Sunt foarte bucuroasa, pentru ca am reusit un lucru destul de greu – sa o intarc pe Vera pe timp de noapte – si, asa cum iti spuneam, abia asteptam sa-ti povestesc ce strategie am aplicat. Ca sa intelegi mai exact de ce sunt asa de usurata, trebuie sa-ti spun ca am depasit o perioada de oboseala extrema, pana in pragul epuizarii. Incepand cu luna februarie, cand Vera avea 6 luni, a inceput dintr-o data sa suga noaptea mai mult ca inainte. La inceput, ma gandeam ca e o perioada care va trece. Cu siguranta, odata cu diversificarea, lucrurile se vor aseza si va renunta la laptele din timpul noptii, asa cum a facut si Rita, cand avea 8 luni.
Ei bine, in cazul Verei nu a fost asa. Brusc, parca s-ar fi declansat ceva si noaptea voia sa suga mai mult chiar ca la inceput. Eu am alaptat-o la cerere si nu mi s-a parut nimic greu, pana in momentul cand nu mai dormeam noptile aproape deloc si ma trezeam si de cate 6, 7 ori sa o alaptez.
Am tot incercat sa inteleg ce se intampla – poate are legatura cu o raceala usoara pe care a avut-o, poate e din cauza dintilor, o fi din cauza cresei si asa mai departe. De fapt, cred ca fiecare mama intuieste in sinea ei adevarul: copilul cauta alinare, se simte bine si ocrotit la san, iar noua ne e mila de ei si nu dorim sa le refuzam lucrul acesta.
Inteleg perfect cat de important e rolul laptelui matern, stiu ca e hranitor, ca are rolul de a creste imunitatea bebelusului, dar dincolo de asta, cand copilul e relativ maricel devine foarte constient ca la san primeste nu doar hrana, ci si confort emotional si o alinare. In orice caz, Vera, care luna viitoare implineste 1 an, cred ca asta cauta.
Inca o data as vrea sa spun ceea ce am mai subliniat si in alte dati – nu vreau sa vorbesc despre varsta potrivita pentru intarcat, pentru ca asta e treaba specialistilor. Vreau doar sa-ti povestesc din experienta mea cu fetele, cum am reusit sa o dezvatam pe Vera de alaptatul pe timpul noptii. A fost un lucru necesar, pentru ca, pana la urma, cu toata credinta ca am facut ce trebuie, devenise extrem de obositor, iar Vera era dependenta de mine.
Am tot discutat cu pediatrul si cu alti medici, care mi-au spus ca nici pentru copil nu e ok sa stea la san pe timpul noptii, ca e bine sa iau in calcul ca organismului ii trebuie odihna, iar stomacelul bebelusului are nevoie de o pauza.
Cred ca hotarator pentru decizia de a o intarca pe Vera pe timpul noptii a fost momentul cand Cosmin a plecat la Cluj pentru cateva zile, iar eu am ramas singura cu fetele. Aproape ca n-am pus geana pe geana. Vera – care inca doarme cu noi in camera – se trezea, plangea destul de tare pentru ca voia lapte de la san si imi era teama ca o s-o scoale si pe Rita. Cand Cosmin era acasa se mai ducea la ea sa o linisteasca si doar daca nu se putea o puneam la san. Dar cat timp a fost el plecat, mi-am petrecut noptile plimbandu-ma prin casa cu Vera in brate, iar ziua simteam ca nu ma pot concentra la nimic din cauza oboselii.
M-am gandit la povestea cu alaptatul de noapte in economia relatiei cu copilul, cu sotul, pana la urma si cu propria stare de sanatate, pentru ca nesomnul nu aduce niciun beneficiu si am ajuns la concluzia ca trebuie sa scot acele mese. Vreau sa o alaptez pe Vera de doua ori/zi si atat. Dupa ce am facut o strategie si i-am cerut ajutorul lui Cosmin, intr-o saptamana am reusit. Iata ce a functionat la noi, poate iti este si tie de folos.
