Nunta: Bala (Traditii din Ardeal)

Nu am mai trait asa emotii de cand ma stiu. Ti-am povestit ca urmeaza detalierea episodului “Nunta cu traditii” si ca tot ce s-a intamplat la Bala a fost dincolo de ce mi-as fi putut imagina. Totul a inceput in urma cu doi ani, cand de Paste, stateam cu Georgiana pe terasa casei la un ceai povestind despre cum incet, incet se pierd traditiile romanesti. Ne-am amintit de cum era cand eram micute, cum se respectau toate traditiile la fiecare sarbatoare. Ii povestisem atunci ca mi-as dori o nunta cu traditii, tocmai pentru ca vreau ca in acea zi importanta sa retraiesc momentele emotionante din copilarie, cand nu ratam nici o nunta din satul ardelenesc al copilariei mele, Coslariu.
Dupa doi ani, la aceeasi masa, imediat dupa ce i-au plecat musafirii, I-am anuntat (pe ea si pe sotul ei, Steve) ca urmeaza sa ne casatorim… vara asta. Nu pot sa iti descriu in cuvinte bucuria din ochii ei copilarosi si binecuvantarile primite de la Steve. Erau parte din povestea noastra si i-am simtit cu totul langa noi.
Georgiana este hair si make-up artist (unul dintre cei mai buni cu care am lucrat vreodata) si locuieste la Londra. M-a sunat cu putin timp inainte de revenirea in tara, sa ma intrebe daca nu as vrea sa ma aranjeze pentru nunta, lucru pe care mi l-as fi dorit doar ca nu apucasem sa ii spun. Evident ca m-am bucurat nespus si asa a venit si ideea mareata de a organiza gatitul miresei, la Bala, in hambar. :)
Din acel moment totul s-a legat. De la Georgiana care a organizat totul impreuna cu primarita comunei Bala, Mariana Vlad si pana la sateni, copii, dansatori, staroste. Acesta a fost practic cadoul pentru mine si pentru Cosmin din partea familiei Teers si a comunitatii Bala, oameni cu suflet mare care au reusit sa-mi sarbatoareasca ziua nuntii in cel mai valoros mod cu putinta. Sunt recunoscatoare familiei mele pentru ca am fost crescuta in spirit traditional, pentru ca sunt convinsa ca traditiile reprezinta cel mai mare tezaur al nostru.
Povestea noastra ar putea incepe cu “A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti”…
La nunta noastra am avut staroste – cel care a condus toata ceremonia – Ioan Ungur, din comuna Bala (jud. Mures), s-a ocupat de 206 nunti. Insa de mai bine de 10 ani nu mai facuse nicio nunta in stil traditional! Acum intelegi de ce am ales acest tip de ceremonie? Pentru ca as vrea ca toate aceste obiceiuri frumoase sa nu fie uitate!

Cu o zi inainte de nunta, portile de la casa miresei sunt impodobite cu doua coronite din frunze de alun si iedera, baloane si ornamente din hartie creponata si toti oaspetii sunt intampinati cu urarea de “Bine ati venit!” scrisa pe o tablita care este prinsa intre cele doua coronite.

Intrarea in curtea miresei nu se face oricum, ci prin negociere – de asta s-a ocupat starostele Ioan Ungur, care a aruncat peste poarta o punga de monede. Aceasta se face pentru a arata bogatia mirelui, iar principalii “beneficiari” au fost copiii, care au adunat bucurosi banutii! Doua chiuitoare asteptau alaiul mirelui, cu cate o sticla cu tuica, impodobita cu flori in mana si chiuiau:”Dragu mi de dumneavoastra, c’ati venit la casa noastra, ca de cand sunteti pe drum am facut jinarsu bun, si de cand sunteti pe cale v-am facut jinarsu tare, jinarsu-i cu săcăre’ sa traiasca cine’o be’ ” “Mire, mire dragu nost’, daca tu mireasa vrei, sa ne dai vre-o cativa lei, si de vrei s’ajungi la ea si pe noi nii saruta, pe obraz de doua ori, c-avem camsa cu flori si asa-i la noi in sat, mireasa-i de cumparat”
Ca sa treaca de ele, s-a purtat o alta negociere – chiuitoarele au fost platite de “nanasi” cu bani si cu cate un sarut de la Cosmin ☺ si astfel a fost lasat sa intre la mine. Vezi ce greu se ajungea? ☺
Cand mirele a intrat in casa, l-am asteptat in “casa de inainte”, care este folosita doar la evenimente speciale. Am fost foarte emotionata in momentul in care l-am vazut insotit de staroste, nasi, invitati. Eu i-am oferit floarea pe care a purtat-o in piept, iar el, buchetul de mireasa. In curtea casei au ramas tinerii imbracati in costume populare – un alai vesel si zgomotos, care mi-a iesit inainte cu chiuituri specifice obiceiului de nunta din Bala: “Gata-te mireasa bine, ca noi venim dupa tine cu mandrete de nanasi si cu mandrii ceterasi!” ☺ Asta a fost una dintre ele!

