meu mai mic si le puneam in fata sobei..Incepand din acel moment pana in noapte tarziu cand adormeam coboram scarile de la etajul casei pentru a vedea daca cumva a venit Mos Nicolae sau daca o sa-l prindem cand punem cadourile.Imi aduc aminte cate maratoane mai faceam ba eu ba fratele meu pentru a descoperi primii cadourile si pentru a vedea cine a primit o nuielusa:))..de obicei cine ajungea primul dimineata schimba nuielusa in ghetutele celuilalt sau daca primeam amandoi le puneam in ghetele parintilor:))..tare ne mai amuzam …..Parca fructele si dulciurile primite de la Mosul Nicolae erau mai gustoase atunci si micile jucarii mai interesante….
Aceste amintiri frumoase legate de sarbatorile de iarna imi bucura sufletul de fiecare data cand mi le reamintesc si tare mi-as mai dori sa mai fiu copil pentru a simti la intensitate maxima acele trairi si emotii neexprimate in cuvinte….
Imi amintesc cu placere de seara de 5 decembrie spre 6 imi curatam ghetutele ca toti copii si asteptam cu nerabdare sa se faca dimineata sa vad ce am primit.La prima ora eram in picioare si imi aduc aminte ca in fiecare an primeam o gramada de dulciuri si pe lanaga portocale, ciocolate si tot felul de bomboane primeam si un ou kinder era preferatul meu:) aveam o intreaga colectie de la acele kindere cu surpriza…Ce drag imi era :))
Cu siguranta Mos Nicolae a fost un mister in copilarie. In fiecare an cautam sa il pacalesc ca dorm si sa reusesc sa il “prind” cand lasa cadourile in ghetutele atent facute. Dar el era smecher! :) Avea un complice care venea primul ca sa ii pregateasca terenul-Mos Ene care vine pe la gene. Imi aduc aminte o dimineata de 6 decembrie…Era perioada desenelor cu Sailor Moon, iar eu si sora mea eram inebunite dupa aceste desene animate.Aveam si album Sailor Moon pe care trebuia sa il completam cu abtibilduri.Stiu ca in acea dimineata ghetutele noastre erau pline de pachetele cu abtibilduri, iar in acest fel noi am reusit sa completam albumul si sa ajutam si prietenele de joaca dandu-le dublurile pe care noi le aveam. Si ca in fiecare an Mosul ne-a adus si minunatele oua Kinder(aveam o adevarata colectie de surprize-strumfi,avioane,lei… si acum ridicand ochii spre raftul copilariei mai vad cateva mici jucarii din acea vreme). Oricum sunt fericita ca parintii mei au stiut cum sa pastreze si sa creeze mereu magia sarbatorilor, si sunt fericita ca am fost copilul care trimitea scrisori lui Mos Nicolae si lui Mos Craciun pentru ca stiam ca ei exista :) Sarbatori fericite si multa liniste,iubire si realizari.
Odata cu venirea Mosului Nicolae,era mai mare asteptarea lui Mos Craciun..cand eram mica mama mea mereu imi spunea ca Mos Nicolae si Mos Craciun sunt frati,iar daca eu voi fi cuminte si va veni Mos Nicolae la mine,el ii va spune “fratelui” sau Mos Craciun sa-mi aduca ce ii scriu eu in scrisoaare.Noaptea de 5 decembrie era cea mai asteptata noapte din an,iar dimineata bineinteles pe masura,mirosul de portocale si clementine ma trezea din somn,astea erau darurile pe care le primeam de la Mosu`:portocale,clementine,ciocolata,bomboane si manusi:D A fost o perioada a copilariei care practic m-a marcat…
Buna,
Mos Nicolae imi aduce aminte de copilaria petrecuta la tara, alaturi de sora, verisoara si bunicii mei. Este o sarbatoare magica .
Inainte de venirea Sfantului Nicolae, m-am dus la sanie. Am alunacat, ne-am batut cu bulgari, am alergat prin nea. Cizmulitele mele erau ude si grele cand am ajuns acasa, asa ca le-am lasat la usa, sa nu vada parintii gandindu-ma ca le voi baga mai tarziu in casa si le voi pune langa soba. Din pacate, catelusa care umbla libera prin curte, fiindca era schioapa, le-a ros. Am ramas fara incaltari de iarna, iar parintii m-au certat pentru neglijenta, dar nu am pedepsit-o pe Bubica! Era cainele ,meu favorit.
Eu imi lustruiam mereu bocancii ptr ca erau mai mari si ma gandeam ca primesc mai multe dulciuri in ei. Oricum parintii puneam mult mai multe lucruri si bocancii ajungeau ingropati in mici atentii!
Imi amintesc cu drag de sarbatori pentru ca toate au fost petrecute alaturi cei dragi. Pe data de 5 decembrie, mama ne punea sa ne stergem ghetulele si ne ameninta ca daca nu lucesc, mosul o sa treaca pe langa casa noastra si nu o sa primim cadouri. Dar noi nu le faceam doar pe ale noastre, le lustruiam si pe ale parintilor. Ei de ce sa nu primeasca?
Cea mai haioasa intamplare de mos Nicolae a fost ca de dimineata, cand i-am aratat mamei cadourile primite, mama arata putin nedumerita. Mai tarziu am aflat cauza, sora mea a schimbat cadourile noaptea, pentru ca de fiecare data ne trezeam noaptea sa vedem daca a venit mosu. Primisem doua papusi Barbie, una mireasa, iar cealalta simpla. Ea si-a dorit mireasa si a schimbat papusile.
Si aveam un obicei, pe care inca il mai pastram, chiar daca timpul a trecut, stateam noaptea si mancam ou kinder si beam coca-cola la cutie.:)
Desi am 22 de ani, in preajma sarbatorilor de iarna devin un copil de 5 ani. Ma bucur de fiecare dar, pentru ca este un “dar” si nu un cadou, adica implica emotie si iubire de la cei dragi care incearca sa te faca fericit sau fericita. Din aceasta cauza eu fac numai daruri nu si cadouri si astept multa emotie din partea celor care imi daruiesc mie. Fie el Mos Nicolae care aduce la noi in familie, de obicei portocale, nuci cu miere, ciocolata si nelipsita jordita pentru ca nu avem cum sa fim perfect cuminti tot anul :D.
Tie Laura iti urez ca mereu dragostea sa te inconjoare!
Ador sarbatorile de iarna. Imi amintesc cu placere de toate cadourile din ghetute si mai ales de bucuria cu care le deschideam. Tot timpul imi pregateam mai multe cizmulite, crezand ca asa voi primii mai multe cadouri. Astept sarbatorile cu aceeasi nerabdare cu care le asteptam si in copilarie!
De cand eram mica abia asteptam sarbatorile de iarna , erau si inca sunt preferatele mele! :) Le asteptam cu sufletul la gura!! In seara de 5 imi pregateam ghetutele pentru ca dimineata sa vad ce surpriza mi-a adus mosul :)
Imi aduc aminte si acum, cum fiecare vacanta era neaparat la bunici.. toata vacanta era minunanata, aveam saniute si stateam mai toata ziua afara in zapada..nici nu simteam frigul…gandul ca sunt in vacanta si ca pot sta afara ca vroiam era suficient cat sa ma faca sa uit de gerul de afara. Seara cand intram in casa bunica ma astepta mereu cu cev bun si cald de mancare…ma schimbam si stateam la povesti pana adormeam…imi aduc aminte cs ptimul brad facut de mine a fost la ea…saracul brad..era mai mult sorcova.. mos nicolae venea mrreu cu portocale, banane ,turta dulce si ceva crosetat sau tricotat de buni a mea special pt mine. Inca msi pastrez cu drag unele lucruri..imi aduc aminte de copilarie,in adevaratul sens. Pe atunci nu speram la iphone,tablete..truse de machiaj..asteptam cu nerabdare singura zi din an in care puteam manca toate dulciurile odata… si sa nu uit, s doua zi fiecare se lauda cu ce primea. Ce sa mai…copilaria e un lucru frumos peste care trecem parca prea repede…si uitam sa mai fim puri si sinceri! Va urez tuturor sa aveti parte de cele mai frumoase sarbatori, cu iz de copilarie …
Sarbatorile de iarna…..nu pot sa zic ca intotdeauna am avut ceva in ghetute, insa familiea a fost aproape si asta e cel mai important. Atunci cand aveam ceva erau faimoasele mandarine/ portocale, dulciuri, sau fulare, caciuli, manusi, asa de iarna :)). Pe langa faptul ca e seara lui Mos Nicolae este si onomastica mea :D. Nu pot decat sa imi doresc, pe langa cadoul de la tine, in cazul in care castig, multa sanatate tuturor, in special familiei mele si celor dragi mie. Te pup si Sarbatori Fericite, pline de caldura alaturi de cei dragi !
ce idee draguta, indiferent de varsta, cred ca luna decembrie bucura pe toata lumea fiind vorba de cadouri, de o atmosfera calda si primitoare, de ceaiuri calde langa brad si multe urari sincere intre persoane care se iubesc. asta compenseaza bineinteles cu frigul de afara, vreme rece, suflet cald. amintirile legate de mos nicolae si mos craciun sunt intotdeauna cele mai frumoase din copilarie, de mos nicolae imi aduc aminte un moment in care eram ferm convinsa ca exista si multi ani m-am gandit cum s-a intamplat asta :)) stiu ca eram destul de mica, m-am dus la mine in camera sa caut ceva, am luat ce am cautat, am stins lumina si am plecat, inchizand usa. apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa mai merg odata pana in camera si cand aprind lumina, pe sania de sub geam aveam cadoul. sincer, nu-mi aduceam aminte sa fi auzit pe cineva intrand in camera in timpul ala, ma gandeam, sigur a fost mos nicolae! dar de unde a venit, de pe geam? :)) sincer, imi place si acum sa cred uneori in lucrurile astea, e o ocazie minunata sa faci niste gesturi frumoase.
,,A venit sau n`a venit mosu`???????iIa du`te sa vezi!!!!!,, cam asa incepeau ani la rand diminetile zilei de 6 decembrie:).iar eu saream imediat din pat si alergam la usa , unde aveam asezate in linie dreapta vreo patru-cinci perechi de cizme , frumos spalate si date cu crema.in fiecare gaseam cate ceva insa eram cucerita de ceea ce se afla pe langa ghetute , de obicei papusi , mobilier pentru papusi , hainute ,etc.de altfel , dulciurile erau nelipsite!desi multa lume vorbeste de mirosul puternic al portocalelor , pe mine ma incanta mai mult manunchiul de banane , care era mereu rece si cu un miros aparte.muscam pe moment din coaja lor , insa mama nu`mi permitea si ciudatenia de a o mesteca ori inghiti.acum ca am crescut , nu mai am acest instinct , s`a pierdut…..ca multe alte lucruri de care ne ,,descotorisim,, odata cu trecerea anilor….
de altfel , Mos Nicolae reprezenta doar debutul unei luni in care cadourile veneau si tot veneau , fie de la parinti , matusi , bunici sau alti apropiati.pe atunci mi se parea atat de tare sa fii mic si sa primesti cele mai multe lucruri…insa n`a trecut mult si s`a instalat si dorinta de a deveni MARE…si intr`o zi ….s`a intamplat…..si m`am facut suficient de mare incat mama sa vina pe 5 decembrie la mine si sa`mi spuna , cumva stangaci :,,uite ce e……mosu` nu exista.e doar o legenda….un personaj imaginar care ii bucura pe cei mici.acum tu esti mare , trebuie sa intelegi ca mosu` sunt eu si tata….asa ca ….nu trebuie sa te superi….acum vrei sa mergem in oras si sa`ti cumpar ceva de sarbatoarea aceasta?,,in clipa respectiva am inlemnit.nu`mi venea sa cred.am intrebat daca si Mos Craciun se afla in aceiasi situatie.din pacate raspunsul a fost afirmativ.am izbucnit in lacrimi si am fost profund afectata.inca o consider cam cea mai mare ,,drama,, din copilarie …..si acum , ma gandesc ca asta`i totusi de bine…cu toate acestea , am fost foarte vesela cand am descoperit a doua zi in ghetute cam aceleasi lucruri pe care le gaseam si anterior.asta m`a bucurat foarte tare iar ai mei au pastrat ,,traditia,, desi eu acum sunt ,,mare tareee,,:)
P.S:recunosc ca am deviat putin sau putin mai mult de la subiect , insa m`au rascolit amintirile , s`au instalat nostalgiile si tot asa.:))
………au fost multe zile de 6 decembrie in care….ma lipeam de gaura cheii la propriu cateva ore doar doar sa descifrez misterul lui nea Nicolae…acum mosul meu are 29 de ani dar pe cine intereseaza varsta?:) si chiar il cheama Nicolae si oricat m-as lipi de gaura cheii sau as implora ca un copil alintat nu divulga secretul prin care ghetele mele din cutii atent curatate cu spirit de fashionista devin loc de minuni care ma emotioneaza si incanta in aceeasi masura ca acum 25 …20 de ani….ghete pline Laura si toata aprecierea pentru blog!
Imi plac sărbătorilor de iarna. Încep cu ziua mea de Sf. Andrei, apoi vine Mos Nicolae..deși mă apropii de 30 de ani, de abia astept. Am rămas același copil nerabdator . In copilărie primeam in special dulciuri si fructe, manusi, fular, caciula..si mai ales ceasuri. Tata tot timpul imi cumpara ceas…, acum ceasurile mă definesc. Niciodată nu plec de acasa fara un ceas si il aleg cu mare atenție. iubesc mirosul de portocala, tata tot timpul imi aducea f multe, cutii întregi pe care le imparteam cu toți prietenii. La fel imi aduc aminte de nuci, mere, covrigi, mai târziu cand au apărut dulciurile primeam ciocolata Kiss cu banane si capsuni. Amintiri plăcute si mi-e tare dor de acele vremuri simple, cand ne bucuram de orice lucru marunt pe care il primeam.