1. Am fost convinsa ca e cea mai buna solutie pentru toata lumea. Ca sa faci pasul acesta, trebuie sa fii convinsa ca e un lucru necesar, pentru ca altfel vei ezita sau amana momentul. E bine sa stii clar care e ratiunea care te determina sa procedezi astfel. La mine a fost foarte limpede: intrasem intr-un cerc vicios, eu nu eram bine si nici Vera. Nu ne odihneam suficient niciuna dintre noi.
2. Am ales momentul oportun, am fost hotarata si perseverenta. Daca vrei sa intarci copilul pe timp de noapte, odata ce ai pornit pe drumul asta e bine sa nu mai dai inapoi. Daca te tot intorci din drum, se zapaceste de cap si copilul si tatal si tu. Gandeste-te doar, chiar daca ti se rupe sufletul cand plange, ca peste cateva zile totul va fi ok.
3. Am acceptat ajutor. Sunt foarte recunoscatoare ca in povestea asta Cosmin a fost 100% langa mine. E nevoie de ajutor, de cineva care sa preia copilul pe timpul noptii, atunci cand plange. Iar daca vrei sa-l dezveti de san nu poti face tu asta. Apeleaza la tata, la o bunica sau la bona. Pregateste-i sufleteste ca nu vor dormi cateva nopti si treceti impreuna prin povestea asta.
4. Am hranit copilul bine seara, cam cu o ora inainte de culcare, pentru ca altfel se poate trezi si de foame.
5. Am avut pregatit un biberon cu apa, ca sa-i dam atunci cand se trezeste. N-a fost chiar ce si-a dorit Vera, dar pana la urma s-a obisnuit.
6. Nu am luat-o in brate atunci cand plangea, ci ori inainte, ori dupa, ca sa nu-si creeze o modalitate de a comunica cu noi prin plans. Spre exemplu, Cosmin o lua in brate cand incepea sa scanceasca. Daca plangea, o lasa in patut sa se linisteasca, ii vorbea, o mangaia si abia cand se potolea o lua in brate.
Propriu-zis, procedez asa: seara o hranesc bine pe Vera, apoi o alaptez cu o ora inainte de somn. Daca vrei sa fie si mai simplu ii introduci un biberon cu formula si ai si mai mari sanse ca cel mic sa doarma mai mult, fiind mai hranitor.
Am facut schimb de locuri cu Cosmin asa incat sa fie el mai aproape de patul copilului. Daca plange peste noapte, se trezeste el si incearca sa o linisteasca. Ii da apa cu biberonul, ceea ce la inceput a enervat-o si mai tare. Asta pentru ca, desi se hidrata, nu gasea totusi ce-i trebuia, alinarea de la sanul mamei. A mai plimbat-o prin casa, i-a cantat si pana la urma a adormit si a pus-o in patutul ei. Daca nu adoarme, o ia cu noi in pat, insa avem o strategie sa nu ma simta: am facut schimb de locuri cu Cosmin si am pus un rand de perne intre noi. Daca metoda asta nu functiona, nu aveam alta solutie decat sa ma mut pentru cateva zile in alta camera.
Si uite-asa am reusit! Dupa o saptamana de program asa cum ti l-am descris, lucrurile s-au schimbat mult si Vera se mai trezeste o singura data pe noapte. Cred ca ne aflam pe drumul cel bun si sunt convinsa ca am luat cea mai potrivita decizie. In momentul asta, o mai alaptez o data dimineata si o data seara, dar probabil in viitorul apropiat ii voi da lapte de la san doar o singura data!
La tine cum a decurs intarcarea partiala?
