Cred ca momentul cand o mama vine de la maternitate cu bebelusul intr-o familie unde sunt mai multi copii este unul pe cat de emotionant, pe atat de delicat. Dintr-o data, cuvantul „familie” inseamna ceva mai mult, iar ordinea atat de bine stiuta este reconfigurata, pe masura ce noul suflet aparut pe lume se integreaza intre cei dragi. Pentru copiii de doar cativa ani aceste evenimente percepute exclusiv emotional pot fi coplesitoare. Din acest motiv, am pregatit cu mare atentie sosirea in familie a noului membru. Asa am procedat cand s-a nascut Vera și, la fel, acum, cand a venit pe lume Lara. Ne-am dorit ca fetele sa perceapa evenimentul exact cum trebuie, iar lucrurile sa decurga cat mai lin.
Am venit acasa cu Lara intr-o zi de sambata, dupa doua nopti petrecute la maternitate, in ideea de a ma mai odihni putin inainte sa infrunt haosul care presupuneam ca ma asteapta. Dar nu a fost chiar asa, cel putin in primele clipe. Fetele fusesera amandoua la cursul de actorie si dormeau, asa ca ne-a intampinat mama, venita la noi ca sa-si cunoasca nepoata. Au fost cateva momente tihnite, cand i-am prezentat Larei noua ei casa, i-am aratat-o pe Luna si casuta cu soricei a fetelor si, dupa ce eu si Cosmin am avut cateva clipe speciale cu ea, abia am apucat sa o pun in patut si s-au trezit copiii. Instantaneu s-a declansat haosul, pentru ca entuziasmul lor a fost la cote extreme. Rita topaia si striga continuu „Lara, Lara!”, Vera sarea in jurul ei si tipa si ea „Ala, Ala”, pentru ca nu-i poate spune inca pe nume. In tot timpul asta intrebarile curgeau la foc automat: nu mai e bebe in burtica?, unde e buricul prin care manca, de ce face Lara intr-un fel sau altul, ce vrea sa zica si multe altele. M-am felicitat ca – mai mult din instinct – am pus-o pe Lara in patut si asa au cunoscut-o prima data. Astfel nu au asociat-o cu mine neaparat, ci au vazut-o ca pe fetita independenta si astfel am putut sa le iau in brate, le-am pupat, iar ele au regasit-o pe mamica lor asa cum o stiau.
Cand am plecat de la maternitate, am imbracat aceeasi rochie alba pe care am purtat-o cand le-am adus acasa pe Rita si Vera. Iar Lara, la primul ei drum in lume, a purtat acelasi body ca si surorile ei in aceste imprejurari. Nimic nu e intamplator! Acum au impartit aceleasi hainute, iar mai tarziu, speram, vor impartasi aceleasi amintiri fericite!
Ce cadou au primit fetele de la Lara
Cand s-a nascut Vera, Rita implinise deja 2 ani. M-am gandit atunci ce impact va avea asupra ei faptul ca ma va vedea tot timpul cu un bebelus in brate. Rita s-a dovedit o sora tare buna, tandra si inteleapta, nu aveam de ce sa ma tem. Dar mi s-a parut mai inspirat sa minimizam orice eventual impact negativ asupra ei. In acest context, cand am adus-o pe Vera de la maternitate, Rita a primit cadou de la sora ei un carucior cu o papusica-bebelus. In felul acesta, fiecare avea grija de copilasul ei.
Acum, Rita este deja mare, are 4 ani si, dupa cat se pare, fetele mele iubesc sa fie cochete. Darurile din partea Larei au fost asadar total diferite fata de randul trecut. Fiecare dintre ele a primit cate un lantisor din aur cu inimioare in care sunt trecute numele lor, in timp ce eu am un lant cu trei inimioare, cate una pentru fiecare fiica a mea. Am comandat special aceste bijuterii de la Ostara si se pare ca alegerea a fost super inspirata dat fiind ca atat Rita cat si Vera poarta bijuteria zi de zi si ori de cate ori au ocazia spun ca inimioara este cadou de la surioara lor, Lara.
O vreme nu am fost de acord sa las fetele sa poate bijuterii, pentru ca mi se parea un pic prea mult. Sunt copii si nu e cazul, ma gandeam, asociind lantisoarele sau bratarile cu varstele adulte si nu cu inocenta copilariei. Insa aceste lantisoare pe care le-am comandat sunt foarte fine, incredibil de delicate. Mi se pare ca vor purta mereu amprenta momentului acestuia fericit din vietile noastre, energia pozitiva a zilei cand Lara a venit in familia noastra.
Trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii in ce priveste reactia Verei, pentru ca e mai mica. M-am temut sa nu fie geloasa pe Lara, dar pana acum nu s-a intamplat. Bineinteles, nu pot sa ma hazardez si sa trag o concluzie dupa o luna, dar sper ca lucrurile merg in directia buna.