Imi amintesc cum seara de dinainte stateam cu baba in baie si ne curatam impreuna papucii ca Mosul sa ii gaseasca frumosi si sclipitori. Mama o facea doar ca sa intre bine in rol si sa fie mai reala povestea, fapt ce a si functionat pana la urma. Acum ma amuz cand imi amintesc cu cata migala curatam fiecare coltisor care deja lucea in timp ce ea tragea cu coada ochiului si zambea pe sub mustati. Cred ca eram de 1000 de ori mai emotionata atunci decat dimineata cand ma trezeam pentru ca vroiam sa fie totul perfect si chiar daca nu am fost niciodata un copil problema tot ma intrebam daca va veni mosul.
Dimineata era o veselie si o incantare…ai mei se prefaceau ca nu au nimic de a face, stand linistiti sa isi bea cafeaua si zicand asa cu nonsalanta: “ia vezi, a venit mosul?” Bineinteles ca Mosul meu a fost in fiecare an si ma surprindea cu portocale, bomboane, o jucarie de plus (pe care inca le mai am acasa la ai mei) si nelipsitul ou Kinder. Pe vremea aia nu era asa la tot pasul, dar erau slabiciunea mea si ai mei ma rasfatau mereu. Ah mentionez ca inca mai am toate jucariile Kinder de atunci :)))
Apoi imi luam bagajelul si ma aruncam in patul alor mei si desfaceam fiecare pungulita si ma bucuram de cadourile primite.
Nu lipsea nici din papucilor lor cate o mica atentie asa ca ai mei pareau la fel de surprinsi ca mine cand le dadeam vestea ca a venit mosul si ne relaxam si ne bucuram din plin de dimineata respectiva.
Ce bine e sa fii copil! :)
Cand vine vorba de Mos Nicolae exista o amintire ce nu o voi uita niciodata. Mi-aduc aminte ca eram mare fan al papusilor Barbie, iar intr-un an am primit pe langa ciocolata, portocale, banane, mult dorita papusa in rochie de mireasa. Am fost atat de fericita incat nu mai m-a interesat altceva. Am inceput sa alerg prin casa si sa topai de bucurie si tot strigam “Mileasa!! Mileasa!!! Mami, mileasa!!!”
Inca pastrez aceeasi bucurie daca gasesc in dimineata zilei de 6 decembrie o bomboana sau o ciocolata in ghete.
Ce nostalgie simt cand imi aduc aminte de copilarie, de momentele cand nu vroiam sa adorm, vroiam sa pazesc ghetutele. Mos Nicolae la mine are aroma portocalelor ( miros care imi trezeste de fiecare data sentimentul de Sarbatoare prin toti porii), dulceata dulciurilor si Noul pijamalutelor :). Acum sunt si eu la randul meu Mos’ pentru nepoteii mei ingerasi si acum experimentez acesta bucurie cu ei.
Te imbratisez cu drag. Multumesc
E o placere sa-mi amintesc de Mos Nicolae, cand pe langa cadourile de la parinti mai primeam si de la bunici traditionala sacosa de plastic :) cu Mos Craciun pe ea, plina de portocale dar si de jucarii, manusi si alte cele :)
Acum este o sarbatoare si mai si, ca de Sf. Nicolae ii sarbatorim pe tatal meu, pe sotul meu si pe cumnatul meu, asa ca mi-ar pinde bine sa-mi faca si mie cadou cineva, ca eu am de facut mai multe :)
Pupici si Sarbatori fericite de pe acum! ;)
Buna Laura si felicitari maxime pentru blog :)
Pentru mine. sarbatorile de iarna au inseamna intotdeauna ceva fascinant, un balsam pentru suflet, clipe de ragaz in care parca timpul capata alta valoare. Daca in perioada copilariei, cadourile reprezentau motivul principal de bucurie (pentru care asteptam cu nerabdare iarna), in prezent, clipele petrecute in sanul familie mele sunt cele de nepretuit. Absolut toate sarbatorile de Mos Nicolae au fost deosebite pentru mine insa momentul care m-a marcat si de care imi voi aminti mereu a fost cel in care l-am avut drept Mos pe bunica mea. Nu primisem ceva scump ori sofisticat, insa a fost clipa in care mi-am luat bunica in brate si am plans neincetat, nu de fericire pt cadoul primit ci de tristete si de frica ca intr-o zi, bunica mea nu va mai fi alaturi de mine, ca nu voi putea sa ma mai bucur alaturi de ea, A fost ziua in care realizam, pentru prima data, ce imi doresc cu adevarat de la Mos Nicolae :) De atunci, nu mai oscilez intre o pereche de pantofi sau o bijuterie scumpa, stiu exact ce imi doresc !
O zi frumoasa iti doresc..
Hei, buna, Mos Nicolae! Zambesc, sunt nostalgica si pentru cateva clipe timpul s-a oprit in loc: casuta copilariei mele, mamica mea, toate incaltarile mele incusiv cele de vara pregatite, miros de portocale, de napolitane si de sarbatori…si normal, prima mea trusa medicala….mersi, Laura !!!
Imi amintesc ca in fiecare an cu o seara inainte stergeam bine ghetutele sa nu cumva sa ma trezesc cu o nuia in locul codoului,cu greu reuseam sa adorm de nerabdare .
La scoala dimineata de 6 decembrie era prilej de impartasit pareri ,cine a fost mai cuminte si a primit un cadou mai frumos ,si cum pauzele nu erau suficiente in timpul orei ne trimiteam biletele pe sub banci si in pauze faceam schimbul de dulciuri intre noi.
Mai presus de cadoul in sine era sentimentul de fericire pe care il aveam atunci,acum din pacate sunt doar amintiri..
Ziua mea de nastere s-a portivit a fi cu o saptamana inainte de Mos Nicolae.Bineinteles ca ,pe langa atentiile de ziua mea,Mos Nicolae era asteptat sa vina cu punga plina de dulciuri,care mai de care si cu acele jucarii despre care le povesteai parintilor pana si raftul de la magazinul de unde pot sa-l puna pe Mos sa-l ia.Craciunul vine mereu cu aceea atmosfera plina de caldura,nu numai in case ,dar si in suflet.Cum pregatim fiecare cadou in parte,cum asteptam reactia celor care deschid cadouri de la noi.Cred ca nimic nu se compara cu familia stransa in jurul mesei..cu bucuria din sufletele si cu zambetele tuturor!
Buna Laura,
imi aduc aminte cu drag de copilaria mea si de venirea lui Mos Nicolae :) abia asteptam, imi faceam toate incaltarile care le aveam atunci, le stergeam, le cremuiam si imi puneam la fiecare usa cate o pereche, inclusiv la usa bunicilor, abia puteam sa adorm, muream de nerabdare sa vad ce primeam in dar de la Mos Nicolae… bucuria cea marea era cand ma trezeam si mergeam la fiecare usa sa vad ce am in ghetute ( adidasi,pantofi,papuci) eram asa de fericita cand vedeam ca am primit multe dulciuri, fructe si jucari… ( niste amintiri foarte placute din copilaria mea), si acum fac la fel (numai ca nu imi pun toate incaltarile care le am acum, sunt mult mai multe decat ce aveam cand eram copil) si cand ma trezesc parca traiesc aceiasi emotie care o aveam cand eram copil, si ma uit bucuroasa ce am primit in dar de la iubitul meu.
Sa ai o zi minunata!
Buna Laura! Imi amintesc cu drag de seara dinainte de venirea lui “Mos Nicolae”, era o seara in familie in care mama ne anunta sa ne pregatim ghetutele in asteptarea “Mosului”, eu si fratele meu, eram foarte nerabdatori si bucurosi. Ne dadeam ghetutele cu crema si pregateam, cel putin doua perechi de incaltari, pentru eventualitatea in care modului nu-i incapeau cadourile intr-o singura pereche de papuci. Cu greu adormeam in acea noapte si foarte usor ne trezean nerabdatori in dimineata urmatoare. Primeam cadouri mici, dar care ne bucurau extrem de mult si ne faceau sa pretuim momentul in sine, mai mult decat “castigurile” pe care le obtineam. :)
Mi-e asa dor de copilarie, de momentele acelea cand credeam in mos Nicolae si îl asteptam cu atata emotie si nerabdare.De atatea ori am încercat sa îl prind macar o data, sa îl vad și sa îi vorbesc.:))În zadar însă pt ca mai tarziu s-a dovedit ca mos Nicolae nu era altcineva decat parintii.Frumoase momente…:)
Cand eram mica il asteptam cu atat drag pe Mos Nicolae! Si parca emotiile erau mai mari fiind primul care venea. Imi aduc aminte grija cu care ne lustruiam ghetutele, incantarea cu care descopeream cadourile si bucuria cu care tineam cat mai mult de dulciuri. Mi-e dor de acele stari. O sa le retraiesc din nou impreuna cu fetita mea, la primul ei Mos Nicolae (sau mai bine spus, voi fi eu emotionata in locul ei).
Un decembrie frumos si cu zapada va doresc!
Sarbatoarea de Mos Nicolae…este una speciala pentru mine pentru ca ne transforma si pe mine si pe sora mea din nou in niste copii…daca de Paste sau de Craciun este o traditie sa mergem acasa si sa sarbatorim in familie..sarbatoarea de Mos Nicolae este doar a noastra..Locuim doar noi 2 de cca 10 ani si..in seara premergatoarea vizitei Mosului..mergem amandoua intr-un hipermarket…fiecare ia cate un cos…ne asezam spate in spate si plecam in directii diferite in cautarea dulciurilor favorite..prima mare provocare? nu trebuie sa ne intalnim..caci ar fi urat sa stim ce ne va aduce mosul..apoi..cea mai mare provocare..stam intr-o garsoniera si trebuie sa ne dam cadourile fara sa stim una de altai…si asa ne vezi cum ba pe una o doare capul si cauta pastila si in timpul asta mai scapa ceva intr-o cizma..ba alta si-a pierdut telefonul si nu ne mai trezim a doua zi sa plecam la serviciu si catrobaie peste tot dupa el si mai aruncam ceva in alta cizma..prin urmare…desi nu mai suntem copii..este momentul in care ne purtam asa…si ne place la nebunie..iar dimineata topaim happy prin casa si ne imbratisam ca niste copii, ne laudam cu dulciurile primite si ne amuzam de ideile trasnite ce ne-au venit pentru “a-l duce pe Mos catre ghetute”..love u, sis! :)))
Buna,
Amintirele cu Mos Nicolae sunt multe (vreo 25… :p) Dar cea mai frumoasa e pentru mine cea in care eu am fost mosul… pentru familia mea. Fiecare a primit dupa cumintenie :)) dulciuri, manusi, caciuli si toata lumea se intreba de unde sunt, cine era mosul. Pana la urma mama a elucidat misterul.
Sa avem o saptamana frumoasa!
Așteptarea dimineţii de 6 decembrie era pentru mine ȋncărcată cu emoţii pe măsura misterului vizitei lui Moș Nicolae, care, spre deosebire de Moș Crăciun(de obicei tata era cel care se deghiza), nu se lăsa văzut niciodata. Ȋmi amintesc cu drag cât de conștiincios imi lustruiam ghetele și deși Mos Nicolae le umplea neschimbat cu dulciuri, sentimentul de bucurie era unul particular, datorat poate pe de-o parte misterului, iar pe de altă parte entuziasmului ȋnceputului unui lanţ de sărbători frumoase pline de familie și zăpadă. :)
Emotia acelei seri, in care incercam sa raman treaza sa-l pot vedea pe Mos, dar intodeauna adormeam inainte sa-i pot auzi pasii
Apropierea Sarbatorilor de iarna mereu ma duce cu gandul la copilarie, cand asteptam sa vina Mos Nicolae si Mos Craciun. De fiecare data imi curatam papucii, niciodata nu eram mai curati si nu straluceau mai tare ca in seara cand trebuia sa vina Mosul. Incercam de fiecare data sa raman treaza pentru a-l putea intalni pe Mos, dar mereu adormeam si dimineata ma trezeam putin trista pentru ca mai trebuia sa astept un an pentru a-l vedea.Oricum eramm atat de fericita cand gaseam cadoul in papuci, indiferent ca era vreo jucarie pe care mi-o doream sau pur si simplu dulciuri si fructe.
Pentru mine, Moș Nicolae a fost mereu darnic cu dulciuri și multe fructe. Dar nu mă bucura atât de tare ce găseam în ale mele, cât faptul că tata (și el, un Moș Nicolae datorită numelui), avea grijă ca în fiecare an să îmi transmită că ghetele mele au fost cele mai frumoase pentru că el nu primea nimic, iar mamei îi punea an de an o nuia pregătită din vișinul din curte. Acum am crescut, și vișinul s-a dus de mult, dar încă mai râdem când ne amintim cât de tare râdeam în diminețile de 6 decembrie.
Ziua de 6 dec imi aminteste de perioada in care lustruiam cu grija toate perechile de incaltaminte (inclusiv pe cele de vara:)) ) pt ca mosul sa inteleaga ca ma astept la multe cadouri. In plus Mos Nicolae imi lasa cadouri mici sub perna, cadouri pe care le gaseam d dimineata si eram fff incantata. Ce amintiri, mi.e dor sa fiu copil:)
Buna Laura. Mos Nicolae?…un tip pe cinste. In ciuda faptului ca nu e la fel de potent financiar ca Mos Craciun, nu te lasa fara o amintire frumoasa. Deci, il astept cu drag si cizmulite in fiecare an!
Zi frumoasa-ti doresc.
Odata cu Mos Nicolae incepea nebunia sarbatorilor dar mai ales a cadourilor:) credeam in el pana in momentul cand bunicul meu ne umplea mie si fratelui meu cizmulitele cu zeci de eugenii:) Doamne ce ne mai distram , in fiecare an acelasi cadou de la el, eugenii…. ce n as da pentru inca un Mos ca atunci! Sarbatori fericite si tie
Am pus intrebari legate de existenta lui Mos Nicolae cand am primit o nuielusa exact o creanga din marul din curte. A fost foarte amuzant dar enervant sa ii vad pe ai mei fascatindu-se cautand o explicatie pentru curiozitatile mele.