Foto: Deers Photography
25 thoughts on “Intarcarea Verei pe timp de noapte”
Buna, Laura! Si eu am inceput intarcarea de noapte la 9 luni deoarece bebe ma epuiza, ma trezea la mai putin de 2 ore sa manance de cand avea 6 luni. Plus ca bebe de la nastere nu a dormit grozav. Nu am facut asta, am avut o sedinta cu un consultant in alaptare si blanda. Incepusem sa il obisnuiesc cu o trezire pentru apa pe la 1 (tata ma ajuta aici) si una pentru laptic pe la 5 dimineata. Din pacate, a facut varicela saptamana trecuta si l-am alapatat foarte des (la cerere) si s-a pierdut tot ce reusisem pana acum si au inceput trezirile la 90 de minute. Am reluat de ieri intarcarea de noapte, bebe are acum 10+, dar a reactionat mai urat decat initial, banuiesc ca l-am debusolat.😔 Sper sa reusim iar…
Mamele judeca foarte usor din cate am vazut. Si mie mi s-au scos ochii ca pana la un an minim trebuie sa ii dau la cerere cu orice pret. Mie nu mi se pare normal ca mama sa umble zombie prin viata cand poate ajuta copilul sa doarma mai bine si el. Consultanta in intarcare mi-a si confirmat ca dupa 8 luni nu mai au nevoie de hrana noaptea si apa ii este suficienta plus ca da, si stomacul lor are nevoie de pauza.
Multumesc pentru ca ai impartasit experienta ta cu noi.
Adevarul este ca alaptatul l-ati inceput impreuna, asa ca trebuie terminat tot impreuna. sincer si mie mi se pare gresit sa pasezi problema sotului sau bunicilor. copiii inteleg foarte multe daca le explici, de aceea este important sa le explici noua situatie inainte sa incepi intarcatul si sa fii alaturi de ei. pe mine lucrurile aceste doua m-au ajutat foarte mult cand l-am intarcat pe baiatul meu la doi ani. intradevar era mai mare ca Vera si intelegea mai multe, dar eu zic sa nu ne subestimam copiii, si daca ii privam de ceva, sa le dam macar sansa sa isi gaseasca alinarea altundeva( suzeta, sticla cu lapte, tinut in brate). bineinteles ca fiecare gaseste solutia potrivita in cazul sau, dar eu le-as incuraja pe mame sa ceara ajutorul consultantilor de lactatie si in momentul ca vor sa intarce copilul.
Buna Laura! Multumim ca impartasesti cu noi experienta ta de mamica. Cred ca este de bun augur ca mesajele tale se centreaza mai mult pe nevoile mamei, decat pe ale copilului (asa cum e in general mesajul media din prezent), pentru ca e la fel de important. Cel mai probabil nu exista o varsta potrivita de intarcare (totusi un copil alaptat la 7 ani cred ca este o exagerare). Eu am intarcat tarziu (pentru mine), la 2 ani si 9 luni. Mesele de noapte au fost primele scoase, undeva dupa varsta de 2 ani, cand am stat de vorba cu fetita mea si am stabilit ca “Noaptea nu mancam! Doar dimineata!” (au durat luni bune pana am ajuns la formula magica). Ulterior am mai pastrat o masa doua pe zi, in general precedate sau urmate de o poveste. Dupa un timp, a ramas doar povestea. A fost foarte dificil procesul. Probabil este mult mai eficient inainte de un an, cand bebelusul nu poate protesta prin cuvinte, cand nu iti poate spune exact ce simte. Privind in urma, cred din tot sufletul ca alaptarea a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face pentru copilul meu. Sunt atat de multe elemente de care natura are grija prin acest act simplu, nu doar legate de calitatile laptelui, cat si de alinare emotionala (deopotriva importanta). De asemenea, am descoperit ca e important si atunci cand copilul este bolnav, cand ii ies dintii (practic am inceput intarcarea dupa ce a iesit si ultima maseluta), cand are nasul infundat.. sunt atat de multe situatii, iar mama nu trebuie decat sa alapteze si natura are grija de toate. Dar este greu, este foarte greu. Cred cu tarie ca nevoile mamei trebuie de asemenea subliniate mai puternic in aceasta campanie agresiva pro-alaptat din prezent.
