Ziua 5:
M-am trezit dimineata devreme, pregatita sa merg la Ierusalim. In timp ce imi uscam parul, am simtit o neliniste in suflet insotita de bucuria unui copil care si-a primit cadoul de Craciun. Visez la aceasta destinatie de foarte multa vreme, cam de cand aveam 7 ani si mergeam sambata la orele de religie ca sa ma pregatesc pentru Sfanta Impartasanie. Am fost un copil crescut in spirit religios si asa cum ti-am mai povestit intr-o postare anterioara, (Duminica este ziua mea preferata) de mica, parintii ma duceau la biserica Romano-Catolica din Iasi. Asadar, a sosit momentul in care visul meu s-a indeplinit. Desi stiam cum arata Ierusalimul din poze dar mai ales din filme, intalnirea cu el a fost… tulburatoare. Daca pana sa ajung acolo totul era clar in mintea mea, cu cat ma apropiam mai mult, totul devenea incetosat. Mixul cartierelor din orasul vechi, cel armenesc, evreiesc, crestin, musulman dar si religiile lor, m-au bulversat complet. Imaginile in culori tipatoare, galagia strazilor, chicotele copiilor care nu se mai opreau din joaca si slujbele radiodifuzate ale moscheelor, nu erau tocmai ce mi-am imaginat. Cautam cu disperare Lacasul Sfant, un loc in care sa ma rog, pe cineva de care sa ma agat ca sa ma conduca “acasa”. La nici 50 de metri de la intrare, un ghid turistic parea disperat ca nimeni nu il vrea, si l-am luat noi. Stia cate ceva despre istorie si locuri, dar mult mai putin decat imi doream eu. M-am avantat in multime printre turisti, cu speranta ca am sa dau de oaza de liniste mult cautata, de locul linistit si pios unde sa ma reculeg. Prima oprire a fost la Zidul Plangerii, lacasul sfant pentru evrei. Se spune despre acest zid ca sub el exista ramasitele celui de-al doilea templu, ridicat de regele Solomon. Am intrat in treimea destinata femeilor (doua treimi din zid fiind destinat barbatilor) am spus o rugaciune si m-am indreptat cu pasi repezi spre Via Dolorosa. Parca si vremea era in asentimentul meu, cand un soare dogoritor, cand innorat si rece, cand cu palaria pe cap, cand cu salul pe spate. Insa, nu m-am gandit prea mult la ce simteam, pentru ca toate stradulele bucsite cu tarabe, mi se impleticeau printre picioare.
M-am oprit la cele 9 puncte importante de pe Via Dolorosa si desi nu am respectat ordinea, le-am atins pe toate. Calea Crucii incepe din piata in care a fost judecat Isus, si continua cu drumul Lui pana la Mormantul Sfant.
Exista cate o biserica construita in anumite puncte (ex: locul in care s-a intalnit Isus cu mama lui, fecioara Maria) iar in rest, opririle erau prea putin semnalizate, existand posibilitatea sa treci pe langa ele fara sa le sesizezi. Daca la inceput nu intelegeam de ce am ales tocmai acel ghid turistic, care parea si putin informat si foarte grabit, la un moment dat venirea lui in drumul meu a capatat sens. Mi-a spus ca exista un loc, care nu este inclus in turul turistic , dar ca ar fi interesant de vizitat. Nici macar nu eram curioasa. Eu ma gandeam la Via Dolorosa, incercam sa leg drumul de la un capat la altul, sa imi imaginez ca nu existau cladirile care o “calareau” pur si simplu, sa imi scot din cap tipatul copiilor si sa ma conectez la spiritul locului. Ghidul m-a oprit in fata unei usi pe care scria “Prison of Christ”, si am intrat. Am coborat un nivel si intr-o grota, sapata in piatra, era camaruta in care a stat Isus prizonier. Eram doar eu, fara oameni, fara zgomot, cu lumina de la lumanare si mirosul de mir. A fost prima oara cand L-am simtit. Parca nu trecusera 2013 ani, parca era ieri. Energia locului nu s-a pierdut in timp, ci s-a conservat. Simteam presiunea, iar rugaciunile celor care au trecut pe acolo pareau ca s-au zidit in pereti. As fi vrut sa nu se termine vizita, sa nu plec, pentru ca acolo mi-am gasit raspunsurile, dar trebuia sa ajung si la Mormantul Sfant.
