Parinti la scoala

Pentru cei din generatia noastra sa folosesti un smartphone, o tableta, netul sau Facebook-ul sunt lucruri cat se poate de firesti. Nu sunt dependenta de telefon si nici nu-mi traiesc viata numai pe retelele de socializare, insa recunosc toate avantajele si facilitatile pe care le ofera acestea. Ce sa mai vorbim despre cei mici – e aici o intreaga polemica, dar nu as vrea sa intru in ea. Parca s-au nascut cu tableta in mana si au o dexteritate uluitoare in folosirea acestor device-uri. Ce te faci insa cu cei din generatia parintilor nostri?

Acolo lucrurile stau nitelus mai complicat. Zilele trecute, am trait o intamplare amuzanta. Ana, doamna care ma ajuta la curatenie, a fost “inculpata” in toata aceasta poveste. A venit, ca de obicei, sa-si faca treaba si, dupa ce am stat un pic de vorba, eu a trebuit sa plec, iar ea a ramas la “locul faptei”. Cateva ore mai tarziu, cand m-am intors, m-a intampinat cu ochii inca bulbucati de spaima si se tot precipita sa-mi spuna ce-a patit. De fapt, nu patise nimic. Ceea ce o speriase pe ea era mai degraba caraghios decat periculos.

Eram pe hol si deodata, din dormitorul tau, au inceput sa se auda zgomote ciudate! Eu stiam ca sunt singura acasa si m-am speriat rau. Nu-mi dadeam seama ce facea asa!

Si ce ati crezut, doamna Ana, ca a intrat Necuratu’?
Doamna Ana este o persoana foarte religioasa. Eu cam incepusem sa-mi fac o idee despre ce-ar fi putut fi, insa nu m-am putut abtine si am lasat-o sa povesteasca.
Ei, Necuratu’!, a zis doamna Ana oarecum iritata. Nu, se auzea ceva ciudat, asa, de parca erau extraterestrii! Ting, bing, cam asa!
Clar, doamna Ana a vazut prea multe filme!
M-am uitat din prag si nu era nimeni. Cand m-am dus dupa zgomot, am vazut ca aparatul ala mic al tau facea asa. Ziceai ca-i viu! Nu umbla nimeni la el, dar scotea fel de fel de sunete! Sa-l opresti cand mai pleci de-acasa ca m-am speriat rau!

Am luat aparatul vinovat de sperietura pe care a tras-o doamna Ana si am inceput sa-i arat cam ce si cum inseamna el. Cum dansa are un baiat care lucreaza in strainatate si mereu ofteaza de dorul lui, i-am aratat ca poate fi mai aproape de el, in fiecare zi, daca foloseste “dracovenia” de cutiuta, cum ii zice ea. Cam greu cu invatatul insa, pentru ca, din cat am observat, pentru cei din generatia parintilor nostri astea sunt cu adevarat tehnologii extraterestre. Dar stiu cum pot s-o ajut pe Ana.
O inscriu in programul #parintilascoala organizat de Orange, care va avea loc in luna martie. Acolo, la cursurile intensive de invatare care vor tine un week-end intreg, va primi toate raspunsurile la intrebarile ei legate de aceasta tehnologie. De fapt, voi urmari si proiectele viitoare ale aceastei campanii organizate de Orange pentru ca mi se pare un lucru bun pentru cei din generatia parintilor nostri. Iar pe de alta parte, ne si scuteste pe noi sa stam ore intregi si sa le explicam cam cum functioneaza treaba asta :).
Daca ai trait si tu vreo intamplare amuzanta cu parintii sau vreo ruda de varsta lor in timp ce incercau sa descifreze “tainele” tehnologiei, lasa-mi un comentariu, in care sa o povestesti. Poti sa-ti faci cont si sa inscrii povestea ta si direct pe site-ul proiectului – www.orange.ro/parintilascoala. Intamplarea pe care ne-ai impartasit-o poate fi votata de prietenii tai si astfel ai o sansa sa-ti trimiti parintii la scoala. Asta pentru ca cele mai votate 10 povesti ajung in finala! Un juriu format din cunoscuti bloggeri va alege, pentru finala, alte 20 de povesti. Pe baza punctajului juriului, vor fi alesi cei 5 castigatori, care isi vor trimite, pentru un week-end, parintii sau alte rude in tabara #parintilascoala. Iar daca parintii vor descoperi internetul si Facebook-ul, sunt sigura ca va veti distra mult mai bine impreuna!
Sunt convinsa ca si prietenele mele, Dana Rogoz si Ada Condeescu au avut parte de intamplari foarte amuzante, pe acelasi subiect, care merita povestite. Le provoc! :)

[P]