Lectura pentru zile ploioase

Foto Alex Galmeanu

In mod normal, in astfel de zile ploioase, mi-ar fi placut sa-mi petrec orele tarzii ale dupa-amiezii sau seara cu o carte intr-o mana si o cana de ceai parfumat (verde sau din plante, in functie de ora) in cealalta. Recunosc insa ca, de cand a venit Rita in vietile noastre, programul meu este destul de imprevizibil, mai mult in functie de nevoile ei. Cu toate astea, cand nu sunt foarte obosita, mai citesc cateva pagini inainte sa adorm. Macar cartea pe care am inceput-o inainte sa se nasca ea sa o termin! Insa pentru toti cei carora timpul le permite, am 3 sugestii de carti citite de mine in ultima vreme si numai bune pentru astfel de zile ploioase.

1. Ian McEwan este un autor care mie imi place foarte mult. Am citit de el „Mângâieri străine”, „Ispasire” (cu o ecranizare excelenta, cu Keira Knightley in rolul principal), „Gradina de ciment” si „Sambata”. Unele dintre aceste romane au pasaje extrem de dure, aproape socante, insa povestea este intotdeauna ireprosabil construita. Nu citisem „Pe plaja Chesil”, asa ca, imediat ce am cumparat-o, m-am si apucat de ea, intrebandu-ma daca Ian McEwan o sa ma surprinda si de data aceasta. Si exact asa s-a si intamplat. Personajele principale sunt Edward Mayhew si Florence Ponting, doi tineri proaspat casatoriti, care isi petrec luna de miere pe malul marii, pe „Pe plaja Chesil”. Actiunea se petrece la inceputul anilor 60, inainte de revolutia sexuala, cand subiecte legate de aceste teme erau considerate tabu. Precizarea aceasta este importanta, pentru ca cei doi tineri, persoane foarte educate, sunt amandoi virgini si au asteptari diferite de la noaptea nuntii. Mi-a placut mult modul in care autorul patrunde in mecanismele psihologice ale celor doi, dar si cum isi construieste povestea – cu migala, crescand progresiv tensiunea, pana cand totul va exploda intr-o intamplare care schimba destinele celor doi tineri. Nu iti dezvalui mai mult. Poate vrei sa descoperi pe cont propriu care este deznodamantul cartii.

2. Marturisesc ca sunt printre fanii Elenei Ferrante. Dar sa ridice mana cine nu este – ca sunt mai putini! Am fost curioasa asadar sa citesc ultima ei carte aparuta la noi, care este, de fapt, romanul de debut – „Iubire amara”. Ferrante mi se pare o povestitoare exceptionala. Cand incepi o carte de-a ei, nu o mai poti lasa din mana pana nu o termini! Asa s-a intamplat si cu „Iubire amara”. Am regasit-o cumva, cu mare placere, pe Ferrante, cea din Tetralogia napolitana – personaje feminine foarte puternice, bine conturate, care incearca sa se desprinda de trecutul si de mostenirea lor ca de un blestem, orasul Napoli, pitoresc, violent, populat de oameni cu mentalitati aparte si o relatie mama-fiica dureroasa. Delia, o femeie de 45 de ani, personajul principal al cartii, este obligata sa se intoarca in Napoli, dupa ce afla ca mama ei a murit inecata. Aflam pe parcurs istoria de viata a protagonistei, descoperim relatia tulbure cu mama ei, iar in tot acest timp ramane intrebarea daca Amalia, mama Deliei, a fost ucisa sau este vorba doar despre un accident. Insa nu raspunsul la aceasta intrebare este important, ci drumul pe care-l parcurge Delia pentru a-si descoperi propria identitate si a face pace cu ea insasi. Sau mie, cel putin, asta mi-a placut cel mai mult la carte.

3. Si ti-as mai recomanda o carte, pe care, desi nu am terminat-o, pot sa-ti spun ca-mi place foarte mult. Este vorba despre „Dincolo de iarna”, ultimul roman al lui Isabel Allende. Am luat cartea pentru ca imi place scriitoarea, dar si pentru ca m-a intrigat fraza folosita ca motto: „În toiul iernii, aflam în sfârșit că port în mine o vară de neînvins”. Cuvintele ii apartin lui Albert Camus si sunt legate de evolutia destinelor celor trei personaje principale. Romanul urmareste viata lui Richard Bowmaster, un profesor universitar in jurul varstei de 60 ani, ipohondru si inchis in el. Lucia Maraz, o chilianca trecuta si ea de 60 de ani, sta cu chirie in casa lui Richard si lucreaza la aceeasi universitate. Vietile celor doi se intersecteaza cu cea a lui Evelyn Ortega, imigranta ilegal din Guatemala. Intriga pare usor politista, in sensul ca ceea ce-i uneste pe cei trei sunt: un viscol cumplit, care paralizeaza Brooklynul, un accident de masina si un cadavru ascuns in portbagaj. Acesta este insa doar pretextul folosit de scriitoare, pentru ca, cel putin cat am citit eu pana acum (trei sferturi din carte) autoarea dezvolta multe teme – vietile dramatice ale imigrantilor din America Latina, tragediile petrecute in aceste tari – si cine le stie mai bine decat Allende? Exista in roman si o poveste de dragoste si un mesaj plin de optimism. De altfel, cred ca acesta este un alt motiv pentru care imi place cartea. Desi cred ca-mi dau seama incotro se indreapta povestea, nimic nu ma impiedica sa savurez fiecare pagina. Poate doar Rita, daca ii este foame sau are alte nevoi J. Dar va veni si vremea, cu voia Domnului, cand vom citi impreuna carti pentru copii!

Tu ce carti frumoase ai citit in ultima vreme?