Eu l-am intarcat treptat la 1,6 luni. Întâi i-am scos “gustările” de peste zi, apoi i le-am rărit pe cele de peste noapte. Evident ca cele mai grele au fost ultimele de la somnul de pranz și de la cel de noapte pt ca nu adoarmea decat la sân 🙈. Dacă la cel de pranz îl mai pacaleam adormind-ul în carucior, la cel de noapte m-am chinuit vreo săptămână. Lapte din biberon a început sa accepte după o lună de la intarcarea completa.
Acum suntem la capitolul “olița” 🙈. Ceva ponturi?!
Te pup 😘
http://lauracosoi.ro/cum-a-renuntat-rita-la-scutec/
Si eu am procedat asemanator, sotul fiindu mi de ajutor insa dupa o perioada cu 1 trezire, acum are cate 2 timp in care bea apa sau ceai.
Care e prima alăptare dupa intreaga noapte la voi?
Buna Laura,
Tot ce ai descris in articol are sens, mai ales partea in care trebuie sa fii hotarata ca asta trebuie sa faci. Eu am o bebelusa de 19 luni, care desi mananca foarte bine mancare solida, vrea sa fie si alaptata destul de des, si ziua, si noaptea. Acum pentru ca vorbeste, imi cere 😀. Mi-am propus sa o alaptez pana la 2 ani, dar mi-as dori tare mult sa nu se mai trezeasca noaptea. O sa incerc metoda ta, desi, in parte asta fac acum: ma asigur ca mananca bine seara, noaptea cand se trezeste ii dau apa si numai daca refuza, o pun la san. Dar nu pot sa o las sa planga (mai are 2 fratiori si il trezeste si pe tati). Recunosc ca nici nu am ajuns la acel punct de oboseala si epuizare fizica ca tine.
Ce am invatat din experienta mea cu 3 copii, e ca fiecare copil e diferit. Pe primul l-am intarcar foarte usor, pe al doilea a trebuit sa-l las acasa cu sotul si sa plec din tara cateva zile ca sa nu fiu in preajma. Avea 15 luni si sugea f mult iar eu eram epuizata ca nu dormeam noaptea; cu bebelusa nr 3, din nou, e diferit😀
Multa sanatate si toate cele bune!
Cum o adormi pe Vera, Laura? Mulțumesc!
Nu o mai ador la san! O adoarme Cosmin acum, fie o lasa in patut si sta langa ea, fie o adoarme in brate…
As avea o mentiune legata de formula de lapte praf: nu este niciodata mai hranitoare decat laptele matern. Intr-adevar este mai densa si necesita mai mult timp de digestie decat laptele matern, insa cel din urma este mai hranitor.
Felicitari pentru cum decurge diversificarea! Flacaul meu de 10 luni mananca bine solide, dar il si alaptez la fel de des ca inainte. Noroc ca noaptea nu avem treziri, altfel probabil as fi apelat la aceeasi metoda.
Corecta mentiune!
Frumos articol, l am citit cu mare drag. Băiețelul l am înțărcat la 1 an si 3 luni consultandu-ma cu pediatra care mi-a zis ca este dezvoltat si sănătos. Din păcate dupa 2 luni de înțărcat nu reușește sa doarmă noaptea cap coadă se trezește destul de des 3, 4 ori pe noapte si ma epuizează. Speram ca in viitorul apropiat să doarma mai bine si el si eu mai ales ca duc o nouă sarcina. Sanatate si numai bucurii alături de familia voastră minunata.
