Sunt multe lucrurile care ma incarca cu nostalgie cand ma gandesc la copilarie, dar cred ca nu o sa imi dispara niciodata din memorie tocul usii de la casa bunicilor, unde ne masurau si insemnau cu creionul sa vada cat am mai crescut. Doar cativa centimetri castigati in inaltime ne umpleau de mandrie, de parca am fi avut vreun merit special ca am mai crescut cate un pic de la an la an. In adolescenta ma gandeam la lucrurile astea doar cu emotie, ca la ceva copilaresc, dar ca adult imi dau seama ca treaba era, de fapt, foarte serioasa. Bineinteles, eram masurati la medic, la scoala, acasa, dar consideram ca e cumva normal. Suntem copii, crestem. Pe vremea aceea nu stiam ce inseamna tulburarile de crestere la copii si nici cat sunt de periculoase. Am citit un studiu Ipsos in care se spunea ca jumatate dintre parintii chestionati cunosc graficele normale de crestere ale copiilor si numai 10% nu au auzit niciodata de ele. Cu toate acestea, 2 din 5 parinti nu stiu ca exista si tratamente pentru tulburarile endocrine care cauzeaza deficit de crestere la copii.
Mai ales de cand sunt parinte la randul meu, ma preocupa aceste aspecte si cred ca in situatia mea sunt multi dintre voi, cei care cititi acum aceste randuri. Copiii sunt masurati de cate ori mergem cu ei la medic, dar e bine sa facem si noi lucrul acesta. Tocul usii insemnat cu creion sau carioca nu-i o idee chiar asa de perimata, pentru ca e un indicator clar si, pe deasupra, incarcat de emotii pozitive.
Cred ca orice parinte stie ca bebelusii trebuie masurati la doua saptamani dupa nastere, apoi din doua in doua luni pana la doi ani, iar ulterior anual, pana la varsta adolescentei. Bineinteles, cand eram mici ne masuram si mai des, iar uneori trisam un pic, ca sa ne putem lauda ca ne-am facut mai mari!
Copiii de varsta Ritei ar trebui sa creasca intre 3 si 6 cm pe an si sa ia in greutate aproximativ 2 kg, iar media de inaltime pentru cei intre 6 si 12 ani este chiar mai mare – de 6 cm pe an. Ce inseamna daca nu se incadreaza intre aceste repere? Din pacate, inseamna multe, de la tulburari endocrine si genetice, la malnutritie si diferite boli (diabetul este una dintre ele, din ce in ce mai frecvent depistat la copii).
Dupa cum iti spuneam, m-a preocupat acest subiect asa ca am facut niste investigatii jurnalistice. Mai precis, i-am luat un interviu doamnei doctor Mihaela Tataru, medic primar la Spitalul Clinic Municipal Filantropia din Craiova. In discutia pe care am avut-o, am incercat sa aflu cat mai multe lucruri interesante pentru parinti – ce este deficitul de hormon de crestere, de ce apare, care sunt simptomele la care trebuie sa fim atenti si cum se diagnosticheaza. Am rugat-o sa ne ofere cateva recomandari pentru a preveni astfel de situatii de sanatate si am aflat si care sunt metodele de tratament, pentru ca in unele cazuri, fiind vorba despre tulburari genetice, preventia are actiune limitata. Daca vrei sa afli mai multe despre tulburarile de crestere la copii poti sa urmaresti interviul aici. Sper ca am interpretat cat se poate de eficient rolul jurnalistei si ca veti gasi raspunsuri la unele dintre intrebarile care va preocupa. In rest, tot ce pot sa va urez pentru copii e sa creasca mari si sanatosi!
