E o vorba care spune ca „cea mai grea meserie din lume e cea de parinte”. Am auzit-o adesea pe vremea cand inca nu o aveam pe Rita, iar acum, si mai frecvent. Inteleg perfect la ce se refera aceste cuvinte si cred ca si voi, parintii care cititi aceste randuri, aveti multe de spus pe tema asta.
Parerea mea e ca dificultatea vine din faptul ca nu ai un „job description” clar, ci doar principii indrumatoare. Iar daca le respecti intocmai, tot nu esti sigur ca vei avea cel mai bun rezultat.
Acum, cand o privesc pe Rita, care peste cateva luni va implini un an, imi dau seama ca cel mai important lucru pe care putem sa i-l oferim este dragostea noastra de parinti. Si, bineinteles, sa avem grija de ea cat putem de bine. Dar nu-mi fac iluzii ca astfel o vom putea feri, cat vom trai, de orice neplacere sau problema. Va creste si va lua propriile ei decizii si hotarari. Poate uneori va face bine, alteori nu. Insa e dreptul ei sa aiba propriile lectii de viata, propriul parcurs. In fond, aducem pe lume copii care au destinul lor, sunt persoane de sine statatoare, chiar daca acum, cand sunt mici, au nevoie de toata protectia noastra.
Ma intreaba lumea daca nu mi-a fost teama sa plec cu Rita la drum lung sau in strainatate, tinand cont ca am facut asta de cand era foarte mica. Bineinteles ca o stangere de inima am avut la inceput. Dar m-am straduit sa trec peste. Imi doresc foarte mult sa o cresc pe Rita independenta, iar pentru asta, primul lucru pe care pot sa-l fac e sa-mi infrang propriile temeri.
Am vorbit mult cu Cosmin inainte de primele noastre excursii si ne-am dat seama ca ce putem face e sa ne luam toate masurile in ce priveste siguranta Ritei. Am facut liste, am tot adaugat, apoi am sters o parte si am concluzionat: Rita are nevoie de mama si de tata, de iubirea si ocrotirea lor, de hrana, hainute potrivite si atmosfera de calm si incredere. Si apoi gata, ne-am suit in masina si am pornit cu ea la drum.
Si pentru ca veni vorba despre masina si am vazut ca multi dintre voi sunt interesati cum poate fi transportat copilul in siguranta, pot sa-ti spun cum am procedat noi (desi am impresia ca ti-am mai spus).
Am studiat ofertele si am ales scaunul de masina care sa-i asigure cea mai buna protectie Ritei. Despre Sirona Plus se spune ca e cel mai bun din lume, Test Winner la verificarile de siguranta. Am ales varianta Midnight Blue – ne-a placut noua – pentru ca e din denim, husa se spala si e si ignifuga. Dar pana la urma, dincolo de estetica, important e ca asa o putem transporta pe Rita cu spatele la sensul de mers (rear-facing) ceea ce reduce cu peste 80% riscul de accidentare in caz de impact. Poate sa fie rotit si cu fata la mers fara prea mult deranj. :) Poate fi reglat cu o singură mână în 7 poziții atunci când scaunul este utilizat cu spatele la sensul de mers și în 5 poziții în modul cu fața la sensul de mers, iar tetiera este reglabilă pe înălțime în 12 poziții. Dar pentru mai multe informatii tehnice IMPORTANTE intra aici!
Cum procedam noi la drum:
- Alegem ore in care Rita doarme in mod normal (chiar daca nu are uin program fix, ne orientam)
- Cand calatorim de cele mai multe ori stau in fata cu Cosmin, ca sa fie obisnuita sa stea singura in spate si astfel sa-mi fie simplu cand eu conduc si sunt singura cu ea.
- Rita doarme la drum uneori. Daca nu doarme stam cu ea la povesti, ii cantam (ce ne amintim din copilarie :)) sau ii punem cantecele pe youtube, fara sa se uite la ecran. :)
- Daca isi pierde rabdarea si eliminam variantele in care i-ar fi somn, dar nu poate sa doarma sau ii este foame, oprim masina ca sa ne dezmortim. Incercam pe cat posibil sa respectam regula in care daca masina merge Rita trebuie sa fie in scaun, cu centurile puse.