Prin vocea starostelui am fost indemnata sa-mi iau ramas bun de la cei dragi, dar si sa le cer binecuvantarea pentru casatorie. A fost un moment foarte emotionant! Apoi toata lumea a rostit “Tatal nostru”, ca sa avem noroc pe drum si apoi a cantat “Multi ani traiasca!”. Il tineam pe Cosmin strans de mana, si simteam cum imi curg lacrimile pe obraz. M-au emotionat vorbele starostelui deloc straine de mine. Le stiam pe de rost inca de mica, iar apoi rugaciunea care are o insemnatate si o incarcatura spirituala deosebita.

Dupa ce am iesit din casa, am fost intampinati cu aplauze de multimea adunata sa vada nunta. In curte, s-au incins jocuri traditionale dansate atat de dansatori cat si de noi.
Apoi, cei veniti dupa mireasa sunt pusi la masa doarece au venit din departare. Ei sunt serviti cu mancaruri traditionale precum paine de casa, cocă cu branza si varza, cozonac, prajituri de casa, fructe, platouri cu urdă, caş, slănină, rosii, ardei, castraveti (toate din gospodarie) precum si cu bauturi ca limoanda, vin, sampanie si nelipsitul jinars de prune (tuica).
Lumea din sat, venita sa vada nunta, conform traditiei este servita cu prajitura si tuica, in drum.

Dupa ce chiuitoarele ne-au urat de bine si au aruncat peste noi cu grau pentru belsug si ne-au stropit cu apa cu ajutorul unui manunchi din busuioc, iedera si floare de muscata,”Noi cu apa va stropim, numa bine va dorim, va stropim cu busuioc, s’aveti in lume noroc”, am pornit cu totii la drum!
“Floricia de alun, Doamne ajuta-ne la drum, floricica de pe vale, Doamne ajuta-ne la cale!”
“Vai de mine ce de om, parc’o inflorit un pom, si noi suntem o gramada, parca am iesit din lada”.
“Mire mire fi voios, c-ai ales ce’o fost frumos, fi mireasa bucuroasa, mirele-i de vita aleasa, foaie verde busuioc, deie-va Domnul noroc.”

In drum spre Tg. Mures, drumul ne-a fost legat de copii cu o sfoara impodobita cu flori, alaiul se opreste iar nasul este obligat sa plateasca copii, dupa negociere. :)
Si iata cum am retarit fiecare moment in parte exact ca pe vremea copilariei mele. Intotdeauna mi-am dorit o nunta cu traditii si iata ca mi s-a indeplinit visul, cu ajutorul celor care mi-au daruit acest cadou unic.
Mi-am dorit mult sa detaliez acest episod important din viata mea. As vrea ca tot romanul sa citeasca randurile de mai sus, sa incerce sa pastreze in viata lui macar o particica din traditiile care ne fac oamenii de azi.

Vreau sa-i multumesc prietenei mele Georgiana si sotului ei Steve pentru ca sunt atat de buni, calzi, iubitori, primaritei din Bala, Mariana Vlad, ca s-a ocupat ca aceasta zi importanta din viata noastra sa fie idilica, emotionanta, autentica. Multumesc starostelui Ioan Ungur, care si-a dedicat timpul pentru a ne bucura noua sufletele, multumesc ansamblului de dansuri “Flori de pe campie” si instructorilor Raluca Faghiura si Larisa Trifan, pentru dansurile traditionale (“De-a lugul”, “Fecioresc”, “Invartita” incheiat cu o hora moldoveneasca si una ardeleneasca) acompaniati de instrumentisti profesionisti: Alex Cochisa-vioara, Florin Cochisa-saxofon si Remus Faghiura-acordeon. Multumesc chiuitoarelor, care ne-au inveselit petrecerea de nunta cu strigaturi vechi de sute de ani, Maria Santean Faghiura si Mariana Mihutiu.
Sunt binecuvantata si ii multumesc bunului Dumnezeu pentru viata frumoasa, pentru familia din care provin si pentru familia in care tocmai am intrat, pentru norocul de a avea langa mine barbatul care ma face fericita zi de zi, pentru ca m-a lasat sa exist pe pamant romanesc, cel mai iubit cu putinta! Multumesc!