Cred ca una dintre intrebarile care mi s-au adresat cel mai des in timpul sarcinii a fost cum m-am impacat cu transformarile corpului, cu noua lui forma. Mi-am dat seama din frecventa cu care se repeta ca aceasta este o preocupare pentru multe femei asa ca astazi as vrea sa-ti spun parerea mea despre acest lucru.
Ma pregatesc sa aduc pe lume al treilea bebelus si pot sa spun ca nicio sarcina nu a semanat cu cealalta. Cu atat mai mult, cred ca modul in care femeile traiesc experienta maternitatii poate fi foarte diferit de la una la cealalta, in functie de tot felul de factori, care de care mai subiectiv, probabil.
Cert e ca in aceasta perioada nu numai corpul, ci si psihicul unei femei trece prin schimbari radicale. In cazul meu, prima sarcina, cu Rita a fost foarte diferita fata de celelalte. Atunci am retinut mai multa apa, m-am deformat mai tare si m-am umflat. Imi amintesc ca de la un moment dat incolo nu mai puteam purta inele, iar spre final, respiram destul de greu. Parca tot corpul era bulversat si nu stia ce i se intampla, desi – asa cum s-a dovedit – el face foarte bine ce are de facut. La nivel psihologic traiam aceeasi stare de bulversare, pentru ca era prima experienta de acest gen. Cel putin la inceput, aveam stari contradictorii, de bucurie si de ingrijorare, de anxietate si entuziasm. Insa, pe masura ce sarcina avansa, descopeream cu uimire ce experienta fascinanta traversez.
Da, e adevarat, sunt niste kilograme in plus, iar corpul arata altfel fata de imaginea proiectata in mintea noastra in mod obisnuit. Cu toate astea, kilogramele nu vin chiar peste noapte, ci treptat, asa ca ai timp sa te obisnuiesti cu gandul. Nu e ca si cand m-as trezi intr-o dimineata cu 10 kg in plus fata de ziua anterioara. In cazul asta mai mult ca sigur as avea un soc. Dar la prima sarcina stiam – cel putin in teorie – ce va urma. Am observat corpul, i-am admirat inteligenta si am acceptat noile proportii (adica „gabaritul depasit”), precum si celelalte neplaceri firesti din sarcina: poate uneori greata, somnolenta, faptul ca mergi la baie de te plictisesti si toate celelalte binecunoscute mamicilor. Pe unele le-am depasit cu diferite remedii (naturiste, in general), pe altele le-am rabdat, pentru ca nu am avut ce face. Am incercat cat de cat sa ma pregatesc pregatita psihic pentru schimbari, ceea ce pana la urma poate ca a contat. Cu ajutorul lui Dumnezeu am inceput sa vad ca intamplarea asta pe care o poate trai orice femeie e un adevarat miracolul. Si atunci am inceput sa ma bucur de el. Partea buna e ca o stare psihica buna te ajuta si in plan fizic.
La sarcina cu Vera si la cea de acum am acceptat transformarile corpului cu si mai multa seninatate. De fapt, pot spune ca m-am simtit perfect in pielea mea, chiar si cand sarcina e foarte avansata. Simt ca forma aceasta a corpului mi se potriveste cel mai bine si sunt convinsa ca exista multe femei care gandesc ca mine. Inainte sa am copiii, auzeam persoane afirmand ca femeile insarcinate au o frumusete aparte. Nu credeam ca e asa, dar acum stiu ce vor sa spuna. Frumusetea feminina are multe fatete, iar cea a maternitatii este poate cea mai speciala dintre ele. Trebuie doar sa avem rabdare cu corpul nostru, sa ii dam timp si sa-l iubim, in plina transformare. Tu cum ai acceptat transformarile corpului in sarcina? Te-ai acomodat usor cu noile forme?
Foto Alex Galmeanu
Hairstyle Catalin Manolache
Make up Alexandra Craescu