Pentru mine, Mos Nicolae inseamna, pe langa o importanta sarbatoare, si o “intrare” in sarbatorile cele mai frumoase ale Craciunului, ale iernii. De fiecare data il astept cu bucurie si nerabdare. El obisnuieste sa-mi puna in ghetute dulciuri, doar daca ghetutele sunt curate, ingrijite. De asemenea nu lipsesc niciodata portocalele. Pe langa aceste lucruri, iubesc aceasta sarbatoare, pentru ca ma surprinde in mod placut de fiecare data, si pentru ca mereu sunt alaturi de cei dragi.
De fiecare data părinții ne pacaleau ca nu vom primi nimic fiindcă nu am fost cuminți și Moșul e supărat, la fel eram si noi, iar când căutam in ghete așa cu inima indoita stiind ca nu vom găsi nimic, bucuria de pe fata noastră când găseam dulciuri era evidentă si mirararea la fel de evidentă . Si bineînțeles ca le spuneam părinților ca au greșit si ca mosu crede ca am fost cuminți, iar ei aveau explicația ca trebuie sa promitem ca vom fi cuminți de atunci si ca Moșul ne-a dat o șansa .
Mos Nicolae va ramane mereu in inima mea de copil care se incapataneaza sa ramana neschimbata.Imi amintesc cat de frumos era sa astepti emotionat si curios bataia din geam, semn ca mosul a sosit deja. Grabiti, mergeam sa descoperim cadourile, apoi toata casa se umplea de rasete, chicoteli si miros de portocale dulci, iar magia cobora in suflete si ne cuprindea pe toti :)
Buna, Laura, pentru mine Mos Nicolae a fost intotdeauna prilej de dubla sarbatoare (prin prisma celui de-al doilea prenume ce-l port). Asteptam cu nerabdare zorii zilei sa fug in hol la ghetute, si chiar daca acum nu mai sunt cu ai mei, in fiecare an facem turul familiei si al prietenilor pentru a le umple ghetele cu lucruri bune si dulci.
Mos Nicolae e o sarbatoare draga mie, pentru ca e cea care da nu numai startul sarbatorilor de iarna ,dar si sentimentului specific acestei perioade. In privinta cadourilor pot spune ca era chiar mai special decat cel de Craciun, pentru ca atunci era cadoul “mare” si in principiu stiam ca o sa primesc ce le spusesem parintilor ca imi doresc mult de cate luni. Insa Mos Nicolae vena intotdeauna cu o surpriza. Tin minte cat de incantata eram pentru ca intotdeauna primeam ducliurile mai speciale, pe care nu le aveam zilnic si la care ma uitam mereu in magazine in timpul anului. Ce bucurie sa fie mai mare decat sa am o cutie de bomboane de ciocolata doar pentru mine? Eram absolut convinsa ca sunt cel mai bogat si fericit copil
Eu aveam un fix al meu când eram mică și purtam doar patru perechi de șosete, cu toate că biata mama îmi umpluse dulapul cu multe modele. Așa că Moș Nicolae îmi aducea în fiecare an (obligatoriu) vreo patru, cinci perechi de șosete, pentru că-l respectam și le purtam, de rușinea lui. Astfel, mama spăla o dată pe săptămână, nu de două ori.
Aaaa, și să nu uit de nuia! N-a fost an să nu primesc nuia în ghete, de fiecare dată legată cu o fundă superbă! Ai mei râd de mine și acum pe această temă…
Usa se deschide. Corpul simte pericol, iar eu incep sa tresar. Imi ridic capul si vad cum o siluieta slabanoaga patrunde in intunericul camerei de camin. Poarta pantaloni scurti si are in mana un telefon mobil vechi. Inchid un ochi si urmaresc individul ce a intrat in intimitatea noastra, a celor 6 fete, tinere studente. Lumineaza parchetul cu telefonul. Apoi se cauta prin buzunare. Produce zgomot astfel ca fetele de camera se rasucesc de pe o parte pe cealalta. In linistea noptii se aud scartaiturile paturilor de camin. Speriat, scoate ceva din buzunare. Deschide usa…si pleaca.
Ma ridic. Cobor scara patului supraetajat bajbaind prin intuneric dupa papucii din cauciuc. Nu ii pot incalta.Sunt plini. Aprind veioza. Ma repezesc la dulcurile lasate in si langa papuci. Zambesc larg si o stare de liniste ma cuprinde. Mos Nicolae a trecut pe la mine, Fericita, iau o bomboana, o mananc dupa care adorm.
Dimineata le impartasesc experienta fetelor din camera. Impart cu ele dulciurile, insa niciuna din ele nu stie nimic despre tanarul Mos Nicolae. In seara lui 6 decembrie, primesc un mesaj: “Stiu ca Mosul a trecut pe la tine. Te admira pentru ambitia ta de a invata si de a-ti mentine locul la buget. Stefan”
De fiecare data cand ma gandesc la ghetutele aliniate drept langa usa, lustruite cu grija si pline cu dorinte, ma intorc in timp si resimt caldura emotiei de a descoperi punga plina cu cadouri! Surpriza ce zace impachetata si cere sa fie descoperita.
Este magic!
Buna Laura! Ai un blog superb pe care il savurez de fiecare data cand am ocazia ! Pozele spun mai mult decat multe cuvinte. Mos Nicolae? Mos Nicolae pentru mine a fost o traditie candva. La fel ca toti ceilalti, imi curatam ghetutele, si a doua zi erau deja ascunse sub cadouri . Am amintiri foarte placute legate de aceasta sarbatoare dar din pacate in ultimii 5 ani nu am mai avut parte de asa ceva. In ultimii 5 ani am ramas singura, am locuit singura dupa ce parintii mei au plecat sa munceasca in strainatate( am doar 19 ani ) . Dar nu asta conteaza. Conteaza amintirile legate de aceasta sarbatoare frumoasa din lumea copiilor! Te pup si ai grija de tine !
hei! povestea mea…aparent simpla, dar…:(. Nu sunt trista acum pt ca ma gandesc cum erau sarbatorile cand eram copil si cand eram toti..sunt trista pentru ca acum nu mai suntem toti! Eram o familie simpla si stiam ca ai nostrii nu au bani ..eram 5 frati,dar niciodata nu a lipsit mos Nicolae ori Mos Craciun! tot timpul primeam cate ceva..chiar si cand ne-am facut mai marisori asa..ne intreba dc avem nevoie si cumparam noi impreuna cu mama si cumparam si pt fratii mai mici:)..Acum nu mai e asa..suntem fericiti ca suntem impreuna..noi fratii si surorile si incercam sa aducem acea atmosfera de sarbatori si cat se poate..parintii nostrii nu mai sunt .au decedat acum ceva timp si oricum am face oricat ne-am zbate noi surorile ca suntem mai mari si intelegem situatia nu mai e fericirea aia..incercam macar pe cei mai mici sa-i bucuram cu cate un cadou..acum mami avea si ea un nepotel daca traia de la sora mai mare si care este finutul mei si ar fi impodobit si ea bradul cu noi cu cea mai mare implinire..trist…dar ii multumim lui Dumnezeu k suntem impreuna si sanatosi si noi incercam cu tarie sa mergem mai departe!..imi pare rau daca v-am intristat,nu vreau sa provoc mila ci asta este povestea mea,am trecut prin multe desi am doar 22 de ani! Multumesc ! Sarbatori fericite la toata lumea!
Buna Laura,
Cred ca impartasim cam aceleasi ganduri legate de sarbatorile de iarna…
Acum, de cand am crescut, iarna nu e anotimpul meu preferat, dar luna decembrie ramane magica, exact cum ai spus si tu… e superb mai ales daca ninge… toata lumea fuge dupa cadouri, oricat de putini bani ar avea, fiecare pregateste o bucurie pentru cel drag!
Cand eram copil, asteptam cu drag Mos Nicolae si niciodata nu ieseam din cuvantul parintilor, deloc, macar cu o saptamana inainte :D
Seara pregateam ghetele, cizmulitele, scoteam toti papucii pe care ii aveam si ii lustruiam frumos, apoi ii aliniam la usa…. ce copii era :P
Primeam asa de multe dulciuri, si alte maruntisuri, diverse jucarele, pijamalute, cate un set de fular cu manusi, chestiute de genul, dar cel mai important cred ca era faptul in sine, ca il asteptam pe Mos… indiferent de ce ne aducea :D
Anyway, anul acesta voi avea parte de niste sarbatori mai speciale, va fi totul mult mai magic decat de obicei si sper sa avem liniste si pace in suflete toti, alaturi de cei dragi!!
Draga Laura,
Pentru inceput vreau sa-ti spun ca te admir enorm, esti o femeie extraordinara, iar blogul tau este o oaza de relaxare pentru mine.
Legat de amintirea sarbatorilor de iarna, pot spune ca an de an sunt melancolica in aceasta perioada, In mintea mea, Mos Nicolae era un frate mai mic al lui Mos Craciun, pentru ca era mai modest la cadouri :)) In seara de 5 decembrie imi pregateam cu atentie ghetutele pentru a primi dulciurile si portocalele placut parfumate, ma straduiam sa stau treaza sa-l intalnesc, dar bineinteles ca nu reuseam niciodata si mereu ma intrebam cum poate un Mos sa intre pe gaura cheii :))
Acum, ca am crescut, si pot si eu la randul meu sa fac cadouri, nu ratez nici un membru al familiei cand vine vorba de oferit cadouri. Iubesc sarbatorile de iarna si intotdeanuna voi pastra spiritul cald al sarbatorilor in suflet!
Mi-ar placea sa fac o calatorie in timp de Mos Nicolae si sa ma infrupt in fericirea de copil pe care o duceam in suflet cu gindul ca cadourile primite imi aduce aceasta nemarginita satisfactie. Acum realizez ca fericirea venea din lucrurile marunte, din prezenta mamei cu zimbetul pe buze, plina de sanatate, din ochii ei ce straluceau privind la ale ei trei fetite poznase. Venea din cuvintele calde ale tatalui, ce se simtea implinit ca Mos Nicolae a adus cadourile mult asteptate. Din pacate, timpul nu il pot intoarce inapoi. Imi ramine doar sa ii ofer fetitei mele momente ce in timp o va face sa inteleaga ca familia aduce magia acestei sarbatori.
Imi amintesc cu drag de perioada copilariei, mai cu seama cand vine vorba de sarbatorile de iarna. Luna decembrie a ramas pentru mine o luna magica, plina de bucurii si experiente de neuitat. Mos Nicolae este una din acele sarbatori care te transpun intr-o alta lume, diferita de cea cu probleme si griji. Mama ma punea in fiecare an sa fac o scrisoare pentru Mos Nicolae, in care sa scriu ce imi doresc, dar sa ii amintesc mosului si cat de cuminte sau neastamparata am fost.Totul trebuia pus pe hartie cu 5 zile inainte de marea sarbatoare. Ei bine, in urma cu 14 ani, cand aveam 10 anisori am uitat sa ii scriu mosului o scrisoare si imi faceam griji ca el nu va mai trece in acel an pe la mine. Totusi, mi-am pregatit ghetutele si am asteptat dimineata de 6 decembrie. Recunosc ca nu am putut sa dorm toata noaptea cu gandul ca mosul nu va mai trece pe la mine, dar batranul cu barba lunga nu m-a uitat. Inca mai am imaginea intiparita in minte, ghetutele mele erau pline de dulciuri, o papusa si…o scrisoare, redactata chiar de mosul. Nu mi-a venit sa cred,..am citit pe nerasuflate randurile mosului si am inteles ca el nu m-a uitat. Inca mai pastrez acea scrisoare si intentionez sa o pun in ghetutele copiilor mei, la un moment dat. Bucuria din acea dimieata mi-a dat speranta ca minunile sarbatorilor exista, iar acum dupa 14 ani consientizez ca perioada copilariei este o minune in sine, care nu trebuie refuzata niciunui copil.
Mos Nicolae pentru mine inseamna ceva foarte frumos. Acum 5 ani in data de 6 decembie l-am cunoscut pe viitorul meu sot! A fost un moment extraordinar, mai ales ca in noaptea de 5 spre 6 decembrie mi-am dorit ca sa primesc in dar de Mos Nicolae o persoana speciala alaturi de mine. Se pare ca am fost cuminte in acel an pentru ca am primit cel mai frumos dar din lume: pe Bogdan. In limba slava numele Bogdan inseamna ”dar de la Dumnezeu””…. In fiecare an sarbatorim aceasta zi, pentru noi are astfel 2 semnificatii.:)
Buna Laura,
Despre data de 5 decembrie imi amintesc cu drag cum pregateam ghetutele pentru a fi umplute cu dulciuri si mai apoi cum ma chinuiam sa adorm..ca sa le pot primi. Totusi, dimineata, cand mergeam la ghetutele mele si vedeam ca sunt pline o intrebam pe mama de ce ale ei nu sunt umplute cu dulciuri. Imi spunea de fiecare data ca ea e om mare si ca doar copii primesc. Dupa ce am inceput sa am banii mei i-am cumparat, an de an, ciocolata cu martipan asa cum ii place ei..si i-am pus-o pe furis in ghetute. Sclipirea din ochii ei era si inca este nepretuita. Ma dojeneste si ma intreaba mereu de ce imi cheltui banii, pentru ca alte lucruri sunt importante. Am sa continui sa o surpind an de an.
Bucuria sarbatorilor este in sufletul fiecaruia. Nu o lasati sa plece!
:)
Ufffff….chiar mi-am adus aminte cu lacrimi in ochi si, in acelasi timp, cu mari emotii de Mos Nicolae. Imi amintesc ca, impreuna cu fratele meu, lustruiam cele mai frumoase ghetute si le puneam la usa camerei noastre. De fiecare data ne trezeam noaptea sa verificam pentru ca ni se parea ataaat de mult pana dimineata.
Si, in fiecare an, in acea noapte Sfanta, pe langa muuulte dulciuri si fructe, gaseam in ghetute si o “nuielusa”, o crenguta de mar pe care o punem in vaza si, de cele mai multe ori, pana la anul nou, inmugurea.