De altfel, stii cum se intampla, surprizele copilariei vin cand ti-e lumea mai draga. Asa ne-am pomenit ca Vera a facut un pic de febra duminica. Mi s-a parut ca are rosu in gat si am dus-o la doctor. Era vorba de fapt despre herpangina, pe care a luat-o apoi si Rita. Au fost o saptamana cu temperatura, lipsa poftei de mancare si bubite in gat care le deranjau. Bineinteles, n-au avut voie in colectivitate, asa ca au stat acasa. Am incercat sa o pazim pe Lara cat s-a putut, dar fetele tot mai scapau pe la ea si-mi spuneau fericite ca au pupat-o pe manute, indiferent cat incercam noi sa prevenim lucrul acesta! Din fericire, povestea cu imunitatea puternica a bebelusului alaptat a functionat, pentru ca Lara nu a patit nimic.
Cum arata viata noastra cu 3 copii
Imi aduc aminte ca in urma cu cateva luni intrebam mamele cu 3 copii cum se descurca. Ei bine, acum mi-am facut o oarecare impresie, desi perioada aceasta de inceput este putin mai complicata. Tocmai din acest motiv au venit sa ne ajute parintii lui Cosmin, pentru ca eu alaptez la cerere – mamicile stiu ce inseamna aceasta – iar cineva trebuie sa stea cu fetele. Bineinteles, Cosmin e prezent „pe toate fronturile”, dar pana ne rodam cu cea mica ne-am gandit ca n-ar strica ajutoare suplimentare.
In general, Cosmin se ocupa de fete dimineata, cat timp eu stau cu bebelusul. Le da desteptarea, apoi, cand una e la toaleta, cealalta se spala pe dinti si viceversa. Rita se spala si se imbraca singura cu hainele pe care i le pregatesc de seara, ceea ce e de mare ajutor. Ea ar fi trebuit sa fie acum in vacanta de la gradinita, dar merge la Vera la cresa vreo cateva saptamani, ca sa avem noi timp sa ne organizam cu Lara.
Pe la ora 4, Cosmin sau socrii merg si le iau, apoi se duc in parc, la piscina sau pur si simplu stau in curte si se joaca. Eu ii dedic tot timpul Larei, pentru ca asa este la inceput, iar in momentele cand doarme mai fac cate ceva prin casa, gatesc si de cele mai multe ori le implic si pe fete. Uneori, facem cate o plimbare lunga inainte de cina, unde ne intalnim cu totii. Urmeaza apoi spalatul si culcatul copiilor, iar daca adorm toti odata simt ca L-am prins pe Dumnezeu de un picior! – cum se spune. Spalatul de seara e unul dintre momentele mele preferate. Ii facem intai baita Larei, apoi le spalam pe Rita si pe Vera. Inainte de culcare, avem momentul nostru de harjoneala si de joaca, dar in scurt timp fetele adorm, in camera de langa dormitorul nostru. Peste noapte ne mai striga ca vor apa sau ne trezim cu ele peste noi, insa Cosmin le duce in patul lor. Noaptea eu alaptez si nu as vrea, Doamne fereste, sa se intample cine stie ce accidente.
Lara se integreaza destul de lin in familia noastra si pana in acest moment pot sa spun ca e tare cuminte. Suge destul de mult toata ziua, iar seara, in jur de 11 adoarme. Se mai trezeste pe la 3, cand o alaptez cam jumatate de ora, iar urmatoarea masa e la 6 dimineata, cand ii dau sa manance stand intinsa pe o parte. La 8 dimineata, toata casa e deja in picioare si fiecare se pregateste sa plece unde are treaba. Se mai intampla sa duc eu fetele la cresa cu Lara in wrap si iata ca astfel ne reintram in programul normal. Aceasta este partea buna dupa o nastere naturala: iti revii foarte repede si mai ales daca acasa te mai asteapta cateva sufletele care au nevoie de tine poti sa fii alaturi de ele.
Nu vreau sa fac din nasterea naturala vreun titlul de glorie, pentru ca este unul dintre cele mai firesti lucruri din cate exista. Insa vreau sa povestesc din propria experienta care sunt avantajele alegerii pe care am facut-o – in afara de experienta absolut magica a orei de aur, recuperarea rapida mi se pare cel mai mare beneficiu. Multumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru, pentru sansa sa fiu mama acestor fetite, dar si pentru ca traiesc bucuria maternitatii pentru cea de-a treia oara!
Mai sunt putine zile si ne pregatim de o vacanta nu prea departe, aici, prin vecini, tinand cont de faptul ca Lara e atat de mica. Astept in continuare cu interes orice sfaturi ai pentru mine in aceasta perioada!
