Cel mai asteptat moment din vacanta de vara este cel pe care il petrec impreuna cu familia mea, in Ardeal. Ca in fiecare an am ajuns si la Coslariu, satul in care mi-am petrecut copilaria.
Impartasesc cu tine o parte din minunata mea experienta si te invit sa calatoresti prin lumea copilariei mele. :)
52 thoughts on “Acasa la Coslariu”
Pingback: Nunta: Bala (Traditii din Ardeal) | Laura Cosoi
Pingback: Nunta: Bala (Gatitul miresei-traditii) | Laura Cosoi
Pingback: Romania: Viscri - roPublica
Pingback: Romania: Coslariu si Bazna | Laura Cosoi
Pingback: Romania: Viscri | Laura Cosoi
Pingback: Romania: Satul Bala (Pastele la tara) | Laura Cosoi
Cu totii ne intoarcem din cand in cand la copilarie; e locul cel mai curat din suflet; cel mai fara de griji! Frumoase amintiri din copilarie! Minunate peisaje!
He he, an nou fericit in primul rand. Anul acesta am avut si eu parte de un “feng-shui” asemanator, am fost acasa la Blaj impreuna cu un prieten si plimbandu-l am redescoperit minunea unde am copilarit :) Am atasat si un link cu un video in care e prezentat Blajul imbracat de Craciun pentru ca am observat mai multi concetateni care ti-au scris.
O zi faina,
http://vimeo.com/82577473
:) Ma bucur!
Abia azi am vazut postul tau, Laura. E minunat ca nu ai uitat, cum zici tu, radacinile, e superb ! Eu sunt din Blaj, aici aproape de Coslariu si am trecut de multe ori prin acel sat. E superb ca exista un loc in care iti poti ncarca baeriile pentru tot anul… Ar trebui sa caute cu totii acel “loc” care sa le aduca liniste si pace in suflete… Bravo tie ca stii s-o faci ! Te pup, esti o frumoasa, si te apreciezs mult ! Succes in tot ceea ce faci ! :*
Iti multumesc foarte mult pentru apreciere! :)
Bunica Laurei nu este tanti Savica!Ea este matusa.
Unde sunt pozele cu Muresul ?! Daca ai copilarit acolo, nu se poate sa nu te fi scaldat macar odata! :D
Corect! Fac vara asta si le pun. Mergeam pe Mures impreuna cu bunicul meu, care la pensie a devenit pasionat de pescuit. Il cheama si “Pastrav”. :))
Nu stiam ca esti chiar din Coslariu…
Buncii mei sunt din Capud un sat langa coslariu la 4 km…. frumoase locuri… salbatice… cu oameni frumosi…
Mult succes in continuare,
Adrian
Va asteptam pe toti la Coslariu la vara!!!
Cu siguranta venim! :)
Frumoase poze! Si universul copilariei mele e tot in Coslariu si de fiecare data ma reintorc acolo cu mult drag si cu o oarecare nostalgie, macar o data pe an si incerc sa vizitez aproximativ toate rudele apropiate (unele, chiar pe cele pe care le ai tu in poze)…asa ca iti inteleg perfect emotia. Mi-e dor de verile ce as fivrut sa nu se mai sfarseasca petrecute acolo la bunica, de jocurile copilariei pe ulitele de acolo, de balacelile in raul Mures, serile petrecute pe bancutele de la poarta, painea si pupurile cu varza abia scoase din cuptor, sosul de visine al bunicii si multe multe altele. Suntem norocoase ca avem amintiri asa frumoase! Suntem norocoase sa fim inconjurate de oameni minunati!
Ma bucur ca te-ai regasit in povestea mea! Poate ne vedem la vara la Coslariu. :)
Laura, eu locuiesc in Galtiu, satul de langa Coslariu. nu-mi vine sa cred ca esti din Coslariu. Foarte tare !
Coslariu? Foarte aproape de orasul meu de bastina, Blaj, tot in jud. Alba ;))
Un post de nota 10!
Laura,esti adorabila!Simplitatea ta atrage pe oricine!sa stii ca te admir foarte mult si esti una dintre vedetele mele preferate:)esti superba!ai un stil aparte care ma cucereste.pupici:*
Iti multumesc!:)
Cele mai frumoase momente sunt cele petrecute cu familia !!! E ceva de vis si frumos !!! :)
acelea sunt gogosile copilariei mele la bunici, in Dudesti, Braila. Mai erau si colarezii… coca cu lapte. :D
Felicitari, Laura! O port in suflet pe tanti Savica, o adevarata mama crestina, cum rar mai intalnesti astazi(din pacate); iar pe tine te mai asteptam la Coslariu!