Imi aduc aminte insa cu un dor nebun de ultimul Mos Nicolae petrecut cu fratele meu care acum ne priveste dintre ingeri :(. Am primit atunci,de la el, cea mai frumoasa jucarie – un clovn care iese dintr-o cutie de lemn:). Il pastrez cu sfintenie si, in fiecare an de acesta zi il privesc si imi amintesc cu drag de copilaria noastra!
Iti multumesc ca, iata, imi amintesc de asta de data asta inainte de ziua Sfanta de Mos Nicolae.
Buna Laura,
Vreau sa profit de ocazie sa iti spun ca te invidiez pentru frecventele tale calatorii, in tara si in strainatate. Nu pot sa spun ca nu fac si eu asta, dar parca ma ia un dor de duca atunci cand deschid facebook-ul si vad ca esti cine stie unde! Felicitari pentru asta.
Amintirile mele de Craciun se duc catre copilarie, incep cu taierea porcului si pregatirea mancarurilor traditionale si se continua cu mirosul de brad si de cozonac. Sunt zile de intaliniri cu familia si prietenii.
In ultima vreme bucuria acestei perioade e umbrita de aglomeratia din magazine, agitatia si ideea unora ca sarbatorile inseamna doar mancare si bautura pe indestulate si incerc sa ma tin cat mai departe de asa o nebunie. Tu ce crezi, se reduc din ce in ce bucuriile noastre ca oameni numai la mancare si bautura?
Buna,
Daca imi este dor de ceva, acel ceva este emotia si bucuria pura care o resimteam in copilarie atunci cand venea Mosul. Imi faceam de seara ghetutele “luna” si de abia adormeam de nerabdare, iar trezirea se facea bineinteles la 6 dimineata. Eram atat de bucuroasa cand vedeam cadourile, indiferent daca erau fructe, dulciuri, jucarii si nici nu stiam cum sa ma mai exprim.Tin minte ca intr-un an Mosul mi-a adus cadou o jucarie, mai exact o papusa care mi-o doream foarte mult si drept recunostinta i-am spus Mosului toate poeziile care le stiam si i-am cantat toate cantecelele invatate la gradinita si nu stiam ce sa mai fac atunci cand mi-am dat seama ca nu mai stiu altele. Noroc cu mama care m-a asigurat ca Mosul sigur e multumit de cate i-am recitat/ cantat ;)) si ca el stie cat de multa bucurie mi-a adus.
Asta era cel mai frumos, acea bucurie pura , lipsita de grija banilor sau alte griji ce apar in viata de adult cand de multe ori uitam sa ne bucuram de lucrurile simple.
Intotdeauna de Mos Nicolae primeam dulciuri si portocale. De accea, chiar si in ziua de azi, aproape de fiecare data cand mananc portocale ma duc cu gandul la ghetutele din geam. Incercam mereu sa imi pun in geam cele mai incapatoare ghete sau cizme pe care le aveam. :)
Draga Laura,
Am asteptat mult timp o ocazie mai speciala ca sa postez pentru prima data pe site, iar concurs acesta mi se pare cel mai potrivit. Pentru mine, an de an, venirea lui Mos Nicolae reprezenta si inca mai reprezinta o mare si mult asteptata bucurie. Cu cateva zile inainte incepeam sa ma gandesc ce cizmulite mai mari si mai incapatoare am prin dulap numai bune de lustruit, in speranta ca Mosul, atunci cand le va vedea, le va umple pana la refuz cu tot felul de daruri. Iar asta pentru ca eram foarte cuminte. Atat de cuminte incat m-am autoeducat ca eu primesc doua cadouri datorita acestui lucru. Insa realitatea era ca eu locuiam cu tatal meu si familia noua pe care si-o formase, el luandu-ma de langa mama la varsta de trei ani. Ma simteam privilegiata pentru ca gaseam cadouri atat cand ma trezeam in cizmele atent alese pentru aceasta sarbatoare, cat si cand ma intalneam ulterior cu mama mea, pentru a-mi oferi cadoul de la Mosul ei (credeam ca fiecare parinte imi lasa cadoul de la Mos Nicolae al lui). Acest obicei nu a murit, mama avand grija sa ne intalnim sa imi ofere un cadou, iar eu voi avea grija sa duc mai departe aceste emotii, atunci cand voi deveni mama la randul meu.
Iubesc tot ceea ce ţine de sărbătorile de iarnă- aerul se simte altfel, am o stare permanentă de fericire, nimic nu îmi poate întuneca zilele… Amintirile cu Moş Nicolae sunt mai preţioase decât cele cu Moş Crăciun pentru simplul fapt că pe el îl aşteptam primul :)… Dacă Moş Crăciun venea oricum, pentru venirea lui Moş Nicolae aveam puţin de muncit (îmi curăţam ghetele cu speranţa ca ceea ce voi primi să fie “mare” astfel încât cadoul să fie aşezat lângă), mă luau remuşcările – “ahh.. săptămâna asta am supărat-o din nou pe mama, sper totuşi că Moşul a fost prea ocupat şi nu a băgat de seamă”.. De cele mai multe ori eram dezamăgită de cadoul Moşului, primeam căni ??, şosete, câteva dulciuri&fructe, uneori şi o nuia :)… Nu contează ce am primit sau nu, pentru că acum când scriu am un zâmbet tâmp pe faţă, spunându-mi că am cele mai frumoase amintiri legate de sărbători..
De Mos Nicolae primeam intotdeauna foarte multe dulciuri dar cele mai apreciate cadouri erau portocalele. Impreuna cu sora mea ne uitam in ghete si verficam bomboana cu bomboana daca amandoua primisem acelasi numar. Era o atmosfera frumoasa si sper sa o transmitem mai departe si copiilor nostri.
Buna Laura. Cred a orice persoana are cele mai frumoase amintiri privind sarbatorile de iarna si primirea cadourilor de Mos Nicolae, Mos Craciun… eu imi amintesc ca de Mos Nicolae eram foarte bucuroasa si asteptam cu mult drag venirea acestuia. Eram atat de bucuroasa ca imi aduce cadouri dar in acelasi timp si putin speriata, nu stiu de ce nici acum de ce imi era frica de el. Imi amintesc ca in fiecare an mama si bunica pregateau masa de seara si toata familia se strangea in jurul ei iar mama tot timpul in timp ce mancam lipsea cinci minutele ca prin minune de la masa iar ca prin minune dupa terminarea mesei fugeam sa vad daca venise mosul si gaseam tot timpul dulciurile si jucariile in ghetute. sunt foarte frumoase aceste sarbatori si imi este dor sa mai fiu copil…te puuup
Imi amintesc cu drag ca atunci cand eram micuta,vazand ca parintii si bunicii mei nu primesc nimic de Mos Nicolae ci doar eu primeam,am cumparat bomboane si le-am pus in pantofii lor,sa creada ca sunt de la el.Eram asa fericita sa ii vad zambind ca atunci cand erau copii si descopereau surpriza din cizmulite.
Buna Laura!
O povestioara foarte draguta despre cadoul meu de la Mos Nicolae, suna cam asa:
Avem vreo 6 anisori, cand pe la inceputul lui decembrie am vazut la un magazin din cartier(cei drept nu foarte departe de blocul unde locuiam) un bebel de jucarie,fara par, era bebel chelos.I-am batut pe ai mei la cap sa imi cumpere bebel: “vreau bebel chelos!!!vreau bebel chelos!!”Ai mei nu au putut sa imi cumpere, si mereu imi ziceau ca iti cumparam, dar nu acum.Eu satula de atatea rugaminti,cand am iesit afara sa ma joc, i-am cerut tatalui meu cativa banuti “sa imi iau ceva”.Cand m-am vazut cu banutii in mana si afara la joaca , m-am dus tinta direct la magazinul unde avea bebel chelos.Am cerut vanzatoarei si i-am dat banutii care ii aveam, dar nu imi ajungeam.Asa ca m-am pus pe plans si am stat langa magazin.Deja se facuse tarziu si ai mei ma cautau cu toti vecinii disperati prin tot cartierul.Intr-un tarziu tata a zis ca sa ma caute si prin zona magazinului, stia ca mi-a dat bani si poate am vrut sa imi cumpar ceva dulciuri.Si bineinteles ca m-a gasit asezata jos , langa magazin, plansa si m-a luat si m-a adus acasa.I-am povestit ca doamna de la magazin nu a vrut sa imi vanda bebelul chelos pentru ca nu imi ajungeau banutii.Atunci si-au dat seama ai mei, cat de mult imi doream acel bebel.Numai bine peste cateva zile, cand a venit Mos Niculae, ai mei m-au trezit rapid si mi-au zis sa ma duc sa vad ce am in ghetute.A fost cea mai mare bucurie a mea, cel mai frumos cadou, aveam langa ghetute bebelul chelos dupa care am plans atat.
Nu voi uita niciodata aceasta amintire si voi pastra magia sarbatorilor in suflet!
Ghetute lustruite alineate pe hol si verificate din 5 in 5 minute inainte de a adormi..asta e prima amintire care imi vine in minte legata de aceasta sarbatoare in copilarie!
Hm… Mos Nicolae…sincera sa fiu chiar daca nu mai traiesc in orasul meu natal, in fiecare an incerc sa ajung acasa pe 5 decembrie. Poate suna aiurea la varsta mea dar imi place si acum sa simt ce simteam cand eram copil si singurul loc unde intr-adevar vine Mos Nicolae si acum, este acasa!
Amintiri legate de Mos Nicole sunt multe, pana la urma conteaza ca acele povesti sa continue cumva prin noi si poate candva prin copii nostrii. :)
Buna Lauraa! :) Pentru mine, Mos Nicolae va ramane in coltul amintirilor frumoase din copilarie, langa Mos Craciun si toate povestile care mi-au umplut copilaria de fericire.. si dulciuri bineinteles.:)) Perioada asta a anului era preferata mea; inca imi aduc aminte cum strangeam toate cizmulitele si toate ghetutele tuturor din casa si le aranjam frumos, puneam un semn mare cu ANA si il asteptam pe Mosu’. Bineinteles ca adormeam si ma trezeam in pat;cand ma trezeam, fugeam repede sa vad ce am primit. Nelipsitele dulciuri, jucarii si pijamalute. Si o multime de portocale, care jur, sunt mai bune iarna, decat in restul anului.:)) Imi place sa ma consider si acum copil,nici nu sunt prea mare ce-i drept, si inca astept sa fiu rasfata si sa primesc cadouri si sa le ofer, fiindca pana la urma, consider ca in asta sta magia sarbatorilor, pe care inca o pastrez in suflet si o voi pastra mereu. :D
Imi amintesc cu drag cum dimineata, de Mos Nicolae, ma trezeam si paseam incet spre ghetutele pregatite la usa, bucurandu-ma de emotia necunoscutului, inca nestiind ce am sa primesc, de surpriza mea in momentul in care gaseam fix ceea ce imi doream(pentru ca Mosul reusea de fiecare data sa afle cumva). Acelea erau cele mai frumoase zile, in care cineva avea mereu grija sa ne aseze zambetul pe chip.
Iarna, ne despartea un apus de luna pana pe data de 6 Decembrie, imi insirasem toate ghetutele la fecare colt al camerei pentru a fi sigura ca in una dintre ele va fi cadoul dorit.
Si parca orice mic zgomot care il auzeam imi dadea de inteles ca mosul se furiseaza spre getutle mele . In timp ce mama imi atragea atentia ca taticul sa dispara pentru cateva minute, mosul astepta …
Taticul ii sopteste cadoul dorit de mine si vine inapoi fara a da nimic de inteles. Dupa scurt timp mama cu un auz ascutit ne atrage atentia excamand :”A venit mosul !!!”
Iar eu nestiind la care ghetuta sa ma duc prima data le iau pe rand si ajung la cea pregatita pentru mine unde, pe langa ciocolata, bombonelele si portocalele asezate in jurul ghetutelor ,zaresc un harlechin de care ma indragostisem pe loc,si devenisem cei mai buni prieteni.
Eu si cu Dodo , pentru ca asa ii dadusem numele am petrecut timp mult impreuna, era o papusica din portelan cu hainute mov machiata ca un harlechin si foarte hazlie.
Dar ce nu pot uita era fericirea din ochii parintilor care incalzea camera mai puternic decat o soba cu cu lemnele unei paduri intregi.
Si sunt convinsa ca sarbatoarea de Sfantul Nicolae o simtim cald in sufletele noastre datorita fericitrii parintilor sau a bunicilor atunci cand ne surprind cu daruri care ne bucura !
Ohh, Mos Nicolae, are un farmec special.
Da startul sarbatorilor de iarna, plus ca pentru mine incepe sezonul de portocale, mandarine si colorat/lipit/creat. De fiecare data il asteptam pe Mos Nicolae cu nerabdare si pofta :P, pana nu venea Mosul nu luam portocale, ale lui erau cele mai bune. Plus ca Mosul, dragul de el, imi aducea in fiecare an cate ceva de creat si agatat in bradul de Craciun.
Asa ca pt mine Mos Nicolae da startul atmosferei de Craciun si pregatirilor de sarbatoare..uhhhh…abia astept!
Cu drag!
Sarbatorile de iarna sunt pur si simplu magice pentru mine, le astept cu nerabdare si le traiesc cu intensitate maxima. Iar Mos Nicolae da startul acestei perioade minunate care ne amintesc sa fim mai buni si mai darnici. De-a lungul anilor, ”Mos Nicolae” se asigura ca primim ceva dulce pe care il asteptam ca pe ceva nemaivazut: insa intr-un an, cam in perioada adolescentei, am avut marea mirare ca atat eu cat si sora mea sa primim o ..nuielusa in ghetute.. pe langa nelipsita ciocolata :) De 4 ani incoace, retraiesc aceeasi bucurie alaturi de baietelul meu care sper sa creada si el cat mai mult in magia lui Mos Nicolae si Mos Craciun :)
cel mai frumos cadou primit de la Mos Nicolae ,a fost anul trecut, cand, la 6 dimineata mi s.a rupt apa si la jumatate de ora l.am nascut pe baietelul meu,Rares!a fost cadoul perfect pe care nu l.am primit in ghetute, ci direct in brate!!!
