Bun venit, Vera!

Stau si o privesc si nici acum nu-mi vine sa cred ca langa mine este Vera, fetita noastra, sora Ritei, care a venit pe lume pe cale naturala, pe 15 august 2020, la ora 8 fara 8 minute seara, in zi mare, de Sf. Maria. Am avut emotii uriase si inca ma simt coplesita cand ma uit la aceasta minune, fetita noastra cu pielea roz-trandafirie si cu cel mai delicat parfum din lume, cel de bebelus. Ne bucuram ca suntem sanatosi si ca totul a iesit asa cum ne-am dorit!

Cu maaare  entuziasm asteptam momentul ca Vera sa vina pe lume. Insa, cu cat eram eu mai cuprinsa de adrenalina, cu atat ea parca se linistea, isi facea un culcus confortabil in burtica si se odihnea. Asa ca am avut sentimentul ca va mai dura pana vine pe lume. Apoi, pe 14 august, pe seara, in jur de 22.30, mi s-a rupt apa. N-as fi vrut sa merg imediat la spital, cu atat mai mult cu cat nu aveam nu stiu ce contractii, dar la recomandarea medicului, Dorina Codreanu, ne-am indreptat catre maternitate. Asta pentru ca – data fiind situatia cu pandemia – trebuia sa trec prin triaj, apoi sa fac testul Covid si formele de internare. Iar daca totul s-ar fi petrecut la fel de rapid ca la Rita, poate ca nu ar fi fost timp pentru toate. In plus despartirea de Cosmin avea sa fie lunga pentru ca din pacate nu a putut sa fie langa mine, fizic, asa cum s-a intamplat data trecuta.

Asadar, ne-am urcat in masina si am pornit spre maternitate, cu kitul de celule de la BabyStem la mine, cateva schimburi pentru Vera si gentuta cu cosmetice. Dar cu toate emotiile, nu am vrut sa ratez un lucru care va fi peste vreme o amintire extrem de emotionanta pentru familia noastra: am facut un jurnal video al tuturor momentelor importante din aceste zile – plecarea de acasa, ganduri surprinse in travaliu, venirea Verei pe lume, primele clipe de viata si din nou acasa impreuna, ca sa facem cunostinta cu tati si cu Rita.

Cand am ajuns la spital nu am avut contractii foarte puternice, asa ca m-am gandit ca mi-ar prinde bine sa fiu odihnita si cu energie pentru ceea ce va urma, cu atat mai mult cu cat Cosmin nu era langa mine sa ma ajute dupa ce se naste copilul. Asa ca am ascultat muzica, m-am rugat si am dormit in toate momentele cand nu aveam contractii.
Ziua de sambata mi-am petrecut-o la telefon, cu Cosmin, pe FaceTime si nu am vorbit cu nimeni altcineva. Mi s-a parut un moment intim, pe care doream sa-l traiesc asa cum m-am pregatit pentru el si sa-mi gestionez energia si trairile impreuna cu el. Este foarte important ca, inainte de nastere, sa te pregatesti  pentru orice. La un moment dat contractiile pareau ca nu mai progreseaza si mi s-a spus ca, daca nu am dilatatie si nu am contractii de nastere in 24 de ore de cand s-a rupt apa, recomandarea ar fi de cezariana. N-as vrea sa fiu gresit inteleasa: e minunat ca exista si varianta aceasta sa aduci un copil pe lume. Important e ca mama si copilul sa fie sanatosi si nicio femeie nu e mai putin mama daca a ales o varianta sau alta de a naste. Dar cum am nascut o data natural, mi-am dorit foarte mult sa pot repeta experienta, care pentru mine, a fost cea mai frumoasa si plina de insemnatate de pana acum. :)
La gandul acesta probabil s-au declansat si ceva contractii mai in concordanta cu nasterea naturala si in jurul orei 15.30, aveam intr-adevar contractii ceva mai mari si dilatatie de 5, 6. Eram bucuroasa ca nasterea e aproape, pentru ca, in fond, toata sarcina astepti momentul sa-ti tii copilul in brate. :)
In jur de 17.30 – 18.00 in sfarsit au inceput contractii de nastere. Bucurie mareee!!!! Adina Craciun , moasa, a sunat-o pe Dorina, iar la 18.30 am intrat in sala de nasteri cu contractii foarte puternice si da, dureroase, cu dilatatie 8-9, iar la 19.52, Vera a venit pe lume. Copilul nostru lumina, s-a nascut in pacea serii de Sf. Marie! :)