Am sa tot vin!!!!!:)
Hey, am tot vazut poze de la Coslariu…si nu imi amintesc deloc sa te fi vazut pe acolo in copilarie…bunica ta este Tanti Savica???ma bucur sa vad ca am copilarit in acelasi sat …rasfoind pozele postate de tine ma apucat un dor de casa …:( si un dor de “pupurile “facute de mama in cuptor.
Pupuri cu varza, un deliciu, e mancarea mea preferata. Pacat ca la Cluj nu mi le face nimeni atat de bune ca si bunica mea de la Blaj (langa Coslariu :D)
Foarte frumoase pozele si atmosfera!
Eu am copilarit la bunica la Alba Iulia, foarte aproape de tine:). Vara mi se face dor mereu sa ma duc acolo.
Foarte frumos Laura! insa vreau sa te intreb de sutienul/bustiera care se vede sub topul acela alb. am si eu ceva asemenator, care insa este cu spatele gol, si nu vreau sa se vada o incheietoare de sutien, sau ceva innodat. la tine ce i drept nu se vede foarte clar, insa pe lateral imi place. astept sa imi spui! :)
Este sutienul de la costumul de baie!:)
ati facut ciurigaooooooooooooooo!!!!!!!! f buneeeeeeeeeeeee! ador traiul la tara:) si eu am crescut tot in ardeal. si ca o mica barfa…stiu ca toata lumea iti spune prin reviste “frumoasa moldoveanca”. dar eu de cate ori ma uitam la tine imi ziceam ca ai fata de ardeleanca:))) acum am primit explicatia:).
:)
Foarte frumos Laura, foarte frumos…sper sa te mai vad curand:)
Mi-ai dat asa un dor de tara!
Cel mai bine este la tara…intoarcerea la radacini.:)
da,Laura,ai mare dreptate!
si eu am trait cativa ani la tara intr-un sat din mehedinti, desi sunt de origine din gorj, si mai stabilit in dolj, ador ca si tine natura, pamantul umed dupa ploaie, iarba verde, aerul curat si ciripitul pasarilor, si cel mai mult sa stai cu persoanele care stii ca ti-au vegheat copilaria si te-au vazut crescand…
La Coslariu mi-am incarcat bateriile pentru un an intreg!:)
SUPER !!! ;-)
Frumos, foarte frumos. Nu neaparat peisajele, ci faptul de a sta intr-un mediu curat si ……….. CURAT!
Ce poze frumoase! Si universul copilariei mele e tot intr-un sat din jud. Alba si de fiecare data ma reintorc acolo cu mult drag si o oarecare nostalgie…asa ca iti inteleg perfect emotia. Suntem norocoase!
ma bucur ca mai exista persoane care nu au uitat de unde au plecat …..si mai bucur si mai tare ca
e jud alba…am traversat mult satul tau natal atunci cand mergeam si eu la bunici si chiar am ramas surprinsa sa aflu ca e acelasi sat pe care il stiam eu
:)!
Nimic pe lume nu e ca familia,ca locurile dragi sufletului si din timp in timp cu totii ne tragem spre locurile natale,bravo Laura !
Si eu mi-am petrecut copilaria tot in Ardeal, aproape de zona Maramuresului si a Satmarului. Ardealul pentru mine a fost, este si va fi frumos cate zile am,; acolo mi-am petrecut cele mai fericite clipe ale vietii, alaturi de o familie frumoasa asa cum este si familia ta. Totul este minunat acolo, mai ales cand esti mic …dar si acum la 30 de ani lucrurile , oamenii so locurile sunt la fel de frumoase…:) Ai o familie tare faina, sa fiti iubiti si sanatosi!
Multumim!:)
Buna Laura!Pozele tale facute la Coşlariu,în judeţul Alba,mi-au plăcut foarte mult! Se vede că îţi place să fii înconjurată de familie,de copii,de natură şi tot ce e frumos!Asta spune multe despre sufletul tău şi despre felul tău de a fi!-Marius din Targu-Jiu.
Doamne cat de frumos e la tara … Seamana cu tara mea, cu toate ca eu sunt din judetul Gorj, insa locurile surprinse de tine sunt extraordinare! Si bunica ta e foarte draguta, satul, vacutele … totul e frumos!