Weekend-ul trecut am fost la Iasi impreuna cu Cosmin si prietena mea, Izabela, care a mai vizitat orasul la un moment dat, dar nu a avut timp sa-i descopere farmecul. Am petrecut impreuna cateva zile frumoase, ne-am plimbat prin gradina casei, am vizitat Teiul lui Eminescu (am prins si targul de la Cucuteni despre care de-abia astept sa-ti povestesc), dar si Bojdeuca lui Creanga. Ne-au insotit si Alina, sora mea, impreuna cu sotul ei, Vladlen.
Cred ca bojdeuca este cel mai special loc pe care il poti vizita in Iasi. Imi amintesc de fiecare data cand trec pe aici de copilaria mea minunata, cand mergeam in excursie cu scoala. Pe vremea aceea bojdeuca mi se parea mai mare, pentru ca eu eram foarte mica. Ne mancam pachetelul pe bancutele din curte si ascultam povestile de Ion Creanga. Ce amintiri frumoase!
De fiecare data cand ii trec pragul o fac cu aceeasi emotie. Sunt doar doua camere asezate de-o parte si de cealalta a unui antreu, dar atmosfera este magica. Am pasit inauntru, in minte mi-au rasunat cuvintele lui Creanga: „Asa eram eu la varsta cea fericita…”, iar toate povestile pe care le-am auzit vreodata despre bojdeuca s-au trezit la viata.
Mi-am amintit de timpul pe care Creanga l-a petrecut aici in compania lui Eminescu, de petrecerilor lor „garnisite” cu vin si povesti pana dimineata si am vazut masuta la care s-au nascut atatea dintre povestile si povestirile care ne-au incantat copilaria. Pisici erau si acum in preajma casei – poate nu atat de multe ca in vremea scriitorului, cand erau vreo 30, fiecare botezata dupa numele vreunui cunoscut de-al sau. Creanga a avut intotdeauna o pisica Marioara, in „onoarea” matusii sale de la Humulesti, stiai?
Casa in care scriitorul si-a petrecut ultima parte din viata arata bine acum, desi pe vremea lui era destul de paraginita, dupa cum spunea el insusi. De-aia a si botezat-o bojdeuca. Insa merita sa o vezi si pentru faptul ca este prima casa memoriala din Romania, dar si cel mai vizitat muzeu din Iasi.
12 thoughts on “Romania: Iasi (Bojdeuca lui Ion Creanga)”
Tin minte ca am trecut si eu pe la bojdeuca lui Creanga intr-o excursie in clasa a X a, dar a fost foarte pe fuga. Imi doresc sa revad Iasiul si imprejurimile cu prima ocazie.
“Voinic tanar cal batran, greu se’ngaduie la drum” :)) ce usor aluneca timpul urmarind astfel de imagini… Era o vb ” eu am plecat de la sat, dar satul din mine nu pleaca niciodata” :D
Buna vorba asta! :)
ce frumos si ce frumosi sunteti! mi s-a facut atat de dor de tara, insa sunt o norocoasa, maine am zbor spre romania.. iti multumesc pentru vizita virtuala pe meleaguri moldovenesti…
http://www.skyhights.wordpress.com
Bun venit acasa!
Laura articolul asta transmite asa o stare de bine si aduce aminte de copilarie !!! Care e povestea peretelui din ultimile poze fiindca e si numele tau inscris ? BIZZZ
Este o fresca facuta de verisoara mea pe care o cheama tot Laura Cosoi. :)
Multumesc pt raspuns si pentru atentia acordata tuturor comentariilor !!! O zi placuta !!! BIZZZ
buna laura , chiar daca am 15 ani , deja imi este dor de casa bunicilor si de ei , mirosul specific zonei de tara si atmosfera de acolo ….nu le pot compara nici cu cel mai frumos cadou din lume
Te inteleg, Andreea. Si mie imi lipsesc momentele petrecute la bunici la tara!
Ce frumos!Seamana mult sora ta cu tine.Ion Creanga este scriitorul meu preferat.Mi-as dori sa vizitez si eu intr-o zi Iasul.
Chiar semanam bine. Sunt norocoasa ca am o sora ca ea!