Daca este sa fac o paralela, travaliul a fost mai greu decat cand s-a nascut Rita, dar nasterea in sine mai usoara. Vera a avut 3.360 g si 50 de cm, iar Rita 2.850 g si 49 de cm. Se spune ca aproape o jumatate de kg in plus la nastere face diferenta, dar mie nu mi s-a parut. E un moment atat de incarcat de energie buna, emotii, adrenalina, credinta, rugaciune si binecuvantare incat te absoarbe. Toate celelalte par ganduri si griji pamantesti, care nu se potrivesc cu magia, cu miracolul nasterii, care e divin. A fost o nastere foarte frumoasa si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am trait in acea zi sfanta si pentru fetita blanda, luminoasa si solara pe care ne-a daruit-o. Vera a venit pe lume cu aceeasi pace si lumina cu care a venit si Rita! Cata binecuvantare!!!
In sala de nastere, alaturi de mine, pe langa Dorina si Adina, a fost Cosmin, via FaceTime. In ciuda restrictiilor, l-am avut in permanenta  alaturi, live, si asta mi-a dat multa putere si credinta ca totul va fi bine. :)

In urma acestei experiente, pot spune ca in momentele acelea e important sa fii in conexiune cu corpul tau, sa nu-ti fie teama, sa ai incredere in tine si in copilul care vine pe lume. E important si sa ai incredere in echipa de medici, pentru ca niciodata nu se stie ce se poate intampla. Si de asemenea, e sanatos sa fii deschis, flexibil si sa te astepti la orice, ca sa nu fii dezamagit apoi. Am avut o conexiune foarte buna cu Vera din prima clipa, am avut parte de magic hour, iar cand mi-au pus-o la piept a vazut-o si tati. Chiar atunci, in primele ei clipe de viata, Cosmin ne-a facut o surpriza si a pus „Ave Maria”, de bun venit pe lume, pentru fetita noastra cea iubita. Ce moment inaltator, cata magie ….!

Dupa nastere, am ajuns in salon, am asezat laptopul langa mine si am stat cu Cosmin la povesti, i-am tot aratat-o pe Vera, am ascultat muzica si dupa ce am savurat aceste clipe doar noi trei (Rita deja dormea), am anuntat familia. Cosmin a facut o videoconferinta si rand pe rand le-am dat tuturor vestea. Intr-un ecran eram eu cu Vera, intr-altul Cosmin, apoi rudele, nasii – stransi toti prin intermediul tehnologiei ca sa ne bucuram impreuna. Vera a fost foarte cuminte, s-a atasat la san din prima clipa, din sala de nastere, a fost buna, blanda cu mine si intelegatoare!

Sambata noaptea am dormit cu laptopul deschis si cu Cosmin in permanenta conectat la noi. Auzea fiecare scancet al Verei si parca dorul si dorinta de a fi impreuna puteau fi mai usor de dus.
Duminica dimineata m-am trezit si eram mama a doi pui minunati. Complesita pur si simplu ma uitam la Vera cara dormea in bratele mele si la video-urile cu Rita si cu taticul ei care se aflau la biserica Sf Iosif, unde mergem in fiecare duminica impreuna. M-au vizitat apoi la maternitate, eu eram la etajul trei, ei erau jos si vorbeam la telefon. Rita primise de la asistente o manusa pe care Cosmin i-a umflat-o sub forma de balon. Cu o carioca, pe o parte scria Rita si pe alta Vera, pentru ca tocmai se nascuse surioara ei, partenerul de joaca pe viata!

In spital am mai stat o zi, ca sa-i faca Verei toate examinarile necesare, desi la doua ore dupa ce am nascut, ma simteam atat de bine ca as fi fost in stare sa urc pe scena sa joc. Evident, m-am putut deplasa, m-am ridicat, am mancat si totul a revenit la normal. E unul dintre avantajele nasterii naturale!

Numele “Vera” a venit natural, ne-am dorit un nume scurt, care sa se potriveasca cu Rita, un nume solar, in acord cu lumina si soarele verii. Iar al doilea ei nume este Maria, pe care-l aveam pregatit dinainte de a sti ca se va naste in aceasta zi de sarbatoare. De fapt, amandoua fetitele noastre au cate doua nume: Ana Rita (ca pe mine, pentru ca sunt Ana Laura) si Vera Maria! Nici nu am visat ca ea avea sa aleaga asa o zi deosebita ca sa vina pe lume, cu atat mai mult cu cat pe 15 august, aniversam si 5 ani de la nunta din Ardeal, o zi atat de deosebita pentru familia noastra!