Biserica Sfanta este cea care adaposteste alte cinci opriri importante de pe Via Dolorosa. Locul unde a fost dezbracat Isus, apoi locul unde a fost rastignit pe cruce, locul in care a fost ridicata crucea (poti sa vezi in imagini exact gaura in piatra unde a fost infipta crucea), piatra pe care a fost spalat Isus dupa ce L-au dat jos de pe cruce si Mormantul Sfant. Desi eram cu o saptamana inainte de Paste, nu a fost foarte aglomerat. Mi-am asteptat randul 40 de minute si apoi am intrat in mormant, o camaruta foarte mica, sapata in piatra, in care mergeam ghemuita si care, in partea dreapta, avea o platforma pe care a fost intins trupul neinsufletit a lui Isus. Desi mi-ar fi placut sa uit de mine acolo, am avut timp doar pentru o rugagiune, deoarece exista preoti care iti amintesc ca mai sunt si altii care asteapta sa intre. Momentul a trecut foarte repede, emotiile m-au coplesit, ochii mi s-au umplut cu imagini si sufletul cu lumina.
Recunosc intreaga experienta ca fiind unica, complexa si foarte puternica. A rasunat in mine adanc, a scormonit in sentimente, amintiri si imaginatie, iar la final a sadit dorinta de a ma reintoarce.
Pe insearat am ajuns acasa si in incercarea de a povesti cum a fost ziua, m-am inecat in lacrimi. A fost o eliberare, o descatusare, urmarea fireasca a unei zile in care intr-o forma sau alta, l-am intalnit pe Isus.
53 thoughts on “Israel: Ierusalim”
Pingback: Paste Binecuvantat! | Laura Cosoi
Multumesc! Imi sant de folos.Dumnezeu sa-ti rasplateasca pentru faptul ca m-ai ajutat sa-mi fac o idee inainte de-a ajunge acolo.Sper sa nu ma pierd si sa vad si sa simt toata incarcatura acelor locuri.Dumnezeu sa ne ajute!
foarte frumos povestea ta.si eu am trait aproape aceleasi momente ca si tine.ba chiar mi-au dat si lacrimile la rastagnirea si la mormantul sfant.
Te inteleg foarte bine. :)
Hristos a inviat!Ce frumos ai descris totul si cu atata sensibilitate!Imaginile surprinse sunt foarte graitoare , sincer,m-au emotionat ,mi-au dat si mie lacrimile,cand am incercat sa ma transpun acolo si sa inteleg ce ai simtit in acele locuri deosebite ! Iti multumesc ! Sarbatori frumoase si numai bine! Mihaela B.,Iasi
Hristos a Înviat
Deosebit Laura, sper ca într-o zi să ajung și eu acolo. Îmi doresc din tot sufletul.
Să ai un Paște Fericit și liniștit :)
Hristos a Inviat! Foarte impresionante pozele! imi doresc mult sa ajung sa vizitez si eu aceste superbe locuri! iti doresc mult succes Laura, urmaresc cu drag tot ce postezi pe fb
Pingback: Paste fericit si binecuvantat! | Laura Cosoi
Laura, mi-au placut mult postarile tale legate de Tara Sfanta, foarte impresionant.
La inceputul lunii februarie voi merge cu sotul meu, timp de 2 saptamani :)
Ma bucur mult pentru voi. Sper ca ti-au fost utile materialele mele. Sa te incarci cu rabdare si sa vezi dincolo de aparente. Astept sa imi povestesti cum ti s-a parut! :)
Multumim!
Multumim ca ai impartasit cu noi aceasta minunata calatorie,emotii ale sufletului care tinjeste dupa locurile sfinte vazind si pozele pe care ni le-ai daruit.Doamne ajuta!