- Este important sa anticipezi nevoile copilului ca sa nu prinda aversiune fata de scaun.
Ce vreau sa spun e ca am facut tot ce tine de noi pentru a asigura protectia copilului nostru. Am zis si un „Doamne ajuta” inainte sa plecam la drum. Si uite asa, trecand peste frici, invatam din mers meseria de parinte, la care cel mai greu lucru de realizat, dar necesar, este echilibrul intre indrazneala nesabuita si protectie exagerata. Inca o data se dovedeste ca acea cale de mijloc, despre care tot iti vorbesc, este cea mai buna solutie, nu?
Pozele cu Rita in scaun stand cu fata la sensul de mers este facuta in parcare, doar ca exemplu! :)
Observ insa ca Rita se schimba si creste si sunt convinsa ca vor fi tot felul de momente noi pe care trebuie sa le gestionam. Tu ce faci daca copilul isi pierde rabdarea in masina?
P.S: Poti sa vezi scaunul la magazinul Taticool !
11 thoughts on “Scaunul de masina”
asezat in scaunul booster, centura de siguranta trebuie sa treaca peste soldurile sale (nu peste burtica) si pe deasupra umarului, nu a gatului sau a bratului, prin mijlocul pieptului sau.
Exista oglinzi speciale ca sa-l vezi pe copil in spate când conduci.
Avem :)
Scaunul este front facing sau rear facong? Am citit ca pana spre 4 ani sunt recomandate cele rear facing.
Scaunul acesta se roteste 360 grade.
Ce faci in cazul in care, in mers, tu fiind in fata, copilul se ineaca si are nevoie rapid de ajutor?
Se pot intampla multe, iti dai seama, dar copilul nu se inseaca asa de usor de fapt. Are reflexe foarte bune si de cele mai multe ori interventia adulutului poate face mai rau. In principiu o leg cu centurile in pozitie corecta si nu las niumic pe langa ea care ar putea sa o puna in pericol.
Se recomanda ca si copilul sa manance si sa bea( biberón inclus) doar asezat in scaunul sau si cu fata spre tine, si nu sunt recomendate jucarille cu piese mici sau care se pot desprinde cu usurinta, nici pungile de plastic, asa mentii si scaunul curat, cel putin asta recomanda medición in spania
Și noi am studiat foarte mult pana sa cumpărăm scaunul, siguranța era pe primul loc și în același timp și confortul. Cât a fost mic nu călătorea cu plăcere cu mașina, se plictisea foarte repede și de aceea eu eram mereu cu el în spate pe post de distracție :)) Am crezut ca nu voi putea călători singura cu el cu mașina dar m-am descurcat, i-am dat jucării și cărticele și a funcționat f bine. Acum e mai mare și vede bine pe geam, e atent la ce vede și nu se mai plictisește asa repede. Dacă nu funcționează nicio varianta apelam și la cântecele pe YouTube dar se uita la ecran. Cu măsură nu cred ca e rău.
Când era mic și noi alegeam sa plecam la ora de somn la drum lung. Le învățăm toate din mers :) copiii sunt fericiți dacă sunt cu mami și tati, oriunde ar fi :)) și reciproca e valabila. :)
Mulțumesc pt postările cu rețete, ma inspir!
Superba Rita !! Te pup . E minunata
Exact asa cum spui, si noi in principiu mergem la drumuri lungi cand cei mici (2 la numar) au orele de somn. Chiar daca asta inseamna sa mergem toata noaptea, in cazul unui drum mai lung.
Apoi rontaiala, cantecelele, discutii despre ce vedem pe geam ne ocupa timpul. Evitam sa facem popasuri daca nu sunt neaparat necesare, am observat ca dupa un popas ii urcam in masina si mai agitati si nerabdatori sa se termine calatoria :)
Felicitari pentru grija pe care i o purtati Ritei si pentru naturaletea si echilibrul cu care traiesti aceasta experienta a maternitatii. Te imbratisez!