Eu mi-am intarcat prima fetita treptat pe la 13-14 luni. Eram insarcinata din nou si nu prea mai aveam lapte deloc. Ea era dornica sa suga noaptea si tot asa ma trezea aproape la fiecare ora. Am facut un plan cu un consultant de lactatie ca sa ne fie bine amandoura. Am redus treptat si inlocuit cu formula sau apa. Nu as reduce alaptatul pana in 12 luni. Din tot ce am citit laptele e principala sursa de nutritie pana la un an si este esential sa primeasca majoritatea caloriilor si nutrientilor din lapte. Nici nu as lasa bebelusa sa planga in pat. Copilele mele plang la noi in brate alinate, pupate si simtindu-ne aproape. Din nou am citit ca acest plans controlat le produce o explozie de adrenalina si cortizol si nu este bine pentru copilasi pe termen lung. Inteleg perfect ce inseamna extenuarea si fiecare mamica face ce poate sa supravietuiasca. Eu sunt nedormita de aproape 3 ani si sper din inima sa vina o zi sa prind 6 ore legate.
Buna, Laura! Apreciez ca impartasesti experienta personala si deciziile tale, imi arata din nou ca nu exista retete universale si fiecare mama isi cunoastele limitele si puiul cel mai bine. Spun asta pentru ca si eu am facut un pic anapoda fata de recomandarile obisnuite.
Am alaptat fata pana la 1 an si 7 luni inclusiv noaptea si pana la 2 ani si 4 luni si ziua. Asadar, dupa o delegatie pe care am avut-o la 1 an si 7 luni ale fetei (cand a dormit tun cu sotul meu), am decis ca e timpul sa ma odihnesc si eu noaptea (se trezea din ora in ora de la nastere, eram in depresie din cauza epuizarii). Fiind un copil mai marisor, i-am explicat ca noaptea sunt prea obosita sa ma mai trezesc si ca de acum va primi san doar ziua. Isi facuse mititica un cantecel pe tema asta “noaptea nuuuuu, ziua daaaaa”. Am tinut-o asa vreo 2 saptamani, cu teoria. I-am explicat ca voi fi langa ea si o voi tine in brate , in pat pana va readormi. Apoi intr-o zi oarecare am decis ca e momentul. Cum spui si tu, am fost fff hotarata si nu am avut vreo clipa senzatia ca fac ceva ce nu e in beneficiul nostru ca familie.
Ei bine, surpriza a fost colosala. Draga mea fetita nu a plans. S-a trezit, e drept, m-a anuntat ca e noapte, si ca “noaptea , nuuu”, dar ca “ziua, daaaa”. Sigur ca a scancit, doar nu era in extaz, era trista, e adevarat, mi-a spus ca ea iubeste “titi”. Am tinut-o in brate, in pat, pana a readormit, si asta s-a repetat mult. Vreo 3 luni. Spun asta pentru ca nu la toata lumea dureaza numai o saptamana, e bine sa fim pregatiti de orice.
Insa, usurarea a fost maxima. Am realizat ca fata mea e matura, ca nu e un soc, ca am tergiversat momentul din cauza unei frici personale. Si a iesit mai bine decat am crezut. De pe la 2 ani a inceput sa doarma tun. Si eu si ea. Acum dorm uneori cu ea mai bine decat singura. :)
Vreau doar prin postul meu sa spargem un pic tiparele. Sa stie mamicile ca varianta lor e cea mai buna:
– M-am intors la 1 an la munca pt ca asa am simtit eu ca ma reeechilibrez psihic mai bine, desi stim bine ca aveam dreptul la 2 ani.
– Desi m-am intors la 1 an la munca, nu am oprit alaptarea, a decurs minunat in continuare, deci serviciul nu este egal cu intarcarea.
– Am intarcat-o intai noaptea pentru ca doar asta ma deranja, desi toate recomandarile sunt sa incepi inati ziua, treptat etc. Eu am eliminat ce nu era bine la noi.
– Am continuat alaptarea pana la aproape 2 ani si jumatate, la cerere, ziua, pana cand nu a mai cerut. Deci fara program, fara treptat, pur si simplu natural.
