Nu am vrut sa las sa treaca zilele fara sa-ti povestesc despre prima noastra experienta la schi cu Rita, care a insemnat un amalgam din cele mai diverse emotii, toate la fel de intense.
La noi in familie sportul e foarte important. Eu am facut dansuri sportive, Cosmin a facut polo, iar parintii mei au fost amandoi sportivi de performanta. Tata, in special, nu concepea sa nu facem sport. Ne-a invatat sa inotam, sa mergem cu bicicleta, sa schiem, sa jucam tenis si multe altele. Practic, avea un cult pentru sport. Imi aduc aminte ca si cand ar fi fost ieri de ziua cand ne-a pus in picioare schiurile Pitic, iar el avea schiuri Reghin. Pe vremea aceea schiam la Vatra Dornei, unde in copilarie si adolescenta petreceam de obicei vacanta de iarna.
In conditiile astea, nu se putea ca la un moment dat sa nu o punem pe Rita pe schiuri, desi o oarecare experienta are: cand avea 7 luni, Cosmin a purtat-o pe o partie din Austria, intr-un rucsac special, pentru schiori cu copii.
Iarna trecuta intentionam ca Rita sa faca primii pasi cu schiurile in picioare pe partie, dar cu toata nebunia cu pandemia a fost imposibil. Insa anul asta – la insistentele mele, recunosc – am simtit ca e momentul. Intuiam ca in curand nu se va mai putea schia, asa ca am pus mana pe telefon, am sunat la Brasov si am inchiriat un apartament chiar in spatele teatrului. Am plecat si cu Vera, bineinteles si a mers cu noi si mama, pentru ca venise la mine pentru cateva zile. Oricum, pentru mama Brasovul e acasa, pentru ca ea de acolo este, de fapt.
Cand am ajuns pe partie, am inchiriat schiuri si am preferat sa-i luam Ritei un instructor. Am ales-o pe Karina Cobat, o instructoare tanara, de 21 de ani, o persoana calda si vesela cu care Rita s-a inteles foarte bine.
Bineinteles, inainte de prima ora de schi a Ritei ne-am facut toate scenariile din lume: ca n-o sa vrea sa-si puna claparii, ce-o sa zica daca nu venim cu ea, daca nu se trezeste dimineata cu noaptea-n cap, o sa se planga ca i-au inghetat mainile – erau -8 grade in dimineata aia – si multe altele. N-a fost deloc asa. Rita a reusit sa ma surprinda, chiar sa ma uimeasca, asa cum m-a surprins si propria mea reactie. Cand am vazut-o indepartandu-se alaturi de instructoare, mi-au dat lacrimile. Mi se strangea sufletul de ziceai ca pleaca de acasa, nu pentru o ora, pe partia de schi. Pana la urma au stat doua ore si jumatate in prima zi si s-au mai intalnit si in urmatoarele trei. Iar la finalul celor 4 zile, Rita a reusit sa se desprinda de instructoare si sa schieze singura cativa metri.
Cat timp a fost Rita la cursurile de schi, noi am supravegheat-o de la distanta. M-a impresionat foarte tare cand mi-a povestit instructoarea prima lor discutie: „Pe mama mea o cheama Laura” i-a spus. Faptul ca si-a indreptat gandul spre mine, ca sa creeze o legatura, cand nu eram langa ea m-a facut sa inteleg ca avea nevoie sa se simta in siguranta. O fi avut si ea emotii, dar stia ca suntem acolo si asta a contat. M-au impresionat echilibrul, siguranta si tenacitatea unui copil atat de mic, de doar 2 ani si 9 luni, faptul ca pot sa am incredere in ea. S-a trezit dimineata, si-a carat singura claparii si sticla de apa, in gluga, s-a sters singura la nas si s-a concentrat pe lectia de schi chiar daca ii era foame sau sete. Toate astea ne-au facut sa fim foarte mandri de Rita, fetita noastra super independenta. Bineinteles, nu-mi propun s-o fac olimpica, dar consider ca orice experienta de genul asta, care presupune sa invete, sa fie disciplinata, sa-si controleze emotiile si sa urmareasca un scop e benefica pentru dezvoltarea celor mici. Iata cum ne ofera copiii lectii importante, pe care nu putem sa le invatam la scoala sau sa le citim in carti.
Cele patru zile la Brasov au fost o adevarata vacanta. Am stat pe partie cu Rita, ne-am plimbat prin oras, am mancat pizza la Postavaru, am stat la cafea la soare si am petrecut timp frumos unii cu altii. Si Verei i-a priit – a dormit mai bine ca niciodata si s-a si bronzat un pic.
Ma gandesc acum cate emotii mari incap in inima unui parinte. Si noi suntem la primele experiente de acest gen. Sper ca si urmatoarele sa fie la fel de bune ca cea pe care am trait-o alaturi de Rita, la schi. Acum suntem iar in drum spre Poiana pentru ca s-a anuntat zapada in acest weekend su de-abia astept sa o revad pe Rita pe schiuri.☺️
Tie ce reusita a copilului tau ti-a umplut ochii de lacrimi?