Buna,
luna decembrie este o luna magica ce debuteaza cu Mos Nicolae si chiar daca este el un pic mai ”sarac” decat Mos Craciun este la fel de asteptat, cu emotii mai mari sau mai mici :-) si daca ai si un copilas pretentios asa cum am eu emotiile sunt imense :-)
Imi aduc aminte de copilaria mea cand nu existau atatea variante de cadouri dar eram bucurosi cand primeam daruri de la Mos Nicolae chiar daca erau doar dulciuri si fructe.Tin minte ca eram la bunici la tara,ninsese mult si ai mei nu au putut ajunge de la Bucuresti si bunica ne-a pus in ghetute cativa banuti si cateva mere si nuci ce le avea prin casa;am recunoscut merele ca fiind din marul nostru si am fost dezamagita ca Mos Nicolae a cules mere tot din pomul nostru :-))
Te pup Laura.
Moș Nicolae a fost mereu prezent la mine in casă. În fiecare zi de 6 decembrie, nu găseam în pantofii de la ușă doar dulciuri sau portocale, moșul îmi mai aducea mereu ceva. Acel ceva pe care poate îl uitam în timpul anului, eram prea grăbită și ocupată ca să-mi mai amintesc. Iar acel ceva este copilăria! În luna decembrie mă simt mereu copil, chiar dacă am depășit demult vârsta copilăriei…
Amintirile mele legate de sarbatori , si de Mos Nicolae in special, incept cu o zi in care desi ma bagasem deja la culcare, mama a facut pe uituca trimitandu-ma pe mine sa verific daca a incuiat usa de la intrare. Numai ca la usa ce sa vezi… era un mare cadou, iar eu mica si speriata m-am intors din drum si i-am zis mamei ca e ceva la usa. A fost o emotie de teama si bucurie in acelasi timp, emotie pe care o am in fiecare an. Si o astept cu nerabdare. Alice
Imi amintesc ca era o emotie atat de mare in noaptea in care trebuia sa treaca Mos Nicolae pe la papuceii mei incat nu puteam sa adorm desi imi tineam ochii strans inchisi si ma rugam sa vina Mosul Ene :))) pentru a treace noaptea mai repede .Pregatirea insa a papucilor era o adevarata munca pentru mine.Imi scoteam toti papucii si i spalam,periam ,dadeam cu crema pentru ca daca nu erau curati nu se oprea Mosul sa-mi puna in ei dulciurile.Faceam chiar si papucii parintilor mei. :) Dimineata de cum faceam ochi dadeam fuga la usa atat de bucuroasa ca in sfarsit a venit momentul mult asteptat.Nu a fost an in care sa nu gasesc ceva in papuci.Poate chiar daca nu gaseam dulciuri o ceapa si niste nuci (pentru ca altceva nu-si permiteau parintii atunci) tot gaseam si culmea e ca atunci cand era doar atat socoteam eu ca da..poate ca anul ce a trecut n=am fost eu tocmai cuminte.
Ideea e ca si acum la o varsta nu tocmai de crezut in Mos Nicolae tot ma trezesc dimineata si fug la papuci sa-i verific.
Amintirile legate de atat de Mos Nicolae, cat si de Mos Craciun, sunt corelate si cu cei dragi. Asta pentru ca atunci cand eram mici mergeam la bunici de sarbatori, ocazie cu care se reunea intrega familie, Era o bucurie imensa. Zapada, sanius, colinde, oameni de zapada, nasucuri inghetate si obraji imbujorati.
In seara de dinaintea sosirii Mosului ne lustruiam cat de mult puteam ghetutele si le asezam pe prispa bunicii, acolo unde era si bradul pentru ca pe vremea aceea sarbatorile incepeau de la 1 decembrie, cand noi, nerabdatori fiind ii rugam pe parinti si bunici sa impodobim bradul cat mai devreme. Incercam sa stam treji cat mai mult ca sa suprindem momentul in care apare Mosul cu cadourile,insa,inevitabil adormeam. Dimineata, la desfacerea cadourilor, era o intreaga harmalaie pe prispa bunicii si o veselie de nedescris. Tot timpul primeam de Mos Nicolae dulciuri si fructe, aceleasi dulciuri si aceleasi fructe, in egala masura, pentru ca, spuneau parintii, am fost la fel de cuminti.
Din pacate, toate aceste momente minunate au trecut,insa, emotia sarbatorilor mi-a ramas si acum in suflet ca atunci cand eram un copil si ma bucur la fel de tare atunci cand se apropie sarbatorile de iarna, perioada mea preferata a anului.
Amintirile de Mos Nicolae sunt atat de frumoase. Cea mai frumoasa ramana insa una petrecuta la varsta gradinitei cand Mos Nicolae a venit pe neasteptate cand ma uitam la desenele animate ce aveau program fix pe vremea lui Ceausescu. Am pazit cat am putut ghetutele, dar desenele erau atat de captivante incat Mosul a fost atat de rapid :)) Eram foarte nedumerita cum de a fost posibil sa vina si sa nu il vad:))
Buna Laura.Ieri vorbeam cu o prietena ca inca nu simt ca se apropie sarbatoerile, imi trebuie ceva. Acel ceva a fost postarea ta de astazi, m-a facut sa imi amintesc de Mos Nicolae, de portocalele primite atunci si chiar de gustul si mirosul lor, de pijamaua cu floricele.Primesc si ofer cadouri si ma bucura sarbatorile de iarna. Te admir Laura.
A fost o perioada frumoasa din viata mea; ai mei bunici stateau in Bucuresti si eu eram prezenta in fiecare weekend si in fiecare vacanta… Ei ma ajutau sa-mi pregatesc ghetutele, cizmulitele, pantofiorii si tot ce se mai putea incalta, pentru a le putea etala pe toate; abia mai aveau si ei loc printre ale mele. Bunica imi cumpara special crema de ghetute incolora, ca sa arate frumos, dar sa si pot lustrui mai multe nuante de incaltaminte cu aceeasi crema. O data lustruite, le insiruiam pe holul de la intrare, lung, dar totusi neincapator… si asteptam… cu sufletul la gura, nici nu puteam sa dorm de emotii… Asa se face, ca intr-un an, pentru ca ma prefaceam ca dorm si nici nu fusesem prea cuminte ( cu o saptamana in urma, sau cateva zile, sparsesem din greseala o vaza, stiam ca nu am voie sa ma joc cu ea, insa omul din greseli invata ); am primit ceapa, usturoi, o nuia in fiecare pantof si coji de nuci; am controlat bine, pentru a ma asigura ca nu e o greseala; si nu am descoperit nimic altceva, decat cele de sus, si totusi lipsea o pereche de cizme. Indiciul asta, intr-un final, mi-a salvat speranta si bucuria. Cizmulitele, le pusese Mos Nicolae, pe birou, si le umpluse cu dulciuri, manusi si un fular calduros si papuci de casa. In acel an, m-am convins ca Mosul Nicolae este chiar magic si stie totul despre fiecare in parte. Mi-a dat o lectie buna, din care am invatat multe la aceea vreme si a fost o experienta minunata,
Sarbatorile de iarna sunt magice, mai ales cand ii ai aproape pe toti cei dragi. Acum bunicii mei, locuiesc la 560 km. distanta si pe timp de iarna e greu de ajuns in acea zona. Ar fi minunat, ca Mosul sa mi-i aduca aproape sau macar pentru un an, sa fiu chiar eu Mos Nicolae…
salut:) cea mai simpatica amintire in legatura cu Mos Nicolae se intampla pe cand eu aveam 6 anisori si sora mea 12.. eu incepusem sa am indoieli in legatura cu “mosul” astfel ca mama impreuna cu sora mea au pus la cale un plan.. se intampla in seara de Mos pe la ora 7 si eram doar eu cu sora mea in camera noastra si jucam Piticot :)) sora mea m-a trimis pe balcon sa vad daca a venit mosul(acolo lasa cadourile) si eu m-am intors dezamagita in camera pentru ca inca nu erau acolo…dupa vreo 30 minute suna cineva la usa insistent: am mers sa deschidem si era mama cu plasele pline “enervata” ca si-a uitat cheile acasa..m-a intrebat daca a venit mosul si eu dezamagita i-am spus ca nu dar ea mi-a zis sa ma mai uit totusi si bineinteles cand am mers pe balcon cadoul drag era acolo…ma apuca rasul de cate ori imi amintesc cat de SIGURA am fost in acel moment ca exista mos Nicolae, pentru ca mama nu avea cum sa le puna avand in vedere ca nu avea cheie:))mama era cu lacrimi in ochi de bucurie ca a reusit sa ma convinga de magia sarbatorilor.. inca vreo 2 ani buni am fost fermecata de aceea intamplare… :))) asta e cea mai draga amintire a mea! sarbatori fericite Laura!
Sarbatorile de iarna in copilaria mea aveau miros de cozonac, de sarmalute si de brad…de Mos Nicolae primeam dulciuri si fructe, iar Mos Craciun venea intotdeauna cu jucarii…acum, mamica fiind, inca traiesc acele emotii cu mare intensitate, datorita fetitei mele de 7 anisori…care ne coloreaza cu veselia ei si mai mult sarbatorile de iarna…si deja ne pregatim si facem liste peste liste de dorinte cu toate nebuniile de jucarii…si abia asteptam acea emotie din seara de ajun cand impreuna cu fetita mea si cu tati vom impodobi bradul ascultand in surdina colindele lui Hrusca, ca apoi dimineata sa descoperim cat de cuminti am fost si cate cadouri ne-a adus mosul…abia astept…
Sa ai parte de sarbatori pline de lumina si de liniste, Laura…
Mos Nicolae pentru mine ca si copil era frumos pentru ca EXISTA. In momentul in care acest lucru a fost spulberat de copiii ai caror parinti nu au vrut sa-i lase sa se bucure de frumusetea acestei zile, parca Mos Nicolae nu a mai fost acel Mos Nicolae frumos pe care il asteptam nerabdatori cum se intuneca sa vedem oare ce ne va aduce, oare am fost suficient de cuminti incat sa ne aduca un cadou sau o nuielusa…..dar nu el a fost intotdeauna bun desi stiu prea bine ca poate nu in fiecare an meritam ceea ce
mi-a adus, Mos Nicolae nu era menit sa faca copiii sa fie tristi.
Tin minte ca mai tot timpul inainte sa vina Mos Nicolae cadea si primul fulg de nea ceea ce-l facea sa fie si mai frumos. Deja incepea sa miroasa a iarna, a sarbatoare, a vacanta :D.
Sper ca si acum cat mai multi parinti sa incerce sa respecte aceasta traditie pentru ca altfel ce mai facem daca dispar si cei ce ne-au facut sa ne amintim cu multa dragoste de copilarie, de sarbatorile de iarna cand familia este mai unita ca oricand.
Trebuie sa recunosc ca acesta este cel mai frumos concurs la care am participat…..m-a facut sa imi amintesc de acea perioada si crede-ma chiar sa si plang de fericire. Foarte frumos! Felicitari!
Imi aduc cu placere aminte cu ce emotie si nerabdare asteaptam sa vina Mos Nicolae…
Stiu ca nu mai aveam rabdare sa astept pana dimineata si mama imi punea cadourile de seara…si ma duceam des la ghetute sa vad daca a venit mosul..pana cand le gaseam pline…
SI acum retin intrebarea pe care i-o puneam mamei:“Oare cum are loc Mos Nicolae sa intre pe gaura cheii??“ :-))))))
As vrea sa mai simt si acum emotia de copil si bucuria cu care desfaceam cadourile…
Buna Laura,
Mi se pare foarte inspirat acest concurs. Imi amintesc in perioada copilariei ca eram nerabdatoare sa vina dimineata incat de cele mai multe ori stateam treaza pana tarziu crezand ca il voi putea vedea, Interesant la Mos Nicolae este faptul ca el poate veni si cu o nuielusa in loc de dulciuri si cadouri si deci trebuie sa fim foarte cuminti.
Amintirile mele legate de Mos Craciun si Mos Nicolae sunt putin mai triste dintr-un punc de vedere si fericite dintr-un alt punct de vedere..Pai sa va povestesc…Era tare frumos mama facea tot timpul toate bunataturile mirosul cozonacului se imbina perfect cu cel al bradului natural de altfel il primeam de la un verisor de la munte in fiecare an..luminile din magazine si ornamentatiile erau de vis..faceam felicitari impreuna cu o prietena parca era o traditie :).Stiu ca incercam sa nu adorm doar ca sa l vad si eu pe Mosu :( am primit mereu cadouri an de an pana cand intr o zi nu mai primeam nimic..asta era anuntarea ca deja crescusem si trebuia sa inteleg ca mosu nu mai venea…nu puteam sa accept, am plans foarte mult intrebandu-ma de ce prietena mea primea inca si eu nu.:(ea imi zicea ca nu am fost cuminte si de aceea :))Deci am suferit tare mult timp pana am inteles ca nu exista..Acum am un baietel de 2 ani si noua luni si trebuie sa facem ca traditia sa merga mai departe sa simta aceea emotie pe care am simtit-o si noi candva…
Imagine din dimineata de Mos Nicolae a copilariei mele: cizmulite de cauciu mov, lustruite bine, pline ochi cu portocale si dulciuri, dintre care bomboanele “cubaneze” erau preferatele mele :)
Cine nu iubeste sarbatorile de iarna? Chiar daca anii au trecut, le astept si acum de fiecare data cu aceeasi nerabdare ca in copilarie. Iar odata cu Mos Nicolae incepe o frumoasa poveste de iarna pe care o traiesc cu atata emotie si bucurie, incat parca n-as mai vrea sa se termine.
Mos Nicolae a fost mereu motiv de sarbatoare pentru mine deoarece e si ziua mea de nastere tot in 6 decembrie. Am avut mereu grija sa imi las ghetutele in geam si asta fara sa ma uit ca nu cumva sa ma vada Mosu si sa nu se opreasca. Bineinteles ca ii pregateam si ghetele surorii mele mai mari, care nu era la fel de entuziasmata si eu nu stiam de ce. Ma gandeam mereu, lasa ca Mosu iti aduce si tie cat timp am eu grija sa fie ghetele puse la loc.