Dupa ce am citit postarea ta despre Israel mi-am spus ca trebuie sa iti adresez macar cateva cuvinte de lauda.Ai reusit prin cuvinte sa transmiti foarte multa emotie.Ai scris foarte expresiv, Iti marturisesc ca in timp ce citeam randurile prin care ai descris experienta ta din Tara Sfanta mi s-a facut “pielea de gaina”.Am reusit prin cuvintele tale sa ma transpun in locurile unde tu ai pasit si iti multumesc pentru asta.Trebuie sa fi fost foarte patrunzator ceea ce ai trait, acum imi doresc si mai mult sa ajung acolo!
Iti multumesc pentru cuvintele tale.:)
:)
impresionant
Superbe pozele si felicitari fotografului ;)
:)
buna, imi poti spune si mie de unde ai bluzita:*?foarte frumoase toate postarile
Foarte frumoase poze, un loc impresionant:)
lifeisbetterblondewiths.blogspot.com
Nu inteleg de ce se face asa multa valva pe tema Tarii Sfinte.
Dar pentru cei care se simt asa ofensati de presupusa greseala a Laurei, lamuriri suplimentare :
“Expresia Țara Sfântă se referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanță religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice: mai ales pentru iudaism și creștinism, iar într-o măsură ceva mai mică și pentru islam.
…
Actualmente teritoriul “Țării Sfinte” biblice intră în componența a trei formații statale: una evreiască – Israel, și două arabe -Iordania și Autoritatea Palestiniană (aceasta din urmă în curs de cimentare și aflată încă parțial sub ocupație militară israeliană).” (sursa Wikipedia).
Informare inainte de judecata.
w0rd
Este foarte impresionant, atat ceea ce ai scris cat si fotografiile, ma bucur ca ai avut parte de momente atat de frumoase si luminoase. Sper sa ajung si eu in Ierusalim :)
cat de frumoase fotografii x multumesc tare mult frumoaso :*:* este o adevarata placere sa vad toate aceste locuri prin fotografiile tale..pt ca imi doresc si eu tare mult sa ajung acolo x
faza cu Starbucks e foarte tare :)))
te pup :*
Actualmente teritoriul “Țării Sfinte” biblice intră în componența a trei formații statale: una evreiască – Israel, și două arabe -Iordania și Autoritatea Palestiniană (aceasta din urmă în curs de cimentare și aflată încă parțial sub ocupație militară israeliană). *sursa: wikipedia
Pingback: Emotie, neliniste, lacrimi! Laura Cosoi si-a implinit visul copilariei. A fost la Ierusalim si s-a rugat la Mormantul Sfant | Ziare
Pingback: Emotie, neliniste, lacrimi! Laura Cosoi si-a implinit visul copilariei. A fost la Ierusalim si s-a rugat la Mormantul Sfant | Gandul
Pingback: Emotie, neliniste, lacrimi! Laura Cosoi si-a implinit visul copilariei. A fost la Ierusalim si s-a rugat la Mormantul Sfant | libertatea
Pingback: Emotie, neliniste, lacrimi! Laura Cosoi si-a implinit visul copilariei. A fost la Ierusalim si s-a rugat la Mormantul Sfant | cancan
Pingback: Emotie, neliniste, lacrimi! Laura Cosoi si-a implinit visul copilariei. A fost la Ierusalim si s-a rugat la Mormantul Sfant | Stiri de Azi
superbe fotografii si tu la fel,doar o dezamagire:Israel tara sfanta???????am mari inndoieli
Paste Fericit!
ce ti-ai cumparat ca suvenir?
in valencia ai fost?
Mirific e Putin spus…cred ca atunci cand ajungi in tara sfanta simiti o stare de bine, siguranta si nu in ultimul rand ca esti Mai aproape de Dumnezeu …poate o sa am ocazia sa ajung si eu acolo..frumos foarte frumos..HRISTOS A INVIAT la toata lumea
M-am alintat cu aceste minunate fotografii pe care le-ai postat ptr. noi ,cå asa a vrut ISUS si el te iubeste ,deaceea l-ai simtit si eu te cred si cred in EL.Marea si singura mea dorintå este så pot merge la Jerusalem ptr.EL .AMIN!