Dores tuturor mamicilor care alapteaza sau nu sa fie aiba pui sanatosi si ele sa se simta implinite!
Multumim ☺️
Puiul meu are 18 luni acum, însă de două luni am renuntat la mesele de noapte. Treptat și ascultandu-i nevoile. Mi-ar fi dorit să închidem ciclul meselor nocturne mai devreme, însă nu am putut. Fiind alaptat la cerere, iar eu mereu pregătită sa fiu mai mult nedormita pe timpul noptii, am lasat timpul si puiul sa cam decida cand ne putem opri. Copiii stiu sa transmita semnale cand sunt pregatiti de o noua etapa, cred eu. Asa ca am inceput sa rarim mesele de noapte treptat, o data la 2-3 zile renunțând la cate una. În 8-10 zile am ajuns sa renunțăm la toate mesele pe zi, acum trezindu-se o dată pe noapte ca sa bea apa. Căci am avut grija sa ii ofer și apă de fiecare dată când incercam sa renunțăm la o masă. Întrebările mele erau scurte: mama apa sau lapte? La 18 luni abia spune 10 cuvinte clare, însă stie si ce e apa si ce e laptele. Asa ca putea spune clar “APA” sau “APTE”. Si il ascultam. Ii dadeam ce dorea. Adică apa. 🤪 doar dimineata pe la 6 cand se trezea de tot spunea cu mare ardoare ca vrea lapte.
Si puiul meu are crize de plans noaptea. Si nu neapărat ca vrea lapte. Ci vrea sa fie adormit, nu reușește să adoarmă la loc, poate ii e cald, poate a visat ceva, poate vrea sa fie luat în brațe… toate astea le luam pe rand si intelegem ce vrea sa ne zică. Si da, uneori il las sa plângă, căci nu vrea sa fie nici atins, nici luat în brațe. Nimic. Are o personalitate și atât eu cât și tatăl trebuie să învățăm să îi respectăm spațiul. Copiii cand plâng transmit un mesaj, da, dar nu va mai speriați mamicilor, nu mereu vor să fie puși si adormiți la san. 😊 e important sa fim lângă ei cand plâng și să înțelegem ce vor de la noi. Noi sa fim lângă ei, adică atât mama cat si tata.
Eu nu am sutinerea asta din partea tatălui pe timpul noptii pentru simplul fapt ca suntem diferiti si reacționăm diferit. Unii oameni nu pot sta in picioare, nu se pot rupe din somnul de noapte, nu sunt oameni efectiv…:)) asa ca nu ne rămâne decât să ne inarmam cu răbdare și iubire. Toate trec și tot ce contează este ca atât noi, cat si puii sa fim sănătoși, linistiti, odihniti, mulțumiți. 😊
Absolut corect!
No’ din păcate pe la punctul 4 m-am oprit de citit.
Poate trebuie sa citesc mai departe, sa te înțeleg…dar Laura ceea ce ai scris aici ‘ chiar daca ti se rupe sufletul cand plange, ca peste cateva zile totul va fi ok’ sau aici ‘ Am avut pregatit un biberon cu apa, ca sa-i dam atunci cand se trezeste. N-a fost chiar ce si-a dorit Vera, dar pana la urma s-a obisnuit’
S-a obișnuit ca nu avea ce sa facă, a plâns și peste câteva zile a fost ok…
Nu judec, dar ti-ai asumat scriind acest articol,
știu cum este aceasta oboseala…și stii ca un copil nu are cum sa inteleaga și se obișnuiește.
Numai bine. Sper sa nu te superi de ce am scris.
Nu inteleg! Copiii plang. Nu iti imagina ca isi smulgea hainele de pe ea pentru ca nu ma simtea acolo. Problema devenea ceva mai complicata daca ma simtea in zona. Deci stai linistita ca a fost mare chin. ☺️
Sunt deacord cu Irina. Si eu am reusit sa intarc pe timp de noapte dar fara sa trimit copilul cu altcineva sau sa il las sa planga sa se calmeze.
