Grecia: Corfu

Acum, pe ultima suta de metri a verii, mi-am propus sa iti povestesc si cum a fost vacanta în Corfu, Grecia, pentru că, ma gandesc, poate sunt mame care inca se intreaba unde sa mearga cu copiii mici in vacanta. Vremea se anunta buna pana dincolo de mijlocul lui septembrie, asa ca timpul inca nu e trecut.

Dupa vacanta din Franta, unde am vizitat foarte multe si nu am avut aproape nicio clipa de relaxare, ne-a fost limpede ca avem nevoie de cateva zile de relaxare, o vacanta in adevaratul sens al cuvantului, in care sa ne incarcam bateriile. Si asa ne-am hotarat sa mergem la Corfu, in Grecia, unde am petrecut un timp exact cum ne-am dorit. Dupa ce ne-am intors, am intrat direct in priza. Am inceput cu repetitiile pentru spectacolele din toamna, am avut si evenimente in familie, aniversarea primul an din viata Verei , o saptamana pe litoralul nostru, cateva zile in Maramures si iata ca abia acum apuc sa-ti povestesc cum a fost in Corfu.

Aveam nevoie de o pauza ca de aer – din toate punctele de vedere – si vacanta asta ne-a oferit ce ne trebuia. Am plecat noi, toti patru, impreuna cu Alina, sora mea si mama. De multa vreme nu ne-am mai petrecut o vacanta impreuna, iar timpul asta unii cu altii m-a bucurat mult. Imi amintesc ca pe vremea cand nu eram casatorita mergeam des la mare impreuna cu Alina si mama. Acum, in Grecia, am stat iar la taclale ca fetele, pe-ndelete, ceea ce a fost minunat! Inca de cand traia tata – Dumnezeu sa-l odihneasca! – imi propusesem sa avem minimum o vacanta pe an impreuna cu parintii. Lucrul asta mi se pare benefic, pentru ca traim in orase diferite, ne schimbam cu vremea, trecem prin transformari, tindem sa ne intalnim la aceleasi evenimente de familie si ne prinde tare bine sa ne redescoperim si in alte contexte.

Pana acum, niciodata nu am luat in considerare sa mergem intr-o vacanta all inclusive sau sa zburam cu chartere. Insa, de data asta, pentru ca simteam ca am acumulat destula oboseala, ne-a tentat teribil ideea. Ce-ar fi sa incercam?, ne-am zis si uite ca nu am regretat. Am ales un resort (Mayor Pelekas Monastery) din insula Corfu, asezat intr-o pozitie splendida, pe malul marii, care ne oferea un peisaj de vis. Din pacate, nu pot face o comparatie cu alte resorturi all inclusive, pentru ca e prima data cand experimentam asa ceva. De obicei, suntem focusati pe descoperirea de locuri noi, ne organizam singuri toate vacantele, dar acum eram cu totii prea obositi pentru asa ceva.

Una peste alta, locul ni s-a potrivit de minune! Resortul era pozitionat undeva pe un deal, urcai niste trepte, iar la poale ni se asternea marea, de un albastru-verzui curat, calma uneori ca un lac, furioasa alteori, cu valuri care se spargeau zgomotos de mal.

A fost o vacanta tihnita, in care ne-am armonizat si ne-am organizat perfect, in sensul ca am reusit si sa ne odihnim – chiar daca am mers cu doi copii mici – si am reusit sa stam si impreuna. M-am bucurat mult ca am fost cu Alina si cu mama mai ales datorita relatiei speciale care vad ca exista intre ele si fetele mele.

Programul de vacanta s-a impus cumva de la sine. Dimineata, cand ne trezeam, mama era deja la plaja. Noi mergeam la micul dejun, apoi ne intalneam cu ea la malul marii. Am stat la plaja mai mult dimineata si dupa-amiza, tarziu si mai putin la piscina. Pe la 10.30 – 11.00, mergeam sa o culc pe Vera, iar la pranz mancam toti impreuna. Apoi, cat se mai juca mama cu Vera sau se plimbau, eu mergeam sa o adorm pe Rita, iar dupa-amiezele ni le petreceam impreuna. In tot timpul asta, Cosmin a lucrat. Si-a dorit mult sa poata lucra in vacanta asta si uite ca a si reusit.

Seara, in jur de 7, mergeam la cina. La resortul unde am fost cazati, aveau in fiecare seara program – uneori muzica greceasca, alteori, cinema in aer liber pentru copii si multe alte atractii. Existau si locuri de joaca pentru cei mici, atat inauntru, cat si afara, dar noi nu le-am lasat pe fete. Preferam sa stam impreuna pe plaja, sa se bucure de soare, apa marii si sa beneficieze de aerosoli.

Serile pe terasa erau foarte placute. Stateam la povesti, la un pahar cu vin, admiram apusul, care era pur si simplu spectaculos privit din locul unde ne aflam si ne-am bucurat de mancarea gustoasa si bine gatita. Am primit suport si in ce priveste mancarea Verei, in sensul ca, daca rugam sa ne dea ceva prin blender, la restaurant, erau super prompti. Vera nu are inca toti dintii si, daca era mancare cu care ma temeam ca s-ar putea ineca, ii rugam sa o marunteasca.

Programul nostru de zi cu zi a constat in plimbari pe malul marii sau in imprejurimi, inot, stat la povesti, ca pe vremuri si cam atat. Nu am apucat sa citesc mare lucru, pentru ca am tot fost cu ochii pe fete, sa le supraveghez, dar, una peste alta, a fost relaxant, cu atat mai mult cu cat atat mama cat si Alina m-au ajutat. :) De cele mai multe ori, seara, cand mergeam sa culcam fetele, adormeam si noi devreme, asa ca ne-am si odihnit cu ocazia asta.

O singura data in cele 8 zile petrecute in Grecia am fost in centrul statiunii, pentru ca accesul inapoi la resort era destul de greu, de obositor. S-a intamplat chiar de 8 august, cand ne-am sarbatorit nunta de zahar – 6 ani de la casatorie. Cu ocazia asta, Cosmin mi-a cumparat niste cercei si un lantisor cu o piatra albastra, care sa-mi aduca aminte de limpezimea apelor Marii Ionice si de momentele petrecute in acesta vacanta. Am petrecut o seara frumoasa la un restaurant, apoi ne-am intors la resort si, la cateva zile distanta, ne-am intors in tara. Am venit cu o stare de multumire, de lucru „facut asa cum trebuie”, pentru ca am avut sentimentul de reconectare la familie, dupa perioada asta nebuna, cu pandemia, care ne-a tinut departe unii de altii. Pana la urma, cu asta ramai – cu amintiri ale momentelor fericite petrecute impreuna. Si, din ce sunt mai multe, din aceea cred ca te consideri mai implinit, nu-i asa?