Alegerea de a merge pe acest drum tot alaturi de  Medicover, a fost cea mai buna. Ce am trait acum mi-a demonstrat ca prima oara a fost totul bine nu datorita intamplarii. Sunt aici oameni de un profesionalism rar intalnit, binevoitori, atenti, grijulii. Recomand aceasta experienta celor care vor sa aiba parte de o nastere blanda, celor care vor sa se simta in siguranta, mai ales in aceasta perioada de pandemie, celor care nu vor sa se simta singuri. In permanenta este cineva cu tine, te asculta, te consulta si sunt interesati ca totul sa fie bine atat pentru tine cat si pentru puiul nou venit pe lume. Ai parte de neonatologi minunati, dar si de consultanti in lactatie care iti pot da o mana de ajutor, mai ales daca esti la primul bebelus!
Ii multumesc Dorinei Codreanu, care este medicul meu de peste 10 ani, un om minunat, cu suflet mare, un profesionist exceptional. O simt parte din familie, ingerul nostru pazitor, care ne-a ajutat sa aducem pe lume acesti doi copii, Rita si Vera. Ii multumesc moasei Adinei Craciun, care m-a ajutat  enorm acum, dar si la nasterea naturala a Ritei! Este exact omul de care ai nevoie in acele momente. Multumesc medicului anestezist Denisa Purcarin, care a fost alaturi de mine si m-a ajutat, mai ales dupa nastere, cand procedurile nu sunt chiar atat de placute. Si de fapt nu as vrea sa uit pe nimeni, de la portarul care ne-a deschis usa, pana la echipa din triaj, medicii de garda, asistentele, infirmierele si toti cei care au avut grija ca sederea mea acolo, in aceasta perioada delicata sa fie una confortabila. De fapt, m-am simtit ca acasa. Am avut aproape aceeasi echipa, am stat in acelasi salon si am nascut in aceeasi sala de nasteri ca data trecuta. Cosmin m-a vizitat afara, ba singur, ba cu Rita, mi-a adus pachetele pregatite de mama mea, care a stat cu Rita acasa cat Cosmin a fost cu mine la spital. :)

Stau si ma uit la Vera si pare in acord cu tot ce se intampla in jur. Pana astazi n-a plans deloc. Cred ca se simte iubita si dorita, cum de altfel am facut-o din prima clipa. Asa ca nu pot spune decat ca sunt un om extraordinar de norocos. Nu stiu de ce, ce-am facut bine in viata asta sau poate in alte vieti, dar simt ca sunt norocoasa, iubita si protejata de Divinitate. Iar cea mai mare binecuvantare este ca Vera e bine, sanatoasa si cu ea alaturi ne simtim o familie completa, echilibrata si in armonie.

Dragile noastre Rita si Vera, va multumim ca ne-ati ales drept parinti! Va iubim dincolo de cuvinte. Cu noi sa fie Dumnezeu in tot si toate, ca pana acum!

Jurnal in imagini 

In drum spre maternitatea Medicover, 14 august 2020, ora 23.00

S

Ramas bun, iubirea mea! Ne vedem cat de curand in noua formula!

Tot seara zilei de 14 august, alaturi de moasa mea, Adina Craciun, inainte sa urcam in rezerva.

In asteptarea contractiilor, dupa miezul noptii, deja 15 august 2020.

Sambata dimineata, sotul mi-a facut surpriza si s-a prezentat la geamul rezervei cu cafea si bunatati de acasa. :)

Inainte sa intru in sala de nastere, ora 18.00, 15 august 2020

Dragostea noastra, Vera , a poposit pe lume, intr-o zi mare de sarbatoare, 15 august 2020, ora 8 fara 8 minute, 3360 kg si 50 cm. Bun venit, copil lumina!

In rezerva, imediat dupa nastere, alaturi de Cosmin, la povesti despre minunea din vietile noastre!

Fotografie surprinsa de Cosmin, cu camera de la laptop, duminica dimineata, 16 august 2020.

Duminica, 10.30, 16 august 2020,  Cosmin si Rita la biserica Sf Iosif unde mergem in fiecare duminica impreuna!

Duminica dupa amiaza, m-au vizitat. Mi-au dat lacrimile cand i-am vazut acolo…imi era tare dor de ei! :)

Rita si “balonul” scris cu Rita si Vera :)

Inainte de externarea din maternitate!