Asa i se implanteaza ideea de abandon a mamei si mai tarziu vei observa repercusiunile.
Eu am stat alaturi de ea tot timpul si dupa 2-3 nopti mai grele in care ii explicam mereu si o tineam in brate si o pupam a inteles si fetita a devenit chiar si mai iubitoare si am legat o relatie mai frumoasa :). Stiu ca e mai greu pt mamici sa iti vezi puiul plangand dar trecand impreuna prin aceste etape se intareste relatia.
Buna Roxana! As vrea si eu sa incerc singura explicand copilului. Cat timp avea bebele tau cand ai reusit?
Irina, ba judeci. Comentariul tau este total nepotrivit. Si, da, Laura si-a asumat cand a scris acest articol ca nu toata lumea va fi de acord cu ea. Dar comentariul tau nu are nicio legatura cu asta, ci este acuzator intr-un mod lipsit de empatie. Copilul NU este traumatizat in niciun fel si NU are de suferit. Si daca tot tu zici ca stii cum este cu oboseala mamei, ei bine, nu ai fi comentat deloc daca chiar ai fi stiut. Hai sa nu mai aruncam cu shaming catre alte mame si alte femei. ‘pe la punctul 4 m-am oprit din citit’, come on!!! Zici ca a scris ca si-a abuzat copilul in vreun fel! Frate, terminati cu tampeniile astea, ca si d-aia ajung mame la depresie crunta. Iti recomand sa discuti cu specialisti: pediatru, psiholog, etc. si chiar sa intelegi niste lucruri inainte sa comentezi.
Recunosc ca a fost mult mai usor. Pe la 11l am decis sa fac ceva in directia asta, pentru ca stiam ca este de fapt o asociere. Si in plus, prima trezire era undeva la 30-45min dupa culcare. Eu am lucrat la alaptatul de dinainte de somn, in asa fel incat sa nu mai adoarma efectiv la san (dupa ce s-au rarit trezirile am revenit la adormitul la san fara repercusiuni din fericire) si la prima trezire, cea de dupa 1h de la culcare, cand in loc sa ii dau san il luam in brate (fara sa il plimb, sau sa il legan, pur si simplu vorbeam in soapta cu el si il mangaiam). Într-o saptamana tot asa ajunsese la o singura trezire pe noapte, cand incercam sa ii dau apa din cana cu pai, daca refuza ii dadeam san. Si dupa au fost nopti in care cerea apa, nopti in care cerea lapte. Din fericire am avut o vointa de fier si am reusit sa trec prin tot procesul asta singura, bazandu-ma pe ajutorul sotului ziua la treburile casnice. Este greu, stiu ca multe mame se sacrifica pe acest altar al maternitatii, din punctul meu de vedere fara rost, stiu ca multe critica modul asta de gandire, dar important este ce consideri tu ca e mai ok pentru tine si copilul tau.
Multumesc ca ai impartasit experienta cu noi!
Buna Laura, mamici,
Tot ce vreau sa îți spun este mulțumesc ca ai scris acest articol! De ceva timp tot caut inspirație cum sa procedez cu întarcarea, fiind și eu in pragul epuizării. Eu nu locuiesc in România și am fost in concediu de maternitate pana când băiețelul meu a împlinit 5 luni. Am ajuns sa ma confrunt cu trezitul noaptea uneori tot la 2 h, iar in ultimele săptămâni a fost și mai dificil pentru ca el fiind bolnavior de la creșă, a stat acasă iar eu jonglam cu serviciul de acasă ( pentru a nu fi in concediu medical la fiecare 2 săptămâni ) si statut cu el pe timp de zi plus nedormitul asta noaptea, ii ceva incredibil de dificil. Am sa încerc strategia ta, implicându-mi soțul, sper din suflet sa functioneze și nopțile sa îmi fie cu mai mult somn.