Cresa vs. Bona

foto Alex Galmeanu

Zi mare in viata Ritei si a noastra, ca familie! Rita merge la cresa de cateva zile, asadar am trecut intr-o noua etapa! Stiu ca multe mame se framanta in legatura cu aceasta decizie – Ce este mai bine pentru copil? Cresa sau bona? – asa ca astazi vreau sa-ti vorbesc despre modul cum am luat noi hotararea.

Vreau sa spun dintru inceput ca nu pledez in mod special pentru niciuna dintre variante. Decizia am luat-o studiind cu atentie, de cateva luni incoace, personalitatea Ritei si preferintele ei. Vrem sa o crestem pe Rita independenta si increzatoare, deschisa spre contactul cu oamenii, dar daca firea ei nu ar fi fost asa, nu am fi avut ce face.

Cand nu esti parinte, decizia asta pare foarte simpla, dar stand zi de zi cu copilul si observandu-l, situatia se schimba.

Am vazut in jurul noastru tot felul de exemple: prieteni care au angajat bone filipineze, românce, rusoaice, altii care au apelat la bunici sa stea cu copiii sau mame care l-au ingrijit pe cel mic pana la 3 ani, apoi l-au dat la gradinita. Avem si prieteni care au apelat la cresa inca de cand copilul era foarte mic.

Impreuna cu Cosmin, am analizat cu atentie si varianta cresa si pe cea a bonei si am ajuns la urmatoarele concluzii:

– Atentia unei bone este indreptata exclusiv asupra copilului pe care-l are in grija

– Are responsabilitatea doar pentru el, asadar, se presupune ca este mai atenta

– Ii poate gati copilului mancarea cu care este obisnuit

In cazul cresei, avantajul este ca:

– Cel mic intra in colectivitate si relationeaza cu alti copii

– Este determinat sa se descurce cumva pe cont propriu

– Nu are un program preferential
– Se obisnuieste cu diferite feluri de mancare si mananca alaturi de alti copilasi macar o data pe zi.

Bineinteles ca fiecare mama alege pentru copilul ei ce e mai bine – cel mic nu trebuie scos fortat din mediul lui, iar mama trebuie sa aiba grija de psihicul ei. Sa nu-l dea pe cel mic la cresa, daca se imbolnaveste de grija!:)

In cazul nostru, nu am avut cum sa o lasam pe Rita cu bunicii, pentru ca parintii lui Cosmin sunt la Targu-Mures, iar ai mei la Iasi. Vin, intr-adevar, sa ne viziteze si stau cateva ore cu nepoata lor, iar noi nu am fost absurzi sa-i dezradacinam ca sa stea cu Rita. Nu sa s-ar fi pus problema :))

In lunile cat i-am studiat comportamentul Ritei ca sa vedem ce varianta i se potriveste cel mai bine, bona sau cresa, am fost incurajati de faptul ca ea este o fire foarte sociabila. Indiferent unde ne-am afla – in parc, in aeroport, in tara sau strainatate – daca vede vreun copil, fuge imediat la el. Practic, am simtit ca alegerea de a o da part-time la cresa e cea naturala, ca si cand i-ar apartine ei. Iar mai concret, lucrurile care au orientat decizia in aceasta directie au fost urmatoarele:

– Rita e un copil foarte sociabil. Ii place sa stea cu alti copii, e entuziasmata si se simte bine in prezenta lor si in parc nu este acelasi lucru.

– Se adapteaza usor la schimbari, iar din acest punct de vedere calatoriile i-au prins foarte bine

– In cazul ei, diversificarea a mers lin. Si tot calatoriile facute impreuna au ajutat-o sa nu fie reticenta la feluri noi de mancare

– Nu are o problema sa stea si cu alte persoane, pentru ca stie ce are nevoie – ca sa zic asa – comunica.
– Merge singurica de doua luni si astfel are autonomie.

Evident ca ne-am gandit si la riscurile presupuse de intrarea intr-o comunitate, respectiv sa raceasca mai des sau sa faca viroze. Dar cred ca, pe termen mai lung, imunitatea ei, care e in continua formare, va avea de castigat. Si interactiunea cu copiii si faptul ca are o aparenta independenta ii vor fi de folos in viitor. Cred ca o vor face mai puternica.

Acum, Rita sta jumatate de zi cu noi si jumatate la cresa. E un inceput. Vom vedea cum va fi pe viitor, dar va tin la curent!

Cand am ales cresa, am avut in vedere sa fie aproape de casa. Si norocul a facut chiar sa gasim asa ceva. Am dat-o pe Rita la o cresa din spatele casei, unde au fost si copiii unor prieteni de-ai nostri si au fost foarte multumiti. Nu este vreo cresa cu nume sonor, ci una cu oameni care pur si simplu iubesc copiii. In toata cresa sunt 20 de copii cu varste intre 9 luni si trei ani, cu activitati potrivite varstei, exista multe ingrijitoare si o doamna care vine in fiecare zi sa gateasca. Mancarea e proaspata, din ingrediente de calitate si adaptata nevoilor celor mici. Spre exemplu, nu folosesc zahar, iaurtul il fac ei si le dau copiilor numai fructe organice. In plus nu avem grup de mamici care mi se pare un factor mare de stres pentru mamicile din jurul meu.

Noi ne-am propus sa o dam la cresa acum cateva luni, dar fiind prinsi cu “calatoriile” atat de dragi noua nu am gasit sa legam 5 zile. :)) Ei bine, nici acum nu avem prea mult timp in care stam in Bucuresti, dar trebuie sa incepem de undeva, nu? :))

Concluzia ar fi ca intre variantele bona vs cresa, am ales cresa, pentru ca se potriveste mai bine felului de a fi al Ritei. Iar daca voi mai avea un copil, tot asa voi proceda: observ din comportamentul lui ce i-ar face mai bine si urmez acea varianta. Adica nu voi da copilul la cresa doar pentru ca asa am procedat cu Rita, ci voi tine cont de caracteristicile personalitatii lui. :)

Voi reveni intr-o postare viitoare cu detalii despre cum s-a acomodat Rita cu cresa, dar cel mai important lucru este acela ca

Voi ce ati ales intre cresa si bona si cum ati luat decizia?