Italia: Cinque Terre

Dupa o perioada aglomerata, nimic nu se compara cu o vacanta frumoasa. De data aceasta am ales drept destinatie Italia, unde am petrecut o saptamana de vis alaturi de Cosmin.
Stiam multe povesti despre romantica Florenta, despre dealurile Toscanei sau cele cinci sate suspendate pe stanci, dar nimic nu se compara cu realitatea.

Am pornit din Bucuresti cu destinatia Pisa, de unde am inchiriat o masina cu care sa ne plimbam pe toata perioada sederii noastre. Am pornit spre Cinque Terre si prima oprire a fost in portul La Spezia, un loc deloc aglomerat, care parca ne astepta pe noi. Barcile erau inghesuite in debarcadere, asteptand sa fie luate in primire, iar terasele te ademeneau cu racoritoare, venite la tanc dupa un drum lung. Nu am zabovit prea mult, pentru ca inainte sa ajungem la Monterosso al Mare, locul in care aveam cazarea, am vrut sa facem un popas si in Portovenere. In ultima vreme in Italia plouase destul de mult dar ziua in care am ajuns noi era chiar prima zi cu soare, lucru care s-a resimtit din plin in port, lumea misunand peste tot in incercarea de a acapara stancile incinse pentru plaja.
Am petrecut cateva ore superbe, ne-am plimbat pe malul marii, am vizitat fiecare particica din port si cetate si ne-am bucurat de apusul perfect.

Am pornit apoi spre Monterosso al Mare, cel mai nord-vestic dintre cele cinci sate ale rezervatiei naturale Cinque Terre, si astfel am ales drumul serpuit si ingust de-a lungul coastei Marii Ligurice. Am plecat din Portovenere spre seara, descoperind rezervatia cu peisajele ei exceptionale care, in lumina unui apus usor innorat, pareau desprinse dintr-un vis. Desi drumul se unduia pe toata coasta, accesul cu masina spre cele cinci tinuturi (Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza respectiv Monterosso al Mare) este permis doar pana la un punct.

Am ajuns spre seara si ne-am cazat intr-o casuta aparent din turta dulce, cu mobila in nuante marine, baldachin si priveliste spre mare. Dupa ce ne-am acomodat, am luat-o la picior, coborand spre centrul localitatii Monterosso in speranta ca ne vom potoli foamea cu preparate specifice locului. Intr-o clipa de inspiratie am ales sa ne asezam la Trattoria Ciak, unde am trait o experienta culinara desavarsita, pe care ti-o recomand cu drag.
Desi am stat doar 3 zile, am apucat sa vizitam intreg tinutul. Trenul este o varianta foarte comoda pentru a traversa cele cinci localitati iar distanta fiind mica, dureaza aproximativ 5 minute sa mergi dintr-un sat in celalalt, dar in zilele petrecute acolo am descoperit ca o alternativa foarte placuta, care iti ofera o perpectiva impresionanta asupra acestor locuri, este calatoria cu barca. Vernazza a fost prima noastra destinatie de a doua zi, localitate la care ne spuneau localnicii ca se poate ajunge pe jos, pe o peteca cu multe trepte prin munte. Ne-am aventurat pe poteca cu pricina, un traseu presarat cu izvoare, parfum de verdeata si flori. Era plin de turisti fericiti ca se aflau intr-un loc frumos si foarte romantic. O euforie amestecata cu stilul inconfundabil al localnicilor inunda piata centrala care era de fapt si portul. Dupa o plimbare pe stradutele intortochiate si un pranz pe cinste, ne-am hotarat sa luam o barca si sa ne indreptam spre Riomaggiore, pentru ca apoi sa luam trenul inapoi spre Manarola respectiv Corniglia.
Peisajul este impresionant, iar “puzzle-ul” de constructii care acopera fiecare centimetru al stancilor din cele cinci sate, completat de culorile acestora sunt cu adevarat impresionante. Acele locuri iti dau o stare de relaxare si de bine cum rar ne e dat sa gasim. Riomaggiore, Manarola, Vernazza si Monterosso sunt asezari construite din port pana la o altitudine modica pe stanci, pe cand Corniglia face nota discordanta, iar conglomeratul de case si stradute sunt la o altitudine ceva mai mare si prin urmare nu are port.

Exista un pasaj, drum pentru pietoni, care leaga Manarola de Riomagiorre si care se numeste Via dell’Amore. In trecut, datorita faptului ca aceste sate erau foarte izolate, tinerilor le era aproape imposibil sa se intalneasca sau sa cunoasca persoane din localitatea invecinata. Dupa ce aceasta poteca a fost sapata in stanca, tinerii din cele doua sate o foloseau pentru intalniri, iar un jurnalist, observand graffiti-urile de pe stanci (mesaje de dragoste), a numit-o Via dell’Amore (Calea Iubirii). Astazi tineri din toata lumea isi “zavorasc dragostea” cu un lacat pe care il incuie pe balustrada potecii. Cand am ajuns noi drumul era inchis dar cu siguranta avem un motiv in plus sa ne intoarcem acolo. :)

Dupa trei zile minunate petrecute in Cinque Terre a trebuit sa-mi iau ramas bun de la casutele colorate si mirosul marii. Chiar daca mi-as fi dorit sa mai raman, gandul ca Portofino, Florenta si dealurile Toscanei ma asteapta, m-au facut sa ma urnesc la drum cu mai mult elan. Pana sa iti impartasesc urmatoarele experiente, te las in compania imaginior surprinse in Cinque Terre.