Din viata

Despre zilele ce au trecut nu sunt multe de spus. Este deja a doua oara cand trec prin asta, in ultimele 3 luni. La sfarsitul lui iunie ne-am bucurat nespus sa botezam o fetita minunata, doar ca inainte cu cateva zile, unchiul meu drag si bun, Catalin, si-a pierdut viata intr-un accident de masina. Astfel, dupa inmormantare, am avut botezul micutei si apoi imediat, o nunta in familie. Unchiul Catalin avea un frate, care s-a stins si el in urma cu aproape doi ani, iar Cristi, baiatul lui, urma sa se insoare! Asadar, Cristi, care-l avea doar pe Catalin, si-a pierdut prietenul, unchiul si sprijinul cu cateva zile inainte de nunta.
Vara a fost una aglomerata, cu multe proiecte si evenimente. Duminica trecuta ne-am bucurat sa participam la botezul lui Patrick, nepotul nostru nascut in ziua in care Cosmin a implinit 40 de ani (pe 19 iulie).
La inceputul verii, parintii mamei au fost internati pentru o luna in spital ca sa li se faca investigatii! De atunci drumurile la Brasov au fost multe. Batranetea si-a spus insa cuvantul si, din pacate, mama Jeni s-a stins week-end-ul acesta, cand eu si Cosmin aveam sa devenim pentru prima oara parinti spirituali pentru Gabriel si Diana! Oricat de greu mi-a fost, le-am fost alaturi, asa cum le vom fi intotdeauna! Acum sunt in drum spre Brasov, acolo unde va fi inmormantata mama Jeni. Nu stiu daca iti amintesti, dar eu am (aveam) toti bunicii in viata! Ma simteam binecuvantata de bunul Dumnezeu ca mi i-a lasat in viata asa de mult!
Imi amintesc acum de un articol postat pe blog in urma cu 5 ani!

Zilele trecute am avut o filmare la Brasov. Pentru ca timpul a fost destul de scurt, m-am hotarat sa raman in plus o noapte la bunicii mei.

M-au asteptat cu mult entuziasm, asa cum o fac de fiecare data. Casa lor miroase a … bunici. O combinatie de naftalina, lemn vechi si plante uscate. Apartamentul lor este micut si neschimbat de cel putin 30 de ani, dar foarte primitor.

M-am bucurat sa-i revad, sa povestim, sa bem ceai de busuioc. L-am intrebat pe tata Gigi cum sta cu inima si mi-a raspuns senin: “Inima mea este toata la voi”. Ce frumos, nu? Cat adevar poti regasi in vorbele lui intelepte!

Nici mama Jeni nu s-a lasat mai prejos si inainte de plecare mi-a pregatit un pachet. Am gasit in el muraturi, martisoare de pe vremea comunismului (insotite de urarile de rigoare) si geanta cu care obisnuia ea sa mearga la scoala. Mama Jeni a fost invatatoare, iar tata Gigi colonel. Pe data de 2 noiembrie au implinit 55 de ani de casnicie.

Impresionant, incredibil, dar adevarat. Mai sunt oameni care isi traiesc frumos povestea de iubire, care au gasit un echilibru in doi, care nu divorteaza la primul impuls, care isi iau apararea unul celuilalt, care, desi se dojenesc, se iubesc mai mult ca orice pe lumea asta. Si ei sunt bunicii mei! :)

La multi ani, dragii mei!

Anul acesta, mama Jeni ar fi implinit 80 de ani si impreuna cu tata Gigi ar fi aniversat 60 de ani de casnicie- Nunta de ametist!
Acum mi-a ramas sa-mi strang bunicul in brate si sa ii spun cat de mult il iubesc!
In mod deosebit as vrea sa multumesc doctorilor, asistentelor si infirmierelor de la spitalul Marzescu Brasov, celor de la spitalul municipal din Codlea, care au avut grija de bunicii mei in ultimele luni, dar si centrului de ingrijire Hospice (Brasov), care a acoperit-o cu grija lor pe bunica mea in ultimele zile de viata! Va multumesc!

Sa o primeasca Bunul Dumnezeu pe mama Jeni in lumina! Noi, de aici, de pe pamant, nu o vom uita niciodata!