Craciun Fericit!

Foto Iustin Surpanelu

Craciunul a fost intotdeauna sarbatoarea mea preferata. Imi place inca din copilarie – pentru brad, pentru Mos Craciun cu sania lui trasa de reni simpatici, incarcat cu daruri multe, pentru nasterea Domnului (sensul profund al sarbatorii l-am inteles mai tarziu). Anul asta insa perioada pregatirilor m-a emotionat mai mult ca niciodata. Este primul Craciun din viata Ritei. Am fost constienta de lucrul asta si convinsa ca-mi va aduce o bucurie in plus. Nu ma asteptam insa ca prezenta ei sa-mi destepte amintiri din propria mea copilarie, sa readuca la viata stari si sentimente pe care nu eram constienta ca le am. E tulburator cum te poate face un copilas atat de mic sa traiesti emotii atat de mari. Iar lucrurile se intampla in cel mai firesc mod cu putinta. Nici nu banuiesti ce le-ar putea declansa.

Spre exemplu, intr-o simpla zi de luni dimineata, Cosmin m-a lasat sa dorm mai mult si a coborat el cu Rita in bucatarie. Dupa ce m-am trezit si eu, i-am gasit acolo, in pijamale: Rita pe scaunul ei se juca cu o carticica – ii plac foarte mult – iar Cosmin spala o cratita si ascultau amandoi colinde. Am ramas in pragul usii uitandu-ma la ei si nu mi-am putut stapani lacrimile. Cand Cosmin s-a uitat uimit la mine, nici nu stiam exact ce sa-i spun ca am. Am fost impresionata de atmosfera de pace, de duiosia care plutea in aer, de bucuria tihnita a zilelor premergatoare Craciunului. Toate la un loc, cred!

Tot in ziua aceea, Cosmin a cumparat bradul si l-a adus acasa. Uimire, fascinatie – lucrurile acestea le citeam in expresiile de pe fata Ritei. E un copil foarte curios si, cand o intereseaza un lucru, il exploreaza pe indelete, nu se plictiseste repede. Bineinteles ca nu am asteptat si am facut bradul in aceeasi zi. Ne-am strans toti trei, am pus colinde si am impodobit bradul. Rita a descoperit cu ocazia asta ce chestie interesanta e o instalatie pentru pomul de Craciun, iar globurile i s-au parut fascinante!

Si globurile astea au o poveste. Cand am deschis cutia in care le tin, parca am deschis cutia cu amintiri! Multe sunt pastrate din copilarie. Le aveam in bradul pe care-l faceam la bunica mea. Nu mai este fizic alaturi de noi, dar o port in inima. Ii sunt recunoscatoare ei, dar si parintilor mei ca m-au invatat, fara cuvinte multe, prin exemplul lor, sa traiesc Craciunul in felul asta. Cred ca asta e o mostenire importanta, de care vreau sa am grija si sa o transmit mai departe. Si mi se pare fantastic ca, de fapt, au fost prezente atatea generatii in momentul cand am impodobit bradul – chiar daca unii doar printre amintiri.

In cutia cu globuri am gasit si lista cu dorintele de anul trecut si am constatat, cu surpriza, ca aproape toate s-au implinit!

De Craciunul asta am o singura dorinta – sa ne tina Dumnezeu tot asa, sanatosi si impreuna.

Craciun binecuvantat iti doresc si tie!