Cea mai mare incantare era atunci cand primeam 2 cadouri de la Mos, unul de ziua mea si unul ca si ceilalti copii si nu puteam sa cred ca Mosul stie ca e ziua mea si mai ales ca e asa de darnic.
Cred ca o sa cred mereu in Mos Nicolae, doar pentru ca a ramas imprimat in mintea mea ca cineva special care nu a uitat niciodata de mine, chiar si atunci cand altii au facut-o.
Draga Laura,
Cele scrise de tine mi-au amintit de propria mea copilarie si de nerabdarea cu care ii asteptam pe cei doi Mosi…Cadourile pe care le primeam erau minunate, Mos Craciun imi aducea jucarii iar Mos Nicolae dulciuri. Odata cu cadourile primeam si o scrisoare de la Mosul in care imi spunea sa fiu mai cuminte, sa invat, ma lauda pentru notele mari etc. Era asa frumos sa crezi ca Mosul a stat sa-ti scrie o scrisoare tie si numai tie ! Acum cand am crescut imi dau seama ca sarbatorile sunt cele mai frumase amintiri din viata unui copil si de aceea abia astept sa fiu si eu Mos Craciun si sa le fac cadouri copiilor mei!
Pentru mine, luna decembrie este cea mai asteptata luna din an, pentru ca incepe cu Mos Nicolae, continua cu zile de nastere (a mea si a altor personae dragi mie), apoi vin Craciunul si petrecerea de Revelion. Ador atmosfera de sarbatoare care invaluie orasul si sufletele oamenilor si incerc cat pot de mult sa nu las sa se piarda obiceiurile pe care familia mea le are inca de cand eram bebe.
Inca asteptam cu drag seara de Mos Nicolae pentru a vedea ale cui ghetute sunt mai bogate, cine primeste nuielusa si cine dulciuri si fructe.
Buna, Laura. Asemenea tie, sarbatorile de iarna sunt preferatele mele. Copil fiind, aveau alt farmec atunci cand credeam ca Mosu` intr-adevar exista. Si acum primesc si ofer cadouri, dar altceva era cand stiam ca “vine Mosu`”. Imi aduc aminte ca intr-un an, nu am vrut sa ma bag devreme la somn, iar parintii mei au lasat usa de la intrare intre-deschisa (locuiesc la casa), intre timp tatal meu lasase cadourile de la Mos. Nu mica mi-a fost bucuria cand am auzit usa (de fapt era vantul), am mers la ghetute si am vazut ca a venit Mosul.
Laura ma bucur ca ai astfel de amintiri frumoase legate de venirea Mosului Nicolae. Poate in copilarie nu primeam mereu cadouri de Mos Nicolae, poate nu primeam ce imi doream de fiecare data pentru ca in copilaria mea, slujba grea de a cara cadouri ii revenea lui Mos Craciun. Mos Nicolae de fiecare data avea grija sa fie si dulce si putin acru, in sensul ca primeam dulciuri si o nuia mica…stii tu, preventiv! :)))Asta ma ambitiona mereu si in timp am inceput sa apreciez acea ramurica. Intre timp am devenit adult si pot spune ca ziua Mosului Nicolae a capatat o alta conotatie pentru mine. Surpriza mi-o face iubitul meu si viceversa. Anul trecut mi-a umplut cizmele, botinele, adidasii cu tocatorul de snitele, vergeaua de intins aluat, polonice, matura…tot arsenalul de prin casa. Iar in living am gasit surpriza mult asteptata: pijamale cu Tweety si dulciuri. Sunt curioasa anul acesta ce-i va trece prin cap?! :)))
Sarbatorile de iarna au fost preferatele mele dintotdeauna, le iubesc mai mult decat ziua mea de nastere, in fiecare an il asteptam cu sufletul la gura pe mos Nicolae, apoi pe Mos Craciun, iar in ultimii ani cand deja am devenit om in toata firea am ramas cu aceeasi magie in suflet..nu neaparat la bucuria ca am primit un cadou material ci la aceasta perioada in sine cu tot farmecul ei. Anul acesta sarbatorile vor fi si mai speciale avand in vedere ca mos Nicolae sau mos Craciun imi vor aduce mie si sotului meu un bebelus, il asteptam cu mare drag,…sosirea lui in aceasta perioada nu este intamplatoare sunt sigura…bucuria cea mai mare intotdeauna au fost oamenii dragi pe care ii avem alaturi in aceasta minunata perioada, acest sentiment nu se compara cu nimic, de a petrece sarbatorile impreuna, de a te simti iubit!
Incep sa adulmec deja mirosul si spiritul sarbatorilor ce incep sa vina si la fel si Mos Nicolae! Serea de Mos Nicolae e cu totul si cu totul speciala si tot ce stiam era ca bunica complota cu acesta in cautarea cadoului perfect! Ghetutele mele erau curate si puse acolo unde am considerat ca este cel mai la indemana ca mosului sa nu-i fie greu sa le caute! Tot ce speram era sa fi fost cuminte tot anul si mosul sa nu ma fi ocolit… Noaptea aceea magica, atunci cand Mos Nicolae intra pe gheia usii, mi-a ramas intiparita in minte si suflet si imi amintesc ca doarmeam iepureste, cu un ochi deschis si celalalt inchis, numai sa suprind momentul mult dorit: sa-l intalnesc in sfarsit pe Mos NIcolae! In asteptarea lui, copila de mine a adormit, dar dinimeata urmatoare, ochii mi s-au umplut de uimire si emotie cand am vazut ca chetutele mele erau pline de cadouri! Am sarit atat de rpede din pat, ca deja ma aflasem langa ghetute unde ma astepta un saculet mic plin ce dulcuri indesat in getute si pe Minnie in varianta de plus langa acestea. Acest moment a fost, este si va fi pentru mine un moment de neuitat, iar faptul ca ma aflam la bunica mea, la gura sobei, a facut ca acel moment sa fie, dupa cum vezi, un moment mirific! Sper ca si anul asta Mosul sa imi ofere momente minunate la fel ca si cel pe care l-am relatat aici!
Luna decembrie este si luna mea preferata , in primul rand datorita sarbatorilor pe care le petrec intotdeuna alaturi de familie dar si de prietenii apropiati si in al doilea rand pt ca sunt nascuta in aceasta luna ; pe mos Nicolae intotdeauna l-am asteptat cu nerabdare :) mai ales in copilarie , impreuna cu fratele meu ne faceam cizmulitele si asteptam sa primim cadourile , care de cele mai multe ori erau dulciuri , portocale dar uneori si jucarioare. Il asteptam entuziasmati si pt ca era primul mos din luna cadourilor :)
Draga mea Laura,
Povestea mea legata de Mos Nicolae este legata foarte strans de locurile copilariei mele, intr-un catun ” de dupa deal”, din judetul Mures, de bunatatea bunicii care cu grija si mestesug avea grija ca acest mos sa vina iarna de iarna, cu micile cadouri, uneori facute de mana. Au venit si alti mosi Nicolae pe la mine dar niciodata la fel de valorosi.
Wow , Mos Nicolae so Mos Craciun , sunt de fiecare data entuziasmata atunci cand daruiesc cadouri ca stiu ca cei dragi se bucura foarte mult si eu pe langa ei. Luna decembrie e preferata mea, Iar ziua de 6 decembrei mi-o amintesc cu drag cand eram copil, stateam noaptea si pandeam ca sa-l prind pe Mos Nicolae, iar mama care astepta momentul sa adorm si sa se duca sa puna cadourile in ghetute, tot timpul avea chin cu mine ca nu vroiam sa dorm ci sa-l astept , iar mama imi zicea” pai nu mai vine la tine, el vine la copiii care sunt cuminti si dorm noaptea , iar pe tine te astapta sa adormi ca sa poate intra, daca tu nu dormi pana la zorii zilei, el dispare si nu mai ajunge la tine” … si atunci ma pacalea si intram in pat, suparata ca nu apucam niciodata sa-l vad. La fel si eu primeam multe dulciuri, papusi , portocale. Mai e putin si vin Sarbatorile :D Nu uitati niciodata cum era atmosfera cand erati copii, incercati sa daruiti multa veselie si dragoste pentru cei dragi si va ve-ti simti impliniti sufleteste.
O zi buna Laura :)
Mos Nicolae ca Mos Nicolae dar de sf Sisoe ati auzit ? Ei dragelor ….copilaria nu o vom uita niciodata bucuria, asteptarea sunt sentimente cu care eu nu m-am mai intalnit de atunci cred ca este perioada vietii cand fericirea nu dureaza numai o clipa ci zile intregi si mai ales perioada sarbatorilor . Tot ca tine Laura primeam portocale ,pijamale si papusica de la parinti si de la bunici pe sf. Sisoe , o nuieluse care avea un loc asigurat deasupra oglinzii nu pentru ca meritam sa fie folsita ci numai faptul ca trebuia sa stim ca este acolo.Dar si asa este perioada cand ne bucuram cel mai mult. Te pup Laura sa ramai la fel de frumoasa si la trup dar mai ales la suflet ! te pup si sa ai sarbatori fericite !
Ador sarbatorile de iarna, mirosul de prajituri, de portocale, mirosul de iarna cand mama aduce rufele de afara inghetate si miroase a curat. Oh, deja mi se face pielea de gaina numai cat ma gandesc! Mos Nicolae mi-a adus mereu dulciuri, asa l-am cunoscut si asa am zi crescut, ”nenea” care imi pune ciocolata cu menta in ghetutele lustruite, multe fructe, un ou kinder, bomboane cu crema, biscuiti si turta dulce.
Sa ai nisite sarbatori frumoase, pline de cadouri si oameni dragi pe langa tine!
Povestea mea cu Mos Nicolae nu a inceput demult, doarece, de unde vin eu, nu se sarbatoreste Mos Nicolae. Oricum, ma bucur si acum ca un copil cand vreunul din prietenii mei din Romania isi aminteste de mine si-mi ofera daruri sau macar imi face o urare de Mos Nicolae. La multi ani tuturor romanilor!
Buna Laura,
In general nu imi dau cu parerea pe la concursuri doar de dragul de a castiga, pentru simplul fapt ca nu prea ma dau in vant dupa ce nu este autentic. De aceasta data m-am hotarat sa-ti scriu pentru ca am chiar o poveste foarte simpatica legata de noaptea cu Mos Nicolae care ma face mereu sa rad.
Fac o paranteza si iti spun ca eu eram convinsa ca Mosul asta exista la fel cum stiam ca Mos Craciun sunt parintii. De Mos Nicolae stiam ca exista pentru ca intr-o noapte l-am vazut patrunzand pe gaura cheii ca un fum alb:). Imaginatie bogata? Cine stie:).
Asadar trec la povestea cu pricina! Se facea ca in anul ala ai mei erau saracii chiar stamtorati si nu prea urma sa ne aduca Mos Nicolae asa multe dulciuri ca in alti ani. Au ales sa ne faca cadou (mie si surorii mele mai mici) o pereche de papuci de casa in forma de catelusi si o punga de napolitane Joe! Au venit tiptil si au pus cadourile in getutele pregatite langa usa, in camera noastra. De emotie/nerabdare, m-am trezit in toiul noptii si am scos capul din patul suprapus, sa ma uit in jos la ghetute sa vad daca a venit mosu. Cand am vazut punga de Joe si papuceii am ramas total deprimata pentru ca eu voiam ou Kinder si alte ciocolatele :) asa ca ce mi-am zis? “SIGUR M-AM TREZIT CAND MOSU PUNEA DARURILE SI NU A APUCAT SA LE PUNA PE TOATE”!!. Asa ca m-am culcat repede la loc plina de incredere ca pana dimineata mosul va fi terminat de pus tot ce avea in desaga pentru noi:)).
Dimineata am realizat ca de fapt mosul terminase de asezat cadourile si am fost foarte dezamagita! Mai tarziu aveam sa-i apreciez pe parintii mei care faceau eforturi, indiferent de cat de greu le era, pentru noi si pentru a nu lasa o zi ca asta sa treaca fara sa primim si noi ceva cat de mic!
Felicitari pentru blog si la cat mai multe articole frumoase!
Luna decembrie este preferata mea, luna in care simt ca e sarbatoare, oamenii sunt mai buni, mai calzi, iubesc forfota din magazine si faptul ca toti incercam sa facem o bucurie persoanelor din jur oricat ar fi de mica.Intr-un an de Mos Nicolae parintii mi-au spus ca nu o sa primesc nimic pentru ca nu am fost cuminte si in fiecare dimineata inainte de gradinita incep cu agitatie si nervisori:D plus ca in drumul spre gradinita trebuia sa intru in toate magazinele si sa ies de acolo cu ceva, orice:)).Am adormit greu si foarte suparata, in schimb dimineata cand am deschis ochii ma gandeam ca trebuie sa fi primit ceva, macar sa stiu ca mosul nu a uitat de mine chiar daca nu am fost cuminte, ghetutele erau pline cu dulciuri si fructe, iar bucuria a fost imensa.Era greu la noi in casa sa se cumpere cadouri ptr ca mereu cotrobaiam sa gasim ceva(eu si sora mea).In momentul in care ea gasea dulciurile le manca fara sa imi spuna ascundea ambalajele in toate hainutele mele care aveau buzunare si asa eram mereu acuzata ca mananc tot:)) Copilaria e minunata, dar nu se mai intoarce, in schimb sarbatorile sunt superbe si trebuie sa profitam de ele cat putem.O luna minunata tuturor:*
Era rece, ningea, eram nerabdatoare sa vina seara sa dorm si sa ma trezesc repede , mereu prima. dimineata avea sa vina “Mosu'” ( asa il numeam eu , pentru mine Mos Nicolae si Mos Craciun erau unul si acelasi, doar ca Mos Nicolae punea cadoul in papuci si Mos Craciun lasa cadaoul sub brad ). La mine venea Mosu’ noaptea si gaseam cadoul dimineata. Eram clasa a I-a si in acel an nu aveam somn. “Mosu’ , asa cum facea in fiecare an, se strecura dupa ce adormeam si punea cadoul modest in papucii lustruiti si dati cu crema obligatoriu :). M-am prefacut ca dorm pentru ca vroiam cu disperare sa-l vad pe Mosu’. Ei… am atipit cred cateva minute , in asteptarea lui, si m-am trezit in momentul cand “Mosu” se ridica de la papuci. :)) ce a urmat… am fost surprinsa ca e tata cel care sta aplecat peste papucii mei dar, am inceput sa-l cert ca el vrea sa-mi fure cadoul lasat de “mosu’. El a incremenit dar abia mai tarziu mi-am dat seama de expresia fetei lui de atunci. S-a apucat de ras cand a auzit ca eu il certam de ce vrea sa-mi fure cadoul lasat de Mosu’, si plangeam in disperare. Nu m-am gandit o secunda ca el era Mosu’, Incerca sa se disculpe ca vroia sa le aranjeze , ca vroia sa vada daca am pus bine papuceii, etc… nu si nu… pentru mine era hotul de cadiuri :))). Amintiri frumoase. Dar , de aici , m-am invatat minte : pentru baietelul meu care are 8 ani acum, mereu am grija de ” momentul” cand pun cadoul. Oricum, eu inca mai cred in Mosu’ :)…
Buna Laura
Copilul din mine isi aminteste cu drag si cu o usoara melancolie de perioada sarbatorilor de iarna, care incepeau cu ocazia Sf Nicolae. Ca toti copilasii “cuminti” atat eu cat si fratele meu ne pregateam ghetutele de cu seara si le asezam la fereastra in speranta ca Mos Nicolae nu ne va ocoli, dar mai ales ca a doua zi nu vom gasi o nuielusa ci macar dulciuri si portocale. Fara lipsa de modestie niciodata nu am avut neplacerea de a gasi nuieluse in ghetute, ci mereu mosul a avut grija sa puna ceva bun acolo. De aceea si in acest an as vrea ca Mosul sa nu ma ocoleasca si sa-mi aduca ceva special, numai pentru mine.
Sper ca Mosul sa-mi citeasca scrisorica si sa nu ma uite :p
M-am nascut in luna decembrie si deci , tot ce inseamna iarna pentru mine este deosebit.Iubesc iarna, ador aroma ei! Puritatea zapezii, mirosul bradului si a tot ce aduce acest anotimp.Nu numai ca sunt nascuta iarna dar sunt nascuta in noaptea de Mos Nicolae.Cum s-ar zice , Mosul m-a adus in ghetute parintilor mei.Deci, acum sarbatorile de iarna incep pentru mine odata cu Sfantul Andrei, cand este ziua nestematului meu, fetei mele, Andreea.Apoi continua cu ziua mea de nastere si Mos Nicolae, vine ziua tatalui meu tot in decembrie, Craciunul, a 3-a zi de Sf Stefan era ziua bunicului meu.Deci, o luna plina de cadouri si de sarbatoriti dragi inimii si sufletului meu!Nu pot uita bradutul in care mama mea punea tot felul de jucarioare iar pt ca pe vremea aceea nu existau luminite electrice, se puneau lumanarele frumos colorate prinse in suporturi speciale.Pe ramurile bradului erau asezate ghemotoace mici de vata, simbolizand zapada.Si totul era in mirosul de sarbatoare al casei impletit cu sfintenia si curatenia trupeasca si sufleteasca.Parca totul era mai pur atunci.Iar cadourile si toate jucariile le port in minte si acum.
Sarbatorile de iarna = copilarie <3
Abia astept sa am si eu copii si sa ii astepte si pe ei cizmulitele de Mos Nicolae cu portocale, bomboane sau banane… asa cum m-au asteptat si pe mine cizmulitele cand eram copil.
Am emotii doar cand ma gandesc cat de mult mai asteptam sa vina Mos Nicolae sau Mos Craciun…
Craciunl era prea frumos ca sa il uit..era singura seara cand mama si cu tata, ne lasau pe mine si pe fratele meu sa dormim in sufragerie unde era bradul instalat ( si unde de obicei dormeau ei) . Dar nu stiu cum se facea ca nicidata nu auzeam cand intrau in camera parintii sa lase cadourile sub brad :)
Acum rolurile s-au inversat , adica abia astept sa vina Sarbatorile sa ies dupa cadouri si sa ajung acasa in orasul natal sa le pot oferi parintilor mei :)
Perioada sarbatorilor de iarna este cea mai frumoasa perioada din viata mea.
Cat despre Mos Nicolae? Este prima sarbatoare care ne pune in miscare, care ne da bucurie in suflet atunci cand ne trezim dimineata si cautam in ghetute :)…imi amintesc cu asa drag cand ma trezeam in dimineata de 6 decembrie sa plec la scoala, si nici bine nu faceam ochi ca saream din pat intr-un suflet sa caut in ghetute, erau plineeeee de dulciurii de portocale, de bomboane si bineinteles nelipsita papusa barbie :)). Bine toate codourile erau bine meritate avand in vedere ca toata seara mi-am petrecut-o lustruind, infrumusetand ghetutele. Sper ca si anul asta sa primesc ceva frumos de la cel mai mosi dintre mosi :)) Mos Nicolae sau mos Laura !
Draguta postare,
Noi suntem mai multi copii la parinti, iar in fiecare an fiecare incerca sa ramana treaz cat mai mult posibil pentru a-l prinde per Mosul cand pune cadourile in papucei (era un fel de concurs intre noi).
Incercam tot timpul sa ghicim ce vom primi, stiam ca vor fi dulciuri si portocale, dar tot timpul mai era ceva specific fiecaruia. Din nefericire pentru noi, adormeam foarte repede si Mosul venea. Totusi in fiecare an aceeasi persoana gasea cadourile, era cea de-a doua surioara a mea. Iar cand le gasea incepea sa strige “A venit Mos Nicolae!!!!!!” Atunci toti ne trezeam si la 2, 3, 4 dimineata cautam prin ghetute si bineinteles ca ne si infruptam din dulciuri.
What memories!!
Multumesc pentru faptul ca m-ai facut sa imi aduc aminte de acele momente!!!
Chiar aveam nevoie!:D
O zi faina!
Daniela
Povestea mea de Mos Nicolae , e mai mult povestea traita de parintii mei prin prisma mea. Aveam 3 ani si era primul an in care trebuia sa vin Mos Nicolae. Parintii mei ma “instruisera” , imi povestisera tot despre mosul care noaptea vine pe la casele copiilor si lasa dulciuri si jucarii pentru cei cuminti, iar celor care nu au fost cuminti le lasa cate o nuielusa. Bineinteles ca ma speria ideea ca as putea primi in dar o nuielusa, asa ca cel putin in ultima luna incercasem sa ma comport exemplar. Si uite ca dupa o luna de fata cuminte, a venit si seara de 5 decembrie, seara in care conform obiceiului trebuie sa iti speli ghetutele si sa le lustruiesti. Zis si facut! M-am luptat singura cu ghetele mele, care erau jumatate din inaltimea mea, deoarece parintii imi spusesera ca numai daca imi lustruiesc singura ghetutele mosul ma viziteaza. Dupa ce m-am luptat cu ele si le-am lustruit cat de bine am putut, le-am asezat in pragul usii si rupta de oboseala dupa munca istovitoare, m=am asezat in pat si am adormit in secunda urmatoare. In dimineata urmatoare cei mai nerabdatori erau parintii mei, sa imi vada expresia si bucuria din ochii cand voi vedea ca “mosul” mi-a adus atatea daruri. Dar eu m-am trezit frumos, m-am dus la baie si nici ca am vazut ghetutele pline de cadouri care stateau fix in fata mea. Astfel ca bucuria parintilor mei a fost umbrita de faptul ca au trebuit ei sa imi reaminteasca ca a venit mosul, ca nu am muncit degeaba la ghetute o seara intreaga. Bucuria mea a fost imensa la descoperirea tuturor darurilor, dar a parintilor usor timorata ca nu a iesit totul cum isi doreau ! Dar pana la urma, devierile de la plan iti aduc amintiri si iti provoaca un sentiment placut, pe care ti-l amintesti dupa ani si ani !
Mos Nicolae e preferatul meu. Nu e atat de complicat ca Mos Craciun, dar e suficient de important incat sa prilejuiasca un binevenit schimb de cadouri. In plus, de Mos Nicolae e inca devreme, sarbatorile abia urmeaza sa vina, pregatirile sunt la inceput, listele de cumparaturi se completeaza inca. Asa ca parca si bucuria e mai mare. Am senzatia aia placuta de vacanta care abia incepe. Si ma e ceva care imi place la sarbatoarea de la inceputul lui Decembrie. Atunci se aprind luminitele in oras. Cand eram mica, Mos Nicolae imi aducea dulciuri si portocale. Cand am mai crescut, am primit intr-un an un pui de dalmatian cu un medalion la gat, pe care scria Nicky. Acum, ma bucur facand cadouri copiilor mei. Si pot sa spun ca nu exista bucurie mai mare de atat.
Multe dintre vacante mi le-am petrecut la tara la bunici. Si Mosul ma vizita acolo. Cativa ani l-am prins pe Mos Gerila. Intr-o iarna in care ningea abundent, sclipitor si frumos, Mosul mi-a lasat cadoul pe prispa la bunici. Am iesit in piciorusele goale, am ramas uimita (cat eram de mica) de frumusetea zapezii, desi era noapte afara, parca era zi. Am luat cadoul si am intrat in casa. In plina iarna Mosul mi-a adus cadou un vapor galben superb. Mi-a placut enorm!
Imi amintesc cu drag o intamplare foarte haioasa. Eram copil si m-a trezit in acea noapte un sunet de clopotei. M-am ridicat din pat si-am fugit la ghetute. Bineinteles ca dulciurile si papusa erau acolo. L-am trezit si pe fratele meu. Eram fascinate si fericita ca am auzit clopoteii Mosului Nicolae. Putin mai tarziu mi-am dat seama ca sunetul de clopotei venea de la un radio micut care nu fusese inchis. am fost putin dezamagita. :) Era un radio vechi rusesc si prindea doar Radio Romania Actualitati, nu avea rotita de cautare a altor frecvente. :)
Iubeesc Sarbatorile de Iarna si mai mult decat un om caruia ii plac le ador datorita mamei mele care a facut ca a ceste sarbatori sa fie speciale in sufletul meu de copil!Chiar zilele trecute ma gandeam si mi am adus aminte “jocurile” pe care mama le facea ca increderea mea ca EXISTA Mos Nicolae si Mos Craciun sa fie cat mai bine intiparite in mintea mea de copil, astfel imi aduc aminte cum ne facea pe mine si pe sora mea sa ne jucam in camera noastra ca ea sa poata pune cadourile pe geam si sa lase geamul larg deschis cum ca in acel an pe acolo au intrat…in alt an tot “izolate” in camera noastra la joaca deschidea usa punea cadourile pe covor la intrare suna o data la usa si inchidea usa repede si ne striga ca suna cineva la usa….in alt an a rugat o batrana simpatica care locuia langa apartamentul nostru sa ne puna ea cadoruile sa sune la usa si sa plece….in alt an tata a fost cel care ne a pus cadourile la usa si a fugit si a reaparut in casa dupa 5 minute dupa “vizita mosului” si noi eram in extaz ca a fost Mosuuul!!!:))…multe multe amintiri si ii multumesc in special mamei care ani de a randul a facut ca acest mit sa ramana realitate in sufletele si mintea noastra de copii:)Acum sunt mama unei fetite de 1 an si iubesc gandul ca am si eu cui sa aduc acel zambet pur pe chipul ei in momentul in care va gasi cadourile si cand voi vedea mirarea din sufletul ei de Inger!!Multumesc Laura ca ai reusit in aceasta dimineata cu ceata sa mi aduci soare in suflet si zambet pe chip!O zi minunata!!Sarbatori cu lumina!
Si eu iubesc sarbatorile de iarna si astept nespus de mult sa fac bradul cu cei dragi…Imi amintesc cat entuziasm puneam atunci cand stiam ca trebuie sa soseasca Mosul. O rugam pe mami sa deschida geamul, sau usa de la intrare ca sa aiba pe unde intra Mosul, ca desi are el puteri magice , tot trebuie sa aiba o cale de intrare , asta ii tot repetam…Ma pacalea ea bineinteles, dar eu noaptea ma trezeam si fugeam sa descui usa de la intrare. si nu numai ca o descuiam, dar o si deschideam putin. Ma trezeam dimineata si direct la incaltamine eram, pe care o aliniasem incepand de la cea de vara pana la cea de iarna, daca se intampla sa fiu la bunici era si mai mare bucuria caci era o atmosfera nemaipomenita, iar bunicul meu imi agata intotdeauna in cuier o punga numai cu dulciuri si portocale…
Imi amintesc ca intr-o dimineata m-am trezit inaintea parintilor mei si m-am dus la ghetute, unde nu era nimic, pentru ca nu apucasera sa puna dulciurile si jucariile. Am plans din tot sufletul meu si spuneam ca Mosul m-a uitat…Mami m-a convins sa merg la somn ca trebuie sa apara , iar in momentul cand am descoperit ghetutele pline atat de bucuroasa am fost incat nu mai aveam aer de bucurie si tot strigam,” Mami , mami a venit mosul, a venit , mamiiiiiii nu m-a uitat ! “”. Doamne cata bucurie imi ofereau momentele astea.
Imi este atat de dor de copilarie, de clipele speciale pe care le traiesti,de bunicii care imergeau cu sania cu tine, care mergeau la colinde si oriunde iti poftea inimioara , si imi este atat de dor sa pot sa ii mai spun bunicului” ” Tataie , hai cu mine, tataie du-ma la sanius…
Cele mai frumoase sarbatori sunt acelea in care esti cu cei dragi si nu conteaza unde estii, atata timp cat ei sunt cu tine.
Amintirile din copilaria mea nu sunt prea multe, dar de 7 ani traiesc magia sarbatorior alaturi de baiatul meu si ma bucur vazandu-l pe el fericit cand isi deschide cadourile de la Mos.
Decembrie e luna sufletului meu, in care colind, in care mi-e gandul la cei dragi si exact cum scriai si tu, la familie. E perioada unui prezent calm, pentru ca oamenii vor sa fie mai buni, vor sa zambeasca mai mult, vor sa transmita o stare de bucurie. Imi e drag Mos Nicolae, cu nuiaua lui cu tot…si stiu ca datorita unor astfel de amintiri, putem retrai mereu povestea noastra de decembrie, incepand zambind cu “a fost odata”…
Desi am crescut, in preajma sarbatorior de iarna, cand se apropie Mos Nicolae si Mos Craciun ma simt ca atunci cand eram mica.Astept acele momente cu mult entuziasm si in fiecare an imi amintesc cum stateam ascunsa in patul meu din dormitor,cuminte, la televizor si ma chinuiam sa adorm pt ca parintii mei ma pacaleau ca numai daca adorm mosul vine la mine si imi aduce cadouri pt ca vede pe geam ca sunt cuminte :)) erau minunate clipele acelea..e minunat sa crezi in Mos Nicolae si Mos Craciun! si acum mare imi rog parintii si sora, cadourile de Mos sa mi le puna in ghetute ca sa nu se piarda din farmecul sarbatorilor ;))
Ador sarbatorile de iarna , ador sa daruiec , cadouri , zambete….bucurie. Pentru mine sarbatoarea “Mosului Nicolae” iseamna foarte mult. Este clopotelul meu care ma anunta in fiecare an ca incep sarbatorile si ca incep minunatele cadouri. Cand ma asez in fata ghetelor ca sa aranjez cadourile pentru cei dragi tot timpul ma amuz si imi readuc aminte de o intamplare draga mie: Intr-un an …putin mai nefericit…am fost singura de sarbatori…asa ca nu avea cine sa-mi daruiasca un cadou si nici macar un zambet. Am fost foarte trista…fiind singura , in seara de 5 decembrie , cand in alti anii in aceasta seara le dadeam de treaba parintilor si prietenilor numai ca sa pot sa le pun cadourile in incaltaminte si sa nu observe iar dimineata le desfaceam impreuna. Insa , in acel an..nimic nu mai era la fel. Asa caaa….m-am oprit din suspinat..m-am urcat in masina si am pornit sa-mi cumpar singura un cadou ( adica:pijamale si un parfum..asta primeam mereu de la ai mei :)) ). Iar seara mi-am pus singura cadoul in incaltamnite si dimineata m-am bucurat de el asa cum as fii facut alaturi de familie. ;)
Buna!Citind postarea ta de azi,am retrait zilele din copilarie ,cand asteptam,impreuna cu fratele meu mai mic sa vina Mos Nicolae si Mos Craciun,sa descoperim fericiti ce se ascundea in cadourile de sub brad si ghetute.De Mos Niculae ,era preambulul,dar era atat de frumos sa gasim in ghetute portocale,ciocolata speciala pentru copii si mai mereu primeam si cate un mic cadou cat sa incapa intr-o gheata:un joc,masinuta,o carte..noi ne bucuram nespus si inceputul sarbatorilor era parca asa aproape si frigul devenea placut,iarna devenea parca asa de poveste..asa vedeam ca si copii,dar sa stii ca si acum,maturi fiind , ne bucuram de aceasta zi,mai ales ca nepotica mea,fiica fratelui meu e nascuta pe 6 decembrie..sa avem cu totii o iarna frumoasa ,cu sarbatori magice si cadouri speciale!Mihaela-Alina ,Iasi
Mos Nicolae aducea cu el magia sarbatorilor de iarna, impreuna cu multimea de cadouri si dulciuri de la parinti si bunici. Totdeauna familia se intregea pt a-l sarbatori pe Mos Nicolae si ada as vrea sa fie si atunci cand voi avea copii.
Mos Nicolae insemna preludiul unei povesti de iarna minunate.Emotia, bucuria si entuziasmul erau de neegalat in dimineata in care primul lucru inainte de orice era sa ajungi la ghetute.Desi stiam cam ce aduce, aveam nevoie in fiecare an de confirmarea existentei lui.Atat si nimic mai mult.Nu mai contau portocalele, biscuitii si nelipsita nuielusa, stiam ca inca exista si povestea continua.Daca mai era si zapada pe strada, era perfect si cadrul era deja de vis.As vrea sa cred ca esenta acelei povesti s-a pastrat si peste generatii, chiar daca portocalele si nuielusele au fost inlocuite cu tot felul de gadgeturi.
Sarbatori cu bine si emotie, sa primesti Laura!
De Mos Nicolae simt cu adevarat ca incepe luna MAGICA. De cand eram mica am fost fermecata de aceasta zi, parintii mei au stiut mereu cum sa ma faca sa cred in magie. Nu m-au amagit cu povesti. Sora mea mai mare mereu cauta cadouri prin casa, pentru ca stia ea sigur ca mama si tata sunt Mos Nicolae. Eu mereu o certam si ii spuneam ca strica farmecul, Cu toate ca aveam indoiala provocata de sora mea, si ii urmarea in fiecare secunda pe parintii mei, nu stiu cum faceau, dar NICIODATA nu ii prindeam. Stateam cu ochii pe ghetute non stop. Am primit tot felul de cadouri, jucarii, dulciuri, nuieluse. Cadoul care ma face sa simt cu adevarat ca este iarna sunt mandarinele.
Va urez o viata plina de cadouri si daca tot vine luna magica, sa va bucurati de ea.
in fiecare an ma bucuram cand sosea mos nicolae, mai ales ca nu prea aveam rabdare sa astept pana la craciun sa primesc cadouri, asa ca parintii imi mai astamparau putin “foamea de cadouri” cu aceasta ocazie. nelipsita din ghete era botutza, indiferent daca eram sau nu cuminte. in ziua de azi mos nicoale pentru mine nu prea mai are farmec daca vine fara botutza
Ziua de Mos Nicolae era preferata noastra ( a mea si a fratilor mei) pentru ca, intr-un fel deschidea perioada sarbatorilor… cadourilor…ceea ce imi aminteste de fiecare data de aceasta sarbatoare este mirosul acela de plastic, care se simtea in toata casa cand deschideai confectia papusilor… eu si sora mea pe langa dulciuri primeam aceste papusi, iar fratii mei primeau masinute, motociclete, care durau, in cazurile fericite, circa 2 ore… sunt foarte frumoase sarbatorile de iarna, mai ales cand esti copil, si MAI ALES cand sunt 4 sufletele sub acelasi acoperis care asteapta venirea lui Mos Nicolae… as da cu siguranta timpul inapoi sa mai pot trai aceste momente…
Vaaaai, asteptam atat de tare sa vina Mos Nicolae cand eram copil! Cred ca-l asteptam mai mult decat pe Mos Craciun. Asta pentru ca venea atunci cand inca eram la scoala (Mos Craciun venea in vacanta) si abia asteptam sa ma laud colegilor ce am primit. Aveam un fel de traditie, primeam mereu o ghetuta de duciuri, iar in cea de-a doua aveam asezat un pulover sau o caciulita. Ce tare ma bucuram! Si cu cat sarg imi curatam ghetele si le asezam frumos la geam! Ce clipe minunate!
Nu stiu din ce motiv si prin cea asocieri mi-am format eu imaginea despre Mos Nicolae, cert este ca o perioada am crezut ca avea infatisarea unui om cu cap de ren :)) In ciuada acestei imagini, tot il asteptam cu nerabdare, pregatindu-mi chiar mai multe perechi de ghete, in speranta ca va lasa ceva macar intr-una. La noi in familie traditional era sa primim pijama si dulciuri si inca incercam sa pastram acest obicei desi am crescut si eu si sora mea. Oricum magia asteptarii este greu sa o mai recreezi, dar macar mai exista cea a surprizei :)
Cu Mos Nicolae incepe luna cadourilor, a manusilor si fularelor, a nasurilor inrosite si a fulgilor de nea. Imi place sa fiu Mos Nicolae mult mai mult decat sa primesc de la Mos Nicolae. Vremea portocalelor si a pijamalutelor din ghtute a trecut…imi e dor sa o aud pe mama in mijlocul noptii punand cadourile in ghtute…
De Mos Nicolae in fiecare an al copilariei mele primeam o cutie cu bomboane , o conserva de compot de ananas,ciorapei sau caciulita . Pentru ca am copilarit la bunici pana la 7ani si am avut o bunica sibianca extraordinara imi pastrez vie amintirea sarbatorilor petrecute cu ea.
6 Decembrie avea pentru mine denumirea “Seara de Mos Nicolae” sau ar mai fi putut fi numita “Seara lustruirii ghetelor cele mai incapatoare”. Era seara in care ma culcam devreme pentru a ma trezi devreme (wow!) in scopul de a descoperi bunatatile lasate cu drag din desaga grijuliului mosneag iubitor de copii, care nu vrea sa se arate niciodata.
Elementele nelipsite erau, bineinteles, portocalele urmate de banane si o ciocolata Bounty care era stiuta drept preferata mea… Ma surprindeau de fiecare data cu acelasi zambet fericit si stiam in sinea mea ca acela era doar o incalzire pentru Craciun!
Perioada sarbatorilor de iarna este una speciala, magica pentru mine si pot spune ca am amintiri foarte frumoase de atunci cand eram copil. In fiecare an asteptam cu nerabdare sa primesc cat mai multe cadouri si avem eu o regula, Mosul primea o scrisoare din partea mea. Desigur, in scrisoare erau enumerate multitudinea de cadouri pe care le doream :)) si pe langa asta, mentionam cat de cuminte si ascultatoare am fost! Atunci cand trebuia sa soseasca Mos Nicolae luam la lustruit ghetele, le aranjam frumos langa usa, puneam scrisoarea si fugeam repede in pat cu gandul ca eu nu voi adormi, ci voi sta treaza sa ma intalnesc cu Mosu’, sa-l imbratisez si sa-i multumesc pentru cadouri. Oricat de mult ma straduiam, acest lucru nu se intampla, eu adormeam de fiecare data, iar a doua zi eram putin dezamagita de mine, insa uitam repede la vederea cadourilor.
Am avut o copilarie frumoasa, m-am bucurat de fiecare lucru marunt si ma gandesc acum cu nostalgie la acele clipe deosebite, pe care le traiesti cu maxima intensitate atunci cand esti la o varsta frageda! Mi-as dori sa ma intorc in timp, pret de 5 minute macar..
Hmmm…Mos Nicolae! Ma bucur si acum de aceasta zi, chiar daca stim cu totii povestea adevarata a lui Mos Nicolae :)
important e ca dimineata sa gasesti ceva in ghetute :) indiferent, orice, doar sa fie ceva acolo :)
Cand eram copil aveam un adevarat ritual, imi pregeteam ghetele in cele mai mici detalii, le stergeam, le dadeam cu crema de ghete, le lustruiam pana sclipeau, ca sa stiu ca Mosului nu-i vor scapa din ochi. Ma puneam la somn mai devreme decat de obicei pentru ca nu mai aveam rabdare, vroiam sa fie mai repede dimineata sa fug repede sa vad ce mi-a adus mosuuuuul.
Am amintiri frumoase de atunci si-mi doresc ca si copiii mei sa simta aceste bucurii.
Sarbatori fericite, Laura!!!
Cu siguranta perioada sarbatorilor este cea mai frumoasa din an, si de aceea o astept cu nerabdare…Retraiesc amintiri frumoase din copilarie cand credeam in Mos Nicolae si Mos Craciun (deghizati fiind tatal sau unchiul meu), cand totul era atat de simplu si perfect. Anul acesta imi doaresc sa fiu alaturi de cei dragi si sa ne bucuram de faptul ca ne avem unii pe ceilalti, ca suntem sanatosi si voiosi :)
imi plac foarte mult sarbatorile de iarna, poate si pentru ca sunt si nascuta in preajma Craciunului; totul este minunat in luna decembrie…incepand cu oamenii, care sunt mai veseli, mai buni, cadouri si dulciuri (in cantitati mai mari in aceasta perioada), fulgi de nea, luminite, artificii…. imi aduc aminte ca de Sf Nicolae primeam numai dulciuri- aceasta fiind traditia si, desi nu imi doream, in fiecare an era o nuielusa. nu aparea acolo pentru ca nu fusesem cuminte, ci doar pentru a mi se reaminti ca, sunt sub “supraveghere parinteasca” in permanenta si ca parintii comunica tot timpul cu Mos Nicolae si cu Mos Craciun…si, bineinteles ca, dorind sa primesc de Mos Craciun muuuulte jucarii, ma mai cuminteam o perioada .:)
Din pacate eu nu mai astept sarbatorile de iarna cum o faceam inainte. As vrea sa simt iarasi acel sentiment de dor de casa cand esti plecata departe …sentiment care te face sa rupi usa ca sa stai 1 zi alaturi de cei dragi, sa imparti cadouri cu ei, sa iei masa impreuna.Din pacate, anul asta este un an trist pentru mine pentru ca Dzeu mi-a luat ceva ce iubeam foarte mult…pe tata.
Asa cum ai spus si tu, odata cu Mos Nicolae incepea nebunia sarbatorilor de iarna si mai ales a cadourilor. Tin minte ca primeam, ca si tine portocale sau mandarine (erau mai dulci) ciocolata, bomboane, in special dulciuri, deoarece stiam ca Mos Nicolae era mai sarac decat Mos Craciun :)) astfel ca mai aveam de asteptat pana de Craciun sa primesc ceva mai substantial :) crescand in aceeasi casa si cu bunicii, aveam parte de 2 randuri de cadouri, asa ca eram cea mai fericita!
Draga Laura,
Da-mi voie sa te felicit pentru site! Te urmaresc cu admiratie, mai ales ca esti ieseanca ca si mine!
Cat despre sarbatorile de iarna, anul acesta le astept cu nerabdare. Sunt insarcinata si voi naste la sfarsitul lunii acesteia. Asadar, se anunta sarbatori de poveste pentru familia noastra. O sa retraiesc langa fetita mea aceleasi emotii de Mos Nicolae si Mos Craciun. Cadourile spirituale primeaza in fata celor materiale si bucuria vine din simplitate!
Profitand de ocazia acestui mesaj, sa-l transmiti sanatate tatalui tau! Mi-a fost diriginte si profesor de spor!