Tot ce ai postat este special,acum cand mai este doar 1 ora pana la Inviere mi-ash dori sa pot ajunge si eu acolo pe meleagurile sfinte.
Multumim Laura pt postarea minunata
Paste feicit sa ai !
buna Laura,
f frumoasa camasa poti sa ne spui de unde ai cumparat-o?si balerinii sunt frumosi…::)
Multumesc pentru lumina!
M-ai facut sa stau o clipa si sa analizez mai profund insemnatatea praznicului in pragul caruia ne aflam.
Multa bucurie si dragoste sa ai in viata ta :)
Sa nu uit, sunteti asa frumosi ♥
cu tot respectul ptr locurile care le-ai vizitat,trebuie sa stii ca tara sfanta este Palestina nu Israel.Israel este doar tara care a ocupat locurile sfinte
mare adevar ai grait,pacat ca nu se face diferenta
palestina. corect. aia populata cu evrei, nu arabi. arabii intr-adevar nu ar avea ce sa caute acolo, asa cum nu existau acolo nici acum 2000 de ani
palestina este a palestinienilor dintotdeauna,evreii sunt doar cotropitorii,”ghimpele” plasat de americani.esti limitat in gandire
Mai citeste putina istorie…palestina a fost denumirea data de Imperiul Roman zonei pentru a sterge urmele evreilor si apartenenta lor la aceasta zona!palestinieinii ca popor nu existe decat dupa revenirea evreilor in zona , cand s-au autotintitulat astfel dupa regiune…de fapt sunt arabi din Siria, Iordania, Arabia Saudita etc…
nu,Dane,Palestina a palestinienilor,citeste un pic de istorie,ignora ce te invata media
Mai cititi istorie si dupa aia corectam pe altii….
Laura, esti superba! Pari o persoana cu un suflet bun! Multa fericire iti doresc!
Mulţumesc din suflet pentru că ne-ai împărtăşit această experienţă înălţătoare.
Foarte frumos ai scris si m-ai impresionat….din ce ai scris tu m-ai determinat sa imi doresc si eu in acest loc minunat,pe care ni l-ai descris tu aici in cateva randuri….
*sa merg
Iisus nu Isus
” Cei care au ales numele “ISUS” NU pot fi considerati incorecti, deoarece vocalele lungi in limba romana nu se transcriu neaparat prin dublarea vocalei respective (de ex: in cuvântul “mic”, vocala “i” este scurta; in cuvântul “inima”, vocala initiala “i” este lunga. Se foloseste adaugarea unui “i” atunci când s-ar face confuzie intre cuvinte. De ex: “copii” este cuvântul la plural nearticulat; “copiii” este acelasi cuvânt, dar articulat). Referitor la cuvântul “ISUS”, sau “IISUS” NU este nici o greseala ce nume se scrie. Este o problema de optiune personala .”
Amandoua sunt gresite ! Yeshua a fost numele lui…Iisus sau Isus nu are nicio semnificatie in nicio limba!
esti foarte norocoasa ca ai ajuns acolo, laura!
Coplesitor…totul: imaginile din locurile pe care le-am visat de multa vreme(chiar mi-am promis candva ca voi ajunge acolo),felul in care m-ai introdus in atmosfera-traiesc cu tine fiecare pas,fiecare gand,fiecare emotie,fiecare lacrima! Si spun…HRISTOS A INVIAT! SARBATORI FERICITE TUTUROR, SA NE INALTAM IN LUMINA!
Citind randurile scrise de tine, am simtit emotie, caldura, iar in acelasi timp un fior rece mi-a cuprins intreg corpul si inca sunt asa acum in timp ce iti scriu. Iti multumesc. Am simtit o farama din credinta, rugaciune si puterea lui Dumnezeu si Fiul Isus, doar ctind emotia traita de tine.
Cu drag si recunostinta, un dar ce creste pe masura ce